Suspension of antitrust penalty execution: failure to establish well-justified case and imminent damage under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a solicitat suspendarea executării art. 9 din Decizia Consiliului Concurenţei nr. 8/3.03.2015 privind constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 şi sancţionării întreprinderilor S.C. A. S.R.L., S.C. B. Filiala Bucureşti S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. şi H. S.R.L., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1651 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2, a declarat recurs reclamantul A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, aşa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a arătat argumentat motivele pentru care a respins susţinerile sale, astfel încât nu se poate vorbi de o veritabilă motivare a hotărârii recurate. De asemenea, instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu nerespectarea principiului disponibilităţii, formulând aprecieri generale şi particulare cu privire la fondul cauzei.

În ceea ce priveşte Raportul de investigaţie, recurentul-reclamant a arătat că nu a invocat nereguli de formă, ci nereguli uşor de constatat, care nu necesită administrarea unui probatoriu complex. Viciile evidente ale raportului, în principal, cele referitoare la imprecizia determinării duratei faptei imputate societăţii I., atrag în mod direct aparenţa de nelegalitate a deciziei emise în baza acestui act.

Respingerea cererii de acordare a imunităţii a produs o reală vătămare reclamantei, sub două aspecte: a atras aplicarea amenzii contravenţionale societăţii I. şi a condus la imposibilitatea acestei societăţi de a complini eventualele lipsuri ale cererii sale, astfel încât să poată beneficia de regimul imunităţii.

Vădita aparenţă de nelegalitate a Deciziei nr. 8/2015 rezultă şi din indiciile clare ale încălcării principiului egalităţii de tratament, elemente conţinute atât de Raportul de investigaţie cât şi în Decizia de sancţionare.

Nici în privinţa argumentelor care dovedeau îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, instanţa nu a oferit o veritabilă motivare. În realitate, din dovezile administrate, rezultă fără dubiu situaţia financiară dificilă a societăţii I.. În acest sens, a arătat că, la data depunerii cererii de suspendare, balanţa contabilă încheiată la 28.02.2015 demonstra că reclamanta înregistra o pierdere totală de 256.452 RON, iar datoriile totale erau în sumă de 1.233.940 RON, iar ulterior depunerii cererii şi până în prezent, situaţia financiară a reclamantei a devenit şi mai precară. De asemenea, în data de 10.04.2015 pe rolul Tribunalului Ilfov a fost depusă cererea de declanşare a procedurii de insolvenţă împotriva recurentei-reclamante, la solicitarea creditorului J. S.R.L., fiind format dosarul nr. x

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport cu motivele de casare invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a formulat critici prin care a arătat că sentinţa recurată nu cuprinde o analiză concretă, aplicată la situaţia de fapt, respectiv instanţa de fond a apreciat superficial asupra noţiunii cazului bine justificat şi condiţiei pagubei iminente.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: "/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a procedat la o analiză concretă a cererii de suspendare, aplicată la situaţia de fapt şi arătând temeiurile în drept pentru care a considerat neîntemeiate criticile vizând suspendarea executării deciziei nr. 8/03.03.2015 formulate de către reclamant, argumentele sale raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Considerentele sentinţei atacate analizează toate argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de suspendare, iar soluţia adoptată a fost motivată de judecătorul fondului, fiind posibilă verificarea raţionamentului său în calea de atac.

Este îndeplinită astfel în cauză cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti, care constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi mijlocul prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil, în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia EDO.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, de asemenea.

Recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 8/3.03.2015 (art. 9), emisă de Consiliul Concurenţei, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.

Susţinerile recurentului potrivit cărora, în cauză, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reţinute.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

Analizând prima facie motivele invocate de reclamant, în mod corect prima instanţă a constatat că acestea nu relevă împrejurări legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Motivele detaliate prezentate în cererea introductivă şi în cererea de recurs nu se pretează analizei sumare care are în loc în procedura referitoare la suspendarea actului administrativ, făcând exclusiv obiectul analizei de legalitate şi temeinicie pe fond, specifică acţiunii în anularea actului administrativ.

Contrar susţinerii recurentului-reclamant, prima instanţă nu putea aprecia, pe baza probatoriului sumar administrat în faţa sa, asupra unui viciu de nelegalitate al raportului de investigaţie, mai ales că acest act reprezintă un act premergător emiterii deciziei, care nu produce efecte juridice prin el însuşi, nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice. În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pot fi supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final (în speţă decizia). Rezultă că viciul de nelegalitate invocat, respectiv imprecizia determinării duratei faptei imputate, este o chestiune litigioasă care poate fi tranşată exclusiv în cadrul acţiunii în anulare, pe baza unui probatoriu complex. În ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii de respingere a cererii de acordare a clemenţei, se reţine că această solicitare a reclamantului a fost analizată separat de actul administrativ contestat, astfel încât şi această chestiune poate fi tranşată tot în cadrul acţiunii în anulare, iar cât priveşte încălcarea principiului egalităţii de tratament, aceasta nu constituie caz bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 1733 din 24 mai 2016, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare a deciziei nr. 8/2015 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiţiei existenţei unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, prima instanţă a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut fondat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor actului administrativ emis de autoritatea pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1651 din 9 iunie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.