Unsigned appeal annulled for non-compliance with mandatory signature requirement.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 iulie 2015, sub nr. x/2015, recurenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 639/R/27.05.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ, în dosarul nr. x/2014.

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că revizuenta A. S.R.L. a mai formulat cerere de revizuire împotriva aceleiaşi decizii nr. 639/R/27.05.2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, cerere respinsă prin decizia civilă nr. 771/14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin decizia civilă nr. 794 din 06 august 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 639/27.05.2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 794 din 06 august 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., invocând ca temei de drept prevederile art. 513 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece la pronunţarea acesteia au fost nesocotite dispoziţiile imperative ale art. 430 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, având în vedere că în speţă nu există o hotărâre judecătorească prin care să fi fost soluţionat în tot sau în parte, fondul procesului, hotărârea la care autoritatea de lucru judecat s-a raportat soluţionând o altă excepţie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi Cod, în principal, că este întemeiată excepţia nulităţii recursului declarat de revizuenta A. S.R.L., conform art. 486 alin. (1) lit. e) raportat la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar în subsidiar, în ipoteza în care se va complini lipsa de formă a recursului, prin semnarea acestuia de către reprezentantul legal al societăţii recurente, până la termenul fixat pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de inadmisibilitate a recursului, calea de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată că recursul nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., întrucât nu este semnat.

5.2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (e) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie autografă şi nu dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a depus cererea de recurs prin e-mail, la data de 6 august 2015, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 7 august 2015, recursul nefiind semnat de către reprezentantul legal al societăţii, datorită modalităţii de depunere a recursului.

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a reţinut că recursul nu este semnat de către reprezentantul legal al societăţii recurente, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în măsura în care recurenta-revizuentă nu va complini lipsa semnăturii reprezentantului legal până la termenul la care completul de filtru va proceda la examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Ca urmare a comunicării către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare din data de 15.11.2017 (către recurentă - dosar), respectiv 23.11.2017 (către intimată - dosar), recurenta-revizuentă nu a formulat un punct de vedere asupra raportului comunicat, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), recursul necuprinzând semnătura părţii (a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată. Astfel, această cerinţă de formă a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu a fost complinită de către recurenta-revizuentă până la termenul de judecată de astăzi, 28 martie 2018, fixat pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. e) din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu este semnată de către reprezentantul legal al societăţii recurente.

5.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de revizuenta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 794 din 6 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.