Appeal against suspension of proceedings for party absence dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate court's order to suspend proceedings due to the absence of the parties. The dispute concerned a procedural challenge by a party who filed an appeal against a lower court decision dismissing his previous appeal as inadmissible; he subsequently appealed the appellate court's suspension of judgment on the grounds that he was abroad for medical treatment and thus could not attend the hearing, alleging illegal service and judicial abuse. The Supreme Court held that the suspension was legally mandated under Article 411(1)(2) of the Code of Civil Procedure because the parties failed to appear or request a trial in absentia or a postponement, and no documentary evidence proving the appellant's inability to present himself was submitted, thereby confirming the validity of the procedural measures taken by the lower courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 pct. 5 C. proc. civ, art. 229 alin. (3) C. proc. civ, art. 223 alin. (3) C. proc. civ, art. 153 C. proc. civ, art. 163 alin. (2) C. proc. civ; Appeal against suspension of proceedings for party absence dismissed as unfounded: Aşa cum s-a arătat mai sus, motivul suspendării judecării contestaţiei în anulare l-a constituit lipsa părţilor, în contextul în care acestea nu solicitaseră aplicarea dispoziţiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 537 din data de 13 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei nr. 26 din 11 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare recurentul A., iar prin încheierea din data de 29 martie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva încheierii din data de 29 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatorul A., solicitând casarea acesteia şi repunerea cauzei pe rol, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că în mod eronat a reţinut instanţa că procedura de citare a fost legal îndeplinită, încălcând astfel dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi art. 229 alin. (3) C. proc. civ.
A susţinut că nu putea să ia cunoştinţă de termenul de judecată deoarece se afla la Clinica de Oftalmologie din Castellon, Spania.
A mai arătat că încheierea reprezintă un abuz al instanţei, prin refuzul de a judeca prezenta cauză.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Aşa cum s-a arătat mai sus, motivul suspendării judecării contestaţiei în anulare l-a constituit lipsa părţilor, în contextul în care acestea nu solicitaseră aplicarea dispoziţiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând încheierea de suspendare a judecăţii, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în data de 29.03.2017, Înalta Curte apreciază că aceasta este legală, faţă de lipsa părţilor de la dezbateri, constatată în practicaua încheierii recurate, în condiţiile în care nici una dintre ele nu formulase cerere de judecare în lipsă.
Această lipsă a părţilor de la dezbateri, în absenţa oricărei cereri de amânare sau a unui alt înscris care să facă dovada unei eventuale imposibilităţi de prezentare, se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2, care stabilea, astfel, conduita procesuală a instanţei, în sensul suspendării judecăţii.
Recurentul avea posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile în care aprecia că nu se poate prezenta la termenul fixat, sau amânarea judecăţii, dar, în speţă, nicio astfel de cerere nu a fost formulată.
De asemenea, nici în dosarul Curţii de Apel Ploieşti şi nici în dosarul de recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a fost depus niciun înscris în dovedirea imposibilităţii recurentului de prezentare la termenul de judecată fixat, cauzată de starea sa de sănătate sau de absenţa din ţară.
Este adevărat că dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. prevăd obligaţia instanţei de judecată de a hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost legal citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, însă, în speţă, potrivit înscrisului aflat la dosarul Curţii de Apel Ploieşti, procedura de citare a contestatorului la domiciliul său din Buzău, str. x, indicat în contestaţia în anulare, respectă dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 şi art. 163 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod legal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 martie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.