Family-owned project split upheld as artificial circumvention of EU funding ceiling; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.09.2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 21827/01.07.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare întocmit de APDRP - CRPDRP 3 Sud Muntenia la data de 14.05.2014, având număr de ieşire x din 15.05.2014, privind proiectul "Achiziţie de utilaje la S.C. B. SRL", comuna Călugăreni, judeţ Giurgiu, contract x/15.07.2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 378/12.02.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecarea acţiunii în sensul anulării actelor administrative contestate.

Criticile recurentei au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

- instanţa de fond nu a reţinut în mod obiectiv situaţia de fapt, în condiţiile în care nu există nici un element din care să se poată deduce că nu s-a avut în vedere crearea unor societăţi independente, cu existenţă de sine stătătoare nu doar din punct de vedere juridic ci şi economic, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri din care rezultă că societatea realizează profit;

- deşi face referire la dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, instanţa de fond nu a precizat dispoziţiile contractuale încălcate şi nici condiţiile de eligibilitate care nu au mai fost respectate de către recurentă, după obţinerea finanţării;

- instanţa de fond nu a demonstrat avantajul obţinut de beneficiar, legătura de rudenie invocată dar nedovedită de către autoritatea de control fiscal nefiind o interdicţie legală;

- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cererea de finanţare depusă încalcă regula de ajutor de minimis, în condiţiile în care restricţiile referitoare la acordarea ajutorului de minimis se referă la acelaşi beneficiar, or, în speţă, sunt beneficiari diferiţi care au derulat proiecte distincte şi independente;

- în mod eronat a considerat instanţa de fond că împrejurările obiective ale cauzei permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă, în speţă neregăsindu-se cele două elemente la care face referire jurisprudenţa CJUE;

- instanţa de fond nu a luat în considerare dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, incidenţa acestor norme fiind determinată de lipsa de previzibilitate a conduitei administrative, în condiţiile în care pe baza aceloraşi documente a emis două opinii total diferite.

4. Apărările formulate în cauză de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin întâmpinarea depusă la 12.10.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample şi detaliate, în sensul că actele administrative contestate au fost legal emise, iar situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare constituie dovada clară a unei nereguli comise intenţionat, care a afectat întregul contract de finanţare, atrăgând incidenţa normelor corespunzătoare cuprinse în legislaţia naţională şi europeană în materie.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18.05.2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.10.2017, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţa publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 21827/1.07.2014 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.05.2014, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 683.736,37 RON din care 546.989,10 RON contribuţie din fondurile Uniunii Europene şi 136.747,27 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Neregulile constatate prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanţare nr. x/15.07.2010 privind proiectul "Achiziţie de utilaje la S.C. B. SRL", comuna Călugăreni, judeţ Giurgiu, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/11 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăţi către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că beneficiarul S.C. A. S.R.L. şi alte două societăţi au creat împreună, în mod artificial, condiţiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, cu scopul de a depăşi plafonul maxim rambursabil şi de a eluda dispoziţiile care impun respectarea regulii de "ajutor de minimis".

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluţie însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor naţionale şi europene incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

În esenţă, motivul pentru care prima instanţă a considerat legale actele administrative a constat în crearea de condiţii artificiale numite să conducă la depăşirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, reţinându-se că societăţile care apar ca beneficiare ale ajutorului financiar, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., au fost create artificial, singurul beneficiar al investiţiei fiind S.C. E. S.R.L. care coordonează activitatea desfăşurată de cele trei societăţi, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care atrage neeligibilitatea proiectului şi retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Criticile recurentei vizând reţinerea greşită de către prima instanţă a creării condiţiilor artificiale pentru accesarea fondurilor europene sunt nefondate, autoritatea intimată reţinând, în mod corect, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, articol care fundamentează actele administrativ fiscale atacate şi potrivit căruia "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin hotărârea pronunţată în data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12, invocată atât de către judecătorul fondului, cât şi de părţile din proces, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/11 trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Prin urmare, revine instanţei naţionale rolul de a examina probele care demonstrează existenţa condiţiilor artificiale, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene oferind criteriile care fundamentează această concluzie, respectiv elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speţei.

