Suspension of execution of 33 million RON tax assessment upheld; environmental administration's appeal rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal la data de 3 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. x/21.05.2015 până la soluţionarea în fond a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 190 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a suspendat executarea deciziei de impunere nr. x/21.05.2015 emisă de pârâtă până la soluţionarea pe fond a cauzei şi a obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu să plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2. a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă consideră că soluţia de suspendare a actului administrativ nu este motivată în sensul demonstrării existenţei unui caz bine justificat şi nici a necesităţii prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte aprecierea îndeplinirii condiţiei referitoare la cazul bine justificat, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a luat în considerare simplele afirmaţii ale reclamantei cu privire la presupusa nelegalitate a actului administrativ, ignorând apărările formulate de pârâtă. Aşa cum rezultă din conţinutul Raportului de inspecţie fiscală, organele de inspecţie fiscală au respectat toate prevederile legale incidente, inclusiv dreptul contribuabilului de a fi informat, astfel încât susţinerile intimatei-reclamante privitoare la nerespectarea dreptului său la apărare nu sunt întemeiate.

Referitor la demonstrarea existenţei unei pagube iminente, recurenta-pârâtă consideră că argumentul instanţei de fond, privind riscul depăşirii posibilităţilor financiare ale reclamantei prin executarea silită a creanţei fiscale, nu este unul conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Iminenţa producerii unei pagube trebuie să conste într-o consecinţă a executării silite, iar nu în însăşi executarea actului administrativ atacat. Simpla menţionare a creanţei şi a valorii nu poate duce, automat, la concluzia existenţei unei pagube iminente, iar reclamanta nu a dovedit intrarea sa în incapacitate de plată, prin documente depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă consideră că intimata-reclamantă nu a probat întrunirea cumulativă a celor două condiţii necesare admiterii suspendării, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Susţinerile intimatei-reclamante din conţinutul cererii de chemare în judecată nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 făcând trimitere la împrejurări de fapt şi de drept, şi nu la afirmaţiile părţilor.

Instanţa de fond este criticată întrucât a înlăturat prezumţia de legalitate a actului administrativ, fără a ţine cont chiar de conţinutul acestuia, fondându-şi hotărârea pe afirmaţiile contrare ale reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în esenţă, reiterând apărările invocate în faţa instanţei de fond.

Prin concluziile orale depuse la termenul de judecată din data de 28 martie 2018, când cauza a rămas în pronunţare, avocatul intimatei-reclamante a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca fiind lipsit de interes, având în vedere faptul că măsura suspendării deciziei de impunere, dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi-a încetat efectele la data de 18 decembrie 2017, data pronunţării instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimată, este neîntemeiată, iar recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza dedusă judecăţii, intimata-reclamantă a sesizat instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/21.05.2015, prin care Administraţia Fondului pentru Mediu a stabilit în sarcina acesteia obligaţii fiscale principale şi accesorii în cuantum de 33.896.530 RON, până la soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ fiscal.

Analizând excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte va respinge această excepţie, ca neîntemeiată. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar apreciază că pârâra justifică interes în susţinerea recursului, întrucât soluţia pronunţată în acţiunea în anulare este una de admitere parţială, în sensul desfiinţării deciziei de impunere contestate în cauză numai cu privire la o parte din sumele menţionate în aceasta şi de menţinere în rest.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de recurs constată că, într-adevăr, potrivit prevederilor acestuia o hotărâre poate fi recurată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea executării actului administrativ fiscal, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

O altă critică a recurentului a vizat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate acestui motiv de nelegalitate, sunt neîntemeiate, de asemenea.

Cu privire la cazul bine justificat, Înalta Curte reţine că sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiunea în anulare a actului administrativ fiscal ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin sentinţa nr. 268 din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., a fost anulată, în parte, decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 128/10.07.2015, emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu, fiind desfiinţate, în parte, decizia de impunere nr. 31 din 21.05.2015 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/2015, emise de pârâtă şi menţinute cu privire la suma de 4.936.446 RON, cu titlu de contribuţii şi ecotaxă stabilite suplimentar la plată, suma de 993.060,81 RON cu titlu de dobânzi şi suma de 524.624,01 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

În contextul arătat, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, sens în care, are în vedere şi jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R. IMS Health Inc şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate."

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reţine că intimata-reclamantă a probat iminenţa producerii pagubei invocate, întrucât iniţierea procedurii de executare silită i-ar crea societăţii reclamante un prejudiciu material, pe fondul existenţei unei situaţii financiare precare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incidente în cauză motivele de casare invocate de recurentă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., precum şi recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei atacate.

Cât priveşte cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, constatând că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi aferente onorariului de avocat, înlăturând şi celelalte cheltuieli pretinse de intimată (de transport), pentru care nu au fost depuse dovezi corespunzătoare ale efectuării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 190 din 30 iunie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.