Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1296/2018 AI generated

Rural development grant recovery upheld for unauthorized direct procurement of supplementary works

Case Number Decizia nr. 1296/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed as unfounded the appeal by the claimant municipality, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the claim to annul an irregularity report and a decision establishing a budgetary debt of RON 144,700.76; the first-instance decision remains in force. The dispute concerned EU co-financed rural development funds: the paying agency had recovered sums initially paid for “diverse and unforeseen” construction costs after a re-check found they were ineligible because the beneficiary had contracted supplementary works through direct negotiation without first obtaining the mandatory approval sheet (activity report L3) required by the financing contract’s public-procurement annex and by art. 122 lit. i) of Emergency Ordinance no. 34/2006. The decisive legal basis: a grant beneficiary is bound by contractual procurement clauses; non-compliance constitutes an “irregularity” under art. 2(1)(a) of GEO no. 66/2011 and art. 17 of the financing contract; recovery is mandatory to protect EU financial interests, even where the agency initially approved the expenses, and prior notice of irregularities is not required; the court also held the lower court’s reasoning was adequate. The appeal was rejected under art. 20 of Law no. 554/2004 and art. 496 of the Code of Civil Procedure, and the decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Rural development grant recovery upheld for unauthorized direct procurement of supplementary works: The dispute concerned EU co-financed rural development funds: the paying agency had recovered sums initially paid for “diverse and unforeseen” construction costs after a re-check found they were ineligible because the beneficiary had contracted supplementary works through direct negotiation without first obtaining the mandatory approval sheet (activity report L3) required by the financing contract’s public-procurement annex and by art. 122 lit. i) of Emergency Ordinance no. 34/2006. The decisive legal basis: a grant beneficiary is bound by contractual procurement clauses; non-compliance constitutes an “irregularity” under art. 2(1)(a) of GEO no. 66/2011 and art. 17 of the financing contract; recovery is mandatory to protect EU financial interests, even where the agency initially approved the expenses, and prior notice of irregularities is not required; the court also held the lower court’s reasoning was adequate. The appeal was rejected under art. 20 of Law no. 554/2004 and art. 496 of the Code of Civil Procedure, and the decision is final.

Keywords

AI generated
public procurement recovery of debts non-administrative dispute unauthorized construction fiscal law administrative contract

Cited Legislation

AI generated
art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006
Reclamanta nu contestă în cauză aceste clauze ale contractului de finanţare, astfel încât trebuie apreciat că era ţinută a-l respecta, încălcarea lor încadrându-se în sensul noţiunii de "neregulă", definită prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art.
art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006
Potrivit art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006:
art. 493 alin. (4) din C. proc. civ
civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
art. 493 alin. (7) din C. proc. civ
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin.
art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006
Potrivit art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006:
art. 20 din Legea nr. 554/2004
Basis for dismissing the appeal as unfounded in the administrative litigation.
art. 496 C. proc. civ
Basis for the procedural ruling on the appeal (rejection as unfounded).
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 din Legea nr. 554/2004

Basis for dismissing the appeal as unfounded in the administrative litigation.

art. 496 C. proc. civ.

Basis for the procedural ruling on the appeal (rejection as unfounded).

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la 09.04.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Comuna Curtea, prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal nr. x din 07 octombrie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi a deciziei nr. 42164 din 10 decembrie 2014 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă îndreptată împotriva acestuia, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, a solicitat şi suspendarea executării actelor administrative menţionate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 317 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererile formulate de reclamanta Comuna Curtea, prin Primar, în dosarele conexate nr. x/2015 şi nr. y/2015

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Debitul în sumă de 144.700,76 RON, reprezentând cheltuieli diverse şi neprevăzute a fost reţinut în sarcina reclamantei ca urmare a încălcării obligaţiei de solicitare a unei fişe de avizare a procedurii de negociere şi a valorii aferente lucrărilor suplimentare - Raportul de activitate - L3, anterior declanşării acestei proceduri de negociere, document pretins a fi obligatoriu de către pârâtă.