În speţă, motivarea actelor administrative şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta-reclamantă a participat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii pentru a eluda normele în materie.

Astfel, conform constatărilor echipei de control, suma necesară achitării utilajelor achiziţionate prin proiect FEADR de către recurentă (combina F., G., cărucior H.) a fost virată de către S.C. E. S.R.L., conform extrasului de cont din data de 09.05.2011, iar, conform contractului de prestări servicii depuse, recurenta a prestat servicii, cu preponderenţă către S.C. E. S.R.L.

Procedând la o verificare încrucişată a proiectelor derulate de cele trei societăţi au fost identificate o serie de elemente comune, respectiv:

- acţionari şi administratori care fac parte din membrii aceleaşi familii;

- adrese apropiate ale sediului social situate în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu;

- adrese apropiate ale amplasamentului proiectelor finanţate prin Program FEADR, situate în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu;

- acelaşi furnizor al utilajelor achiziţionate prin Program FEADR (SC IPSO SRL);

- proprietarii cu care au fost încheiate contracte de împrumut de folosinţă pentru amplasamentul investiţiei aparţin aceleiaşi familii (I., J., K.);

- doamna L. este în acelaşi timp contabilă la S.C. A. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L.;

- doamna O. este în acelaşi timp contabilă la S.C. E. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.;

- doamna P. este contabilă în acelaşi timp la S.C. N. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.;

- doamna Q., administrator S.C. A. S.R.L. este încadrată ca lucrător comercial la S.C. E. S.R.L.;

- S.C. E. S.R.L. se regăseşte ca şi client preponderent al celor trei firme beneficiare de fonduri nerambursabile FEADR, care mai prestează servicii agricole, dar într-o proporţie mult mai mică şi către S.C. N. S.R.L. şi S.C. R. S.R.L., societăţi deţinute şi administrate tot de către membrii aceleiaşi familii;

- cererile de finanţare pe măsura 312 - Program FEADR au fost depuse de către S.C. M. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. în aceeaşi dată şi anume 11.12.2009;

- contractele de finanţare încheiate de APDRP cu S.C. M. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. sunt datate în aceeaşi zi, respectiv 15.07.2010;

- ajutoarele nerambursabile acordate celor trei beneficiari ai Programului FEADR se ridică la valori apropiate, respectiv 160.742,22 euro pentru S.C. C. S.R.L., 163.809,24 euro pentru S.C. M. S.R.L. şi 162.165,02 euro pentru S.C. A. S.R.L.;

- marea majoritate a salariaţilor care sunt încadraţi în prezent la S.C. C. S.R.L., S.C. M. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. se regăsesc ca foşti angajaţi ai S.C. E. S.R.L.

Din extrasele de cont depuse la dosarele cererilor de pată de către cele trei societăţi beneficiare ale Programului FEADR a rezultat că plătitorul utilajelor şi echipamentelor achiziţionate este S.C. E. S.R.L. care a alimentat cu sume de bani conturile bancare ale celor trei societăţi la momentul achitării de către acestea a facturilor către furnizorii declaraţi câştigători pentru realizarea proiectelor .

Ca atare, prin înfiinţarea unor noi societăţi comerciale s-a urmărit crearea aparenţei unor beneficiari independenţi, respectiv a unor proiecte de sine stătătoare, când, în fapt, aceste proiecte erau folosite în interesul S.C. E. S.R.L., care coordonează activitatea desfăşurată de cele trei societăţi.

Argumente similare în sensul creării condiţiilor artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri nerambursabile se regăsesc şi în cuprinsul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3079/19.10.2017 care a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, atât pe S.C. C. S.R.L., cât şi pe recurenta-reclamantă, în prezenta cauză nefiind relevate împrejurări diferite, de natură să genereze o altă soluţie.

