Teacher placement exam answer key challenge rejected as non-justiciable; dismissal affirmed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 26 ianuarie 2004, sub nr. x, în urma declinării de competenţă prin sentinţa nr. 579 din 7 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarul nr. x, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se recunoască dreptul său, constând în recunoaşterea corectitudinii răspunsului dat de reclamantă la itemul nr. 3 din grila de examen la disciplina Limba şi Literatura Română în cadrul concursului de ocupare a catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar organizat- la data de 16 iulie 2003 şi, pe cale de consecinţă, ocuparea unei catedre vacante în oraşul Craiova la disciplina Limba şi Literatura Română.

Prin sentinţa civilă nr. 265 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Craiova la data de 31 mai 2017 şi a fost înregistrat sub nr. x

La termenul de judecată din 24 noiembrie 2017, reclamanta A. a depus la dosar o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat: admiterea contestaţiei formulate în cadrul Concursului de Ocupare a Catedrelor Vacante din învăţământul Preuniversitar 16-17 iulie 2003 - Profesor I şi Profesor II, proba de concurs Limba şi literatura română, varianta 1 de concurs; anularea, în parte, a Răspunsului nr. x emis de pârâtul M.E.C.T. (actualmente M.E.N.C.Ş.) - Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, în sensul anulării paragrafului 5 ("Limba română: Contestaţiile nu se justifică. Grila este corectă"); obligarea acestui pârât să emită o nouă decizie prin care să valideze ca răspuns corect şi varianta d) a itemului 3 din grila de concurs din cadrul Concursului de Ocupare a Catedrelor Vacante din învăţământul Preuniversitar 16-17 iulie 2003 - Profesor I şi Profesor II, proba de concurs Limba şi literatura română, varianta 1 de concurs; obligarea pârâţilor Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (actualmente Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) - Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj să acorde lucrării sale punctajul aferent cu luarea în considerare ca şi răspuns corect şi itemul 3 din varianta 1 a grilei de concurs; obligarea pârâţilor M.E.C.T. (actualmente M.E.N.C.Ş.) - Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj să reevalueze fişa sa de opţiuni cu luarea în considerare a noului său punctaj stabilit în urma admiterii contestaţiei şi recalculării notei; obligarea pârâţilor să-i acorde unul din posturile didactice pentru care a optat în fişa de opţiuni şi pe care l-ar fi primit la data respectivă dacă i-ar fi admis contestaţia; obligarea pârâţilor să-i achite contravaloarea salariilor din perioada 01.10.2010 până în prezent, reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă ca urmare a demisiei din învăţământ; obligarea pârâţilor să-i plătească suma de 10.000 Euro cu titlu de daune morale; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 8 decembrie 2017, în raport de obiectul acţiunii în contencios administrativ, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, faţă de motivele invocate în cerere, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind recunoaşterea corectitudinii răspunsului dat la itemul nr. 3, ocuparea unei catedre vacante, admiterea contestaţiei, obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de validare ca răspuns corect şi a variantei d) a itemului 3 din grila de concurs.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 687 din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (fost M.E.C.T. - Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare) şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 16 iulie 2003, reclamanta A. a susţinut examenul de Limba şi Literatura Română în cadrul concursului de ocupare a catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar (16 - 17 iulie 2003 Profesor I şi Profesor II), la care a obţinut nota 8,40.

La data de 18 iulie 2003, reclamanta a depus în termen o contestaţie în care semnala o inadvertenţă în sensul că un item din grila de concurs pentru disciplina Limba şi Literatura Română avea două răspunsuri corecte.

Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (actualmente Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare) a analizat contestaţiile depuse la toate disciplinele, în urma examenului de titularizare 16-17 iulie 2013 judeţul Dolj. Cu adresa nr. x/2003 a comunicat rezultatele acestora, unde, cu privire la disciplina Limba şi Literatura Română s-a consemnat "Contestaţiile nu se justifică. Grila este corectă". Modul de soluţionare al contestaţiei a fost adus la cunoştinţa reclamantei prin adresa nr. x/2003 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj . Ulterior, nemulţumită fiind de răspunsul primit la contestaţie, reclamanta s-a adresat printr-un memoriu şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, care, de asemenea, i-a dat un răspuns nefavorabil, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. x/2003 .

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept pretins şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat.