Obligaţia solicitării unui astfel de aviz a fost asumată de către reclamantă în mod direct prin semnarea contractului de finanţare, anexa IV "Instrucţiuni privind achiziţiile publice pentru beneficiarii PNDR - Capitolul IV", care prevedea că autoritatea contractantă avea obligaţia aplicării procedurii de negociere directă fără publicare a unui anunţ de participare pentru cheltuielile diverse şi neprevăzute, iar în cazul în care apăreau situaţii în care erau necesare unele lucrări suplimentare/adiţionale datorate unor circumstanţe neprevăzute, strict necesare pentru îndeplinirea contractului, beneficiara finanţării trebuia să încheie acte adiţionale cu executanţii de lucrări în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, conform Secţiunii 6 Negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, aceste acte adiţionale trebuiau verificate şi avizate de personalul Serviciului Achiziţii din cadrul Centrului Regional 5 Vest a AFIR, solicitarea la plată a lucrărilor suplimentare putând fi făcută numai după primirea avizului cu privire la această procedură, acordat prin Raportul de activitate (L3).

Reclamanta nu contestă în cauză aceste clauze ale contractului de finanţare, astfel încât trebuie apreciat că era ţinută a-l respecta, încălcarea lor încadrându-se în sensul noţiunii de "neregulă", definită prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 17 din contractul de finanţare nr. x/11.06. 2010. Din acest punct de vedere deci, trebuie considerat că în mod legal au fost emise de către pârâtă actele administrative a căror anulare se solicită în cauză.

Se mai invocă în cauză ca motiv de anulare a acestor acte faptul că iniţial pârâta a acceptat la plată cheltuielile diverse şi neprevăzute în sumă de 144.700,76 RON, decontate în tranşa 1, potrivit contractului de finanţare nr. x/11.06. 2010, funcţionarii acesteia fiind în culpă pentru a fi stabilit caracterul eligibil al acestor cheltuieli, reţinute ulterior ca neeligibile, constituind creanţă bugetară potrivit procesului-verbal atacat.

Nici aceste susţineri nu pot fi însă reţinute. În aplicarea legislaţiei europene, CJUE a interpretat dispoziţiile regulamentelor în sensul că neregula poate fi stabilită, fiind obligatorie recuperarea creanţei bugetare afectate de neregulă, chiar dacă autoritate a publică ce a acordat finanţarea nu putea să ignore la un moment anterior caracterul neeligibil al unei cheltuieli (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii - Camera a patra, din 21 decembrie 2011, pronunţată în cauza C-465/10, Ministre de l’Intérieur, de l’Outre-mer, des Collectivités territoriales et de l’Immigration împotriva Chambre de commerce et d’industrie de l’Indre, paragrafele 34 şi 48). Curtea a reţinut că "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenţie FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de Directiva 92/50, astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/36, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acţiunii subvenţionate, constituie o "abatere", în sensul articolului 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, chiar dacă autoritatea naţională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenţii" neregula comisă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 317/18.11.2015 a formulat recurs reclamanta Comuna Curtea, solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecând, admiterea acţiunii, în sensul anulării procesului-verbal nr. x din 7 octombrie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi a deciziei nr. 42164 din 10 decembrie 2014 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă îndreptată împotriva acestuia.

1. Prin cererea inregistrata la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2015, reclamanta a chemat in judecata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.10.2014 precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative indreptate impotriva acestuia cu nr. 42164/10.12.2014.

În cadrul implementării proiectului, reclamanta a procedat la efectuarea unor lucrări suplimentare, prin procedura negocierii directe, iar in timpul execuţiei s-a constatat necesitatea unor lucrări suplimentare, care nu erau incluse in contractul iniţial dar erau necesare pentru realizarea proiectului din cauza unor circumstanţe imprevizibile, conform art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.

2. Procedând la reverificarea dosarului cererii de plata in transa 1, experţii din cadrul AFIR au constatat ca s-ar fi decontat in plus in acea transa suma de 144.700,76 RON, aceasta suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute, motivând ca ar fi fost necesara prezentarea fisei de avizare aferentă.

