EU funds recovery for alleged fraud: insufficiency of reasoned judgment on proportionality and excess of power

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice:

(i) anularea, în tot, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 şi înregistrat de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" sub nr. x/2014, având în vedere ca actul administrativ contestat nu respectă principiul proporţionalităţii, fiind emis cu exces de putere;

(ii) anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 şi înregistrat la Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" sub nr. x/2014, conform principiului "accesoriul urmează soarta principalului".

(iii) Obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de demersul său procesual.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere modificatoare a acţiunii, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 16882/16.10.2014 prin care pârâtul a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 510 pronunţată în data de 25 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca neîntemeiată, aşa cum a fost modificată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea hotărârii recurate şi pe cale de consecinţă, în rejudecare, să se admită acţiunea, astfel cum a fost modificată.

În motivarea cererii, recurenta a evocat situaţia de fapt şi aspectele care au dus la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor contestat în cauză şi a arătat că instanţa de fond i-a respins cererea în baza unei motivări extrem de sumare, care nu face dovada unei analize corespunzătoare a motivelor de netemeinicie şi nelegalitate invocate de recurentă sau a circumstanţelor concrete ale cauzei.

A mai argumentat, în esenţă, că:

(i) Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit temeiurile de drept invocate de recurentă în susţinerea poziţiei sale şi a reţinut o situaţie de fapt eronată, respectiv existenţa unei fraude;

(ii) Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, ce reglementează principiul proporţionalităţii, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (81) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, ce reglementează frauda. Astfel, trebuiau avute în vedere natura şi gravitatea neregulii constatate, amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia, lipsa culpei recurentei, precum şi a intenţiei acesteia de a comite vreo fraudă.

(iii) Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează excesul de putere. Recurenta a fost sancţionată în lipsa unei motivări rezonabile a Autorităţii de management, în baza unui raport DLAF care reţinea o suspiciune privind săvârşirea unei fraude. Rolul instanţei de fond era tocmai acela de a administra probe şi de a aprecia asupra existenţei unei abateri, respectiv a unei fraude.

(iv) Procesul-verbal contestat este nelegal şi netemeinic. Certificatul de atestare fiscală nr. x/15.09.2010 a fost emis de Primăria Vânătorii Mici în baza documentelor şi informaţiilor aflate în dosarul fiscal al recurentei, reflectând obligaţiile de plată existente la data de 05.09.2010, potrivit evidenţei proprii a organului emitent. Recurenta a fost de bună-credinţă şi nu a bănuit nici un moment faptul că respectivul certificat ar conţine informaţii eronate.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice nu a depus întâmpinare.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca legală şi temeinică.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în dobândirea şi utilizarea fondurilor europene, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014 privind proiectul "Achiziţie de utilaje pentru realizarea lucrărilor de construire a drumurilor şi autostrăzilor", cod SMIS 14706 şi Decizia nr. 16882/16.10.2014 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal sus-menţionat.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 29.05.2014, s-a reţinut necesitatea recuperării sumei de 4.493.656,90 RON, ca urmare a încheierii contractului de finanţare în mod fraudulos, în condiţiile în care, la data emiterii Certificatului de atestare fiscala nr. 309/15.09.2010, reclamanta înregistra obligaţii fiscale restante la bugetul local al Comunei Vânătorii Mici in suma de 8.479,58 RON, depăşind 1/6 din totalul obligaţiilor fiscale datorate în ultimul semestru.

Reclamanta a expus, în acţiunea introductivă de instanţă, o serie de critici aduse procesului-verbal contestat, privind încălcarea principiului proporţionalităţii, lipsa vinovăţiei sale, inexistenţa vreunui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, emiterea procesului-verbal cu exces de putere şi, în fine, reţinerea şi interpretarea eronată a situaţiei de fapt de către autoritatea pârâtă, depunând înscrisuri în susţinerea acţiunii sale.

În apărare, pârâtul a argumentat că procesul-verbal de constatare a creanţelor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.06.2014 şi actele subsecvente emiterii acestuia sunt legale.

A mai susţinut că, potrivit doctrinei de specialitate, contractul are forţă obligatorie şi în raport cu instanţele de judecată. Solicitarea reclamantei ca instanţa să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, ca fiind întocmit cu încălcarea principiului proporţionalităţii şi emis cu exces de putere, este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta are la bază un raport DLAF din care reiese faptul că încheierea contractului de finanţare s-a făcut în mod fraudulos.

Pronunţându-se asupra aspectelor de fapt şi de drept ridicate în cauză, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, cu motivarea ambiguă şi neconcordantă privind faptul că acesta nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine apărările sale, iar reclamanta, prin concluziile sale a dat de înţeles că excepţia urmează a fi respinsă întrucât contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ.

În continuare, instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată, arătând că, indiferent de momentul identificării sau constatării neregulilor în utilizarea fondurilor Europene sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încălcarea legii se sancţionează.

A reţinut că "reclamanta nu a respectat una din condiţiile impuse, în sensul că are obligaţii de plată care depăşesc 1/6 din totalul obligaţiilor datorate în ultimul semestru, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de autorităţile publice locale, inclusiv pentru toate punctele de lucru înscrise în certificatul constatator" (pagina10 a hotărârii recurate), fără însă ca această constatare să fie justificată de un raţionament sau să se raporteze la vreo probă.

Prima instanţă a concluzionat, în continuare, că, "faţă de aspectele arătate mai sus, reclamanta avea posibilitatea semnalării acestora anterior semnării contractului de finanţare" (pg. 10), fără, însă, a fi clar ce aspecte au fost avute în vedere şi ce relevanţă au acestea în prezenta cauză.

Apărarea reclamantei-recurente privind excesul de putere a fost respinsă cu motivarea că este "injustă", iar cea privind încălcarea principiului proporţionalităţii cu argumentul că este "nejustificată", fără însă ca aceste aprecieri să fie susţinute de considerentele sumare care le însoţesc.

Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe nu atinge standardele de claritate, acurateţe, coerenţă şi fundamentare logică specifice unei hotărâri judecătoreşti.

Aşa cum s-a arătat mai sus, considerentele expuse de prima instanţă nu se constituie într-un raţionament convingător, nu reflectă examinarea efectivă a argumentelor aduse de reclamantă în susţinerea acţiunii în anulare şi nici a apărărilor pârâtului, nu se raportează în concret la materialul probator depus la dosarul cauzei.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impune în sarcina primei instanţe obligaţia de motivare a hotărârii pronunţate, în sensul de prezenta "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Or, în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, în lipsa unei analize efective a aspectelor de fapt şi de drept relevante, conduită care face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 510 din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.