Astfel, în speţă, obiectivul general şi obiectivele specifice ale Măsurii 312 nu au fost îndeplinite, în condiţiile în care, cele trei societăţi în discuţie prestează servicii către societăţi deţinute şi administrate de membrii aceleiaşi familii, au acelaşi obiect de activitate, achiziţionând utilaje complementare, au angajaţii comuni cu contract de muncă parţial, fiind fracţionate, practic, locurile de muncă între societăţile implicate pentru a crea doar aparenţa înfiinţării de noi locuri de muncă, acţiune care este facilitată de faptul că, atât sediile sociale, cât şi amplasamentul proiectelor se află la adrese apropiate în aceeaşi localitate.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, CJUE a indicat anumite elemente de fapt care pot fi luate în considerare de către instanţa naţională, în vederea stabilirii caracterului artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, respectiv legături de natură juridică, economică şi personală între cei implicaţi în obţinerea fondurilor.

În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a emis Notă directoare pentru auditori nr. x/10.10.2013, având ca subiect crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, notă în cuprinsul căreia a nominalizat o serie de indicatori care contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat şi denotă, printr-o analiză simultană, conduita societăţii care a beneficiat de sprijin comunitar, nefiind suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv.

Aceşti indicatori, analizaţi de autoritatea intimată, reprezintă elemente subiective ce aduc dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale şi constau în indicatori externi, fizici (societăţile se regăsesc la adrese apropiate, iar proprietarii amplasamentelor închiriate sunt membrii aceleiaşi familii); indicatorii funcţionali (acţionarii şi administratorii sunt membrii aceleiaşi familii, în componenţa comisiilor de evaluare se regăsesc aceiaşi membrii); indicatorii de afaceri, financiari -contabili (o societate are client exclusiv aceeaşi societate, societăţile au fost creditate de aceeaşi persoană).

Din analiza şi coroborarea tuturor acestor indicatori şi pe baza dovezilor materiale a rezultat în mod evident că aceste societăţi nu reprezintă microîntreprinderi de sine stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci societăţi care au scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, întrucât nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condiţiile în care reclamanta are angajaţi comuni cu alţi beneficiari de finanţare nerambursabilă.

De asemenea, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale se desfăşoară între beneficiar şi entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori, iar mai mult sunt membrii ai aceleaşi familii, fiind astfel distrusă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanţare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanţare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piaţă în condiţiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca şi preţuri practicate/volum activitate, de un singur grup.

Susţinerea recurentei referitoare la respectarea tuturor condiţiilor necesare la momentul încheierii contractului de finanţare şi la faptul că aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare au fost cunoscute de către autoritatea intimată încă de la momentul depunerii cererii de plată nu pot fi reţinute, întrucât împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiţii, a căror îndeplinire a condus la obţinerea finanţării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de a obţine ajutorul financiar.

În fine, Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011 care stabilesc că "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a unei alte autorităţi competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", nefiind îndeplinite premisele textului de lege precitat.

Astfel, în cauză nu se poate reţine o culpă a autorităţii care nu a constatat, înainte de plata tranşelor, că beneficiarul nu mai respectă angajamentele asumate prin contractul de finanţare, întrucât plata tranşelor s-a făcut de către autoritate tocmai în baza contractului de finanţare şi a îndeplinirii de către beneficiar a condiţiilor de eligibilitate. Ulterior, în urma controlului, constatându-se nerespectarea obligaţiilor asumate, în mod corect s-a decis rezilierea contractului şi retragerea sprijinului financiar acordat.

Mai mult decât atât, textul invocat se referă la o "eroare" a autorităţii care nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil, or, în cauză, beneficiarul ştia că nu respectă obligaţiile asumate şi totuşi a solicitat şi încasat plăţile nerambursabile conform contractului.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii intimate în sensul săvârşirii de către recurenta-reclamantă a unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, se reţine că sunt legale actele administrativa contestate prin care, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, s-a constituit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 683.736,37 RON.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente,Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei prin prisma criticilor invocate de recurentă, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 378 din 12 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2018.