3. Instanţa de fond a apreciat in mod total eronat faptul ca susţinerile reclamantei ar fi nefondate, potrivit cărora nu ar fi fost necesara in cauza obţinerea acelei fise de avizare a procedurii de negociere şi a valorii aferente lucrărilor suplimentare, mai mult decât atât insasi instanţa afirma faptul ca reclamanta nu a contestat in cauza clauzele contractului de finanţare şi ca aceste clauze au fost respectate, insa a apreciat totuşi ca ar exista o " neregula" definita de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 17 din contractul de finanţare.

Or, instanţa nu a analizat şi interpretat in mod corect şi eficient atât starea de fapt cat şi probele administrate, respectiv inscrisurile depuse in probatiune, in sensul ca in prezenta cauza parata isi invoca propria culpa, intrucat daca instanţa ar fi analizat cererea de plata aferenta transei 1, ar fi putut observa ca parata şi-a insusit prin semnătura cheltuielile diverse şi neprevăzute, fapt ce reiese in mod cert din cuprinsul centralizatorului situaţiei de lucrări, pista de buget, etc.

4. Lucrările suplimentare de construcţii la căminele culturale şi after-school aferente valorii respinse la plata sunt executate in totalitate cu respectarea proiectului şi a dispoziţiilor de şantier fiind constatate de experţi SVT la vizita in teren iar considerarea acestor lucrări ca şi cheltuieli neeligibile denota confuzie din partea APDRP.

5. Astfel, din probele administrate se poate observa in mod cert faptul ca parata a manifestat o rea credinţa in calificarea acelor cheltuieli ca fiind neeligibile, in condiţiile în care nu a atenţionat-o pe reclamantă cu privire la presupusul caracter neconform al cererii de plata.

6. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinica fara a proceda la o motivare apta sa justifice in ce măsura se impunea respingerea cererii promovate şi fara a analiza care ar fi presupusele nereguli in procesarea cererilor de plata, in condiţiile in care reclamanta a arătat ca nu s-a indicat modul de calcul ce a condus la stabilirea debitului de 144.700,76 RON, mai mult decât atât, rezulta în mod cert din notificările x/05.06.2013 şi x/05.06.2013 depuse la dosar ca parata a refuzat plata pentru suma de 346 270,91 RON, prin care a solicitat sa indice modul de calcul prin care a cuantificat debitul, insa aceste aspecte de asemenea nu au fost clarificate din culpa paratei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speţa de faţă, la data de 11.06.2010, între A.P.D.R.P în calitate de autoritate contractantă şi Comuna Curtea, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat contractul nr. x, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat "Îmbunătăţirea infrastructurii fizice a serviciilor de bază în Comuna Curtea, judeţul Timiş", pentru o valoare iniţială totală eligibilă de 10.790.500 RON diminuată ulterior prin actul adiţional nr. x la valoarea eligibilă de 10.171.898 RON, reprezentând finanţare nerambursabilă 100% din valoarea eligibilă a investiţiei. Proiectul a fost prevăzut cu patru tranşe de plată.

În urma reverificării Dosarului Cererii de Plată tranşa 1, experţii din cadrul Agenţiei pentru Finatarea Investiţiilor Rurale au constatat că s-a decontat în plus suma de 144.700,76 RON, contravaloarea cheltuielilor diverse şi neprevăzute, fără a exista Fisa de avizare aferentă, beneficiarul având obligaţia de a prezenta spre verificare/avizare actele adiţionale incheiate in urma derulării, in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, procedurilor de achiziţie prin negociere fără publicarea prealabila a unui anunţ de participare.

Potrivit art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri... atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

- atribuirea să fie făcută contractantului iniţial;

- lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;

- valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite şi a actelor adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale să nu depăşească 20% din valoarea contractului iniţial."

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că "debitul în sumă de 144.700,76 RON, reprezentând cheltuieli diverse şi neprevăzute nu a fost reţinut în sarcina reclamantei ca urmare a încălcării disp. art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.10.2014 nu s-a contestat îndeplinirea cerinţelor acestor norme pentru atribuirea lucrărilor suplimentare în procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, ci ca urmare a încălcării obligaţiei de solicitare a unei fişe de avizare a procedurii de negociere şi a valorii aferente lucrărilor