Astfel, a reţinut instanţa că, prin cererea iniţială, reclamanta a solicitat recunoaşterea corectitudinii răspunsului dat de aceasta la un item din grila de examen pentru disciplina limba şi literatura română din cadrul concursului la care a participat, iar prin cererea precizatoare depusă ulterior, reclamanta a solicitat între altele şi anularea adresei nr. x/2003 emisă de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, respectiv paragraful 5 privind răspunsul la contestaţia depusă la disciplina limba română.

Având în vedere precizarea formulată, faţă de faptul că s-a solicitat anularea parţială a actului administrativ reprezentat de adresa nr. x/2003 emisă de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, iar celelalte capete de cerere decurg din acesta, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în speţă, reclamanta critică modalitatea de soluţionare a contestaţiei formulate, în sensul că un item din grila de concurs pentru disciplina limba şi literatura română ar avea două răspunsuri corecte.

În raport de pretenţia dedusă judecăţii de către reclamantă, prima instanţă a reţinut că relevantă pentru soluţionarea cauzei este Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea Constituţională, în considerentele căreia s-a reţinut că posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat- examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti. Prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestaţii de a se pronunţa asupra acestor cereri. Dispoziţiile menţionate din Constituţie sunt însă aplicabile în ceea ce priveşte legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv.

Cu aceeaşi ocazie, instanţa de contencios constituţional a constatat că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârea din 26 iunie 1986, pronunţată în Cauza Van Marle şi alţii contra Belgiei, şi prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunţată în Cauza San Juan contra Franţei, a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Instanţa de fond a reţinut că instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care Comisiile de concurs, respectiv Comisiile de soluţionare a contestaţiilor, au evaluat candidaţii care au susţinut un examen/concurs, instanţele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele necesare pentru promovarea concursului.

Controlul judecătoresc este limitat la problemele ce ţin de legalitatea desfăşurării concursului, ceea ce determină imposibilitatea instanţei de judecată de a face aprecieri asupra modului în care a fost soluţionată contestaţia formulată de către reclamantă.

De asemenea, instanţa de judecată analizează legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv, aspect care nu a fost criticat în speţă.

Prin urmare, constatându-se că nu se impune anularea adresei nr. x/2003 emisă de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, pe cale de consecinţă, s-a reţinut că şi celelalte capete de cerere sunt neîntemeiate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2. a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 299-315 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată nu este motivată, întrucât respingând acţiunea cu o motivare de genul "instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care Comisiile de concurs, respectiv Comisiile de soluţionare a contestaţiilor, au evaluat candidaţii care au susţinut un examen/concurs, instanţele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele necesare pentru promovarea concursului", practic, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, deşi, în speţă, a solicitat anularea unui act administrativ care nu este exclus controlului judecătoresc.

Actul administrativ contestat în cauză (adresa M.E.N.C.Ş.-S.N.E.E. nr. 265/19.07.2003) este emis de o autoritate publică şi nu face parte din categoria actelor excluse de la controlul judecătoresc, iar instanţa trebuia să procedeze la analiza legalităţii sale, în raport de motivele de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în cuprinsul cererii deduse judecăţii.

De asemenea, sentinţa recurată este nelegală, instanţa fondului pronunţând o soluţie cu încălcarea art. 52 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi (6) din Constituţia României din 2003, dar şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. proc. civ. din 2013, care prevăd în mod expres faptul că judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.

În fine, referindu-se la fondul cererii sale, recurenta-reclamantă susţine că Ministerul nu contestă că personajele ar face parte din opera Mara, dar invocă faptul că acestea trebuiau alese după un anumit criteriu care, în opinia sa, nu era precizat în conţinutul itemului contestat. Or, dacă Ministerul ar fi avut în vedere alegerea personajelor în funcţie de anumite criterii, ar fi trebuit să menţioneze expres acest lucru în conţinutul enunţului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare a depus întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 28 martie 2018, după închiderea dezbaterilor şedinţei de judecată, motiv pentru care apărările formulate de pârât nu vor face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Legal citat, intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj nu a depus la dosar întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

1. Argumente de fapt şi de drept

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, în raport cu data sesizării instanţei de judecată cu prezentul litigiu (10.09.2003, data înregistrării iniţiale a dosarului nr. x pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ), anterior datei de 15 februarie 2013 când au intrat în vigoare dispoziţiile C. proc. civ., republicat. Prin urmare, calea de atac se supune prevederilor C. proc. civ. de la 1865, iar instanţa de control judiciar va proceda la analiza sentinţei atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ., citate anterior.

