Annulment Motion Rejected as Inadmissible; Prior Decisions Stand.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că, în speţă, recurentul a supus cenzurii instanţei de recurs o hotărâre judecătorească având ca obiect o contestaţie în anulare, anume decizia nr. 1766 din 11 mai 2015, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 234 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Cum decizia nr. 1766 din 11 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute C. proc. civ., fiind pronunţată într-o cale extraordinară de atac şi, deci, irevocabilă, s-a constatat întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

S-a considerat că, de altfel, Curtea de Apel Craiova a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât de la data de 25 februarie 2014, când a fost suspendată judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, şi până la momentul pronunţării deciziei contestate, 11 mai 2015, a trecut mai mult de un an, perioadă în care cauza a rămas în nelucrare din vina părţii, care nu înţeles să-şi îndeplinească obligaţia de a timbra cererile de repunere pe rol.

Împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare recurentul A., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză, de către magistratul incompatibil, cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, fără ca instanţa să se pronunţe, dezlegarea dată fiind rezultatul unei erori materiale, şi retrimiterea cauzei în vederea rejudecării pe fond.

În motivarea cererii, s-a susţinut, în esenţă, că nu s-a ataşat dosarul de fond, în care instanţa nu a consemnat titlul de proprietate pe numele contestatorului şi adeverinţele emise de Primăria Salcia, precum şi că intimaţii au săvârşit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite şi amenzi şi că acesta a solicitat efectuarea unei expertize care să demonstreze cine a furat banii nelegal de la APIA.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010).

Decizia instanţei atacată pe calea contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 14 din 16 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că, deşi contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010), în speţă, raportat la data introducerii acţiunii cu care acesta a învestit iniţial instanţa de judecată (31 iulie 2009), sunt aplicabile dispoziţiile art. 317 şi urm. din C. proc. civ. din 1865.

În contextul enunţării prevederilor art. 317 şi 318 C. proc. civ., s-a reţinut că, deşi contestatorul a evocat aceste dispoziţii, nu a adus argumente sau dovezi în sprijinul incidenţei acestora, susţinerile acestuia reprezentând, în realitate, reluarea unora din argumentele prezentate anterior, pe parcursul procesual al cauzei, fără a se încadra în vreuna din ipotezele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale citate anterior, instanţa neputând identifica, cu privire la decizia a cărei anulare se solicită, existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 58 din data de 22 ianuarie 2016, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare contestatorul A.

S-a solicitat admiterea contestaţiei, ataşarea tuturor dosarelor prezentei cauze şi trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs; cu cheltuieli de judecată

În motivare, s-a susţinut, în esenţă, că nu s-au ataşat dosarele de fond, că petentul-contestator este proprietarul terenului încă din anul 2001, însă nu şi-a primit drepturile de la APIA, iar intimaţii au săvârşit o serie de falsuri, urmare a cărora contestatorul a fost nevoit să plătească impozite şi amenzi.

Contestaţia în anulare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010).

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a susţinerilor contestatorului, Inalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

În prealabil, instanţa constată că, deşi contestatorul a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. (2010), în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din Noul C. proc. civ. şi de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare.

Astfel, reţinând că dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată a fost înregistrat pe rolul instanţelor la data de 31 iulie 2009, Înalta Curte apreciază că, în fapt, motivele contestaţiei în anulare se circumscriu dispoziţiilor art. 317 şi urm. din C. proc. civ. din 1865.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

C. proc. civ. reglementează două categorii de contestaţii în anulare: contestaţia în anulare de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 din C. proc. civ.:

(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1.când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2.când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Aşadar, prevederile art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc regula după care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru data la care s-a soluţionat cauza, nu a fost legal îndeplinită sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Ipoteza reglementată de alin. (2) al art. 317 C. proc. civ. se referă, în esenţă, la împrejurarea că verificările de fapt trebuie să presupună necesitatea administrării altor probe noi decât înscrisurile.

În ceea ce priveşte contestaţia în anulare specială, C. proc. civ. prevede la art. 318, două motive, şi anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

În ceea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Reţine Înalta Curte că prin prezenta contestaţie în anulare nu au fost invocate argumente sau aduse probe în sprijinul incidenţei dispoziţiilor legale sus enunţate, susţinerile contestatorului reprezentând, în realitate, reluarea argumentelor prezentate în cadrul dosarului care a avut ca obiect contestaţia în anulare soluţionată prin decizia atacată în prezentul dosar, precum şi pe parcursul procesual al cauzei.

Aşa fiind, motivele contestaţiei nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale sus-menţionate.

Totodată, Înalta Curte, împărtăşind opinia instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, constată că nu se poate identifica existenţa vreunui viciu de procedură sau erori de natură a fundamenta admiterea contestaţiei în anulare de faţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 14 din 16 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.