Competence to review tax security measures: value-based jurisdiction prevails over issuing authority rank under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, la data de 21 octombrie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării măsurilor asigurătorii dispuse prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. X/06.10.2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti şi procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat la 07.10.2016, nr. x/07.10.2016, în dosarul de executare nr. x/2016 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, precum şi anularea actelor de executare.

Prin sentinţa civilă nr. 4479 din 22 mai 2017, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că, prin raportare la art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să soluţioneze cauza este tribunalul, în funcţie atât de rangul autorităţii emitente (Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, autoritate publică de rang local), cât şi de criteriul valoric (suma avută în vedere de decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, fiind mai mică de 1.000.000 RON).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2017, sub dosar nr. x/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 6077 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente. Astfel, din analiza art. 231 alin. (13) Codul de procedură fiscală, tribunalul a reţinut că legiuitorul a asimilat deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii actelor administrative tipice şi de aceea a prevăzut că se atacă în temeiul Legii nr. 554/2004 direct cu acţiune la instanţa de contencios competentă (iar nu cu contestaţie în faţa organelor fiscale precum actele administrativ-fiscale), iar pentru urgenţă s-a renunţat şi la procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Citând dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 520/2013, tribunalul a reţinut că actul administrativ contestat în cauză este emis de o autoritate publică centrală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Târgu Jiu, din cadrul ANAF, deci o acţiune prin care se solicită anularea acestuia se soluţionează în primă istanţă de curtea de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.12.2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 114 din 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrtiv şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea de faţă priveşte cenzurarea unui act administrativ-fiscal prin care s-a instituit o măsură asigurătorie în ceea ce o priveşte pe reclamantă cu privire la o sumă în cuantum mai mic de 1.000.000 RON, anume 280.188 RON.

În raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că dacă actul supus controlului de legalitate stabileşte în sarcina contribuabilului un debit (taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii), iar suma contestată este mai mică de 1.000.000 RON, competenţa aparţine tribunalului, chiar dacă a fost emis de o autoritate publică centrală. Cu alte cuvinte, la stabilirea competenţei într-o cauză ce priveşte un act administrativ având ca obiect un impozit, taxa, contribuţie sau datorie vamală, criteriul relevant îl constituie exclusiv cuantumul sumelor contestate, iar nu rangul autorităţii emitente.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte constată că, obiect al contestării în acţiunea de faţă îl reprezintă Decizia nr. X/06.10.2016 emisă de ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma totală de 280.188 RON, reprezentând impozit pe profit.

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală:

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, …, cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ. Problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte prevalenţa unuia dintre cele două criterii, pornind de la analiza conţinutului actului administrativ supus contestării.

Înalta Curte constată că problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanţele competente în funcţie de valoarea creanţei pentru care s-au dispus aceste măsuri, şi nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Decizia nr. X/06.10.2016, emisă de ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 280.188 RON, reprezentând impozit pe profit, face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care, deşi are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.

Având în vedere că decizia contestată în cauză priveşte o creanţă sub valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.