Criticile formulate prin memoriul recurs se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., încadrare care, deşi nu a fost efectuată de către recurentă, poate fi făcută de către instanţa de recurs în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor formulate de părţi pe parcursul procesului, şi a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, criticile recurentei reflectând, în fapt, dezacordul acesteia în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei de respingere a cererii deduse judecăţii, fără a susţine însă motivul de recurs invocat.

În contextul arătat, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, de asemenea.

Prin acţiunea dedusă judecăţii a fost supus controlului judiciar modul de rezolvare a contestaţiei la barem formulată la disciplina limba şi literatura română de către candidata A. la concursul de ocupare a catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar organizat- la data de 16-17 iulie 2003.

Contestaţia formulată vizează corectitudinea răspunsului la itemul 3 din grila de concurs, iar agumentele invocate în susţinerea contestaţiei au la bază o presupusă inadvertenţă, în sensul că itemul ar conţine, în opinia reclamantei, două răspunsuri corecte. O astfel de împrejurare se circumscrie unei veritabile contestaţii la barem.

După analiza contestaţiilor depuse în urma examenului de titularizare, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (în prezent Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare), prin adresa nr. x/2003, a comunicat Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj că, la proba de limba şi literatura română a concursului de ocupare a catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar toţi itemii din grilă au răspunsuri corecte, astfel încât "Contestaţiile nu se justifică. Grila este corectă".

Ulterior analizării memoriului depus de reclamanta A. la Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (în prezent Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare) a comunicat acesteia, prin adresa nr. x/2003, că itemul 3 are ca răspuns corect doar varianta b), în conformitate cu bibliografia recomandată în programa de concurs.

Instanţa de control constată că nemulţumirea recurentei-reclamante vizează practic modul de soluţionare a contestaţiei la barem formulate la disciplina limba şi literatura română. Nu se susţine de către recurentă faptul că a fost încălcată vreo prevedere regulamentară de concurs, respectiv nu se contestă legalitatea desfăşurării concursului.

În concret, prin demersul judiciar iniţiat, recurenta-reclamantă urmăreşte ca instanţa de contencios să tranşeze litigiul în favoarea sa, anume să constate că răspunsul corect la itemul 3 din grila de concurs este cel propus de aceasta, apreciind că pârâţii, prin refuzul recunoaşterii împrejurării că itemul are două răspunsuri corecte, în loc de unul singur cum se menţiona la începutul grilei de examen, îi încalcă drepturile legale şi îi aduce prejudicii morale şi materiale.

Or, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanţa de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs şi la atribuţiile comisiilor de elaborare a subiectelor şi de soluţionare a contestaţiilor, iar nu aspecte privind conţinutul subiectelor de concurs şi al baremelor de notare, punctajele acordate candidaţilor şi soluţiile date contestaţiilor la barem sau la punctaj.

Dacă s-ar accepta raţionamentul recurentei-reclamante, respectiv să i se permită instanţei de judecată posibilitatea reexaminării contestaţiei la baremul de notare sau la punctaj, s-ar crea posibilitatea formulării unei noi căi de atac, contestaţie la contestaţie, ceea ce contravine normelor legale.

Chiar dacă reclamanta s-a adresat printr-un memoriu şi Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului, în legătură cu aspectul soluţionării nefavorabile a contestaţiei sale de către Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Înalta Curte reţine că, nici acest minister, nici instanţa de judecată, nu pot cenzura activitatea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor la barem şi la punctaj şi pe cale de consecinţă, nici modalitatea de elaborare a subiectelor ori de punctare a răspunsurilor corecte.

Aspectele legate de conţinutul subiectelor de concurs, baremele de notare ori calificativele acordate nu pot face obiect al controlului instanţei de contencios administrativ, ţinând de marja de apreciere a autorităţii publice.

Altfel spus, prima instanţă a constatat, în mod just, că instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluţionare a contestaţiilor, au evaluat candidaţii care au susţinut un examen/concurs, instanţele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele necesare pentru promovarea concursului.

Abilitatea instanţei constă numai în verificarea legalităţii actului administrativ atacat, prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente.

Raţionamentul expus de prima instanţă urmează a fi validat de instanţa de control judiciar, întrucât în cauză nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepăratat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, iar o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

În plus, aşa cum Înalta Curte a arătat în mod constant, este de principiu faptul că instanţa de judecată nu se poate substitui unei comisii de examen sau de concurs în dreptul său de apreciere consacrat prin lege sau regulament, neputând proceda la acordarea unui alt punctaj decât cel stabilit de comisia de concurs (în speţă, de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare).

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 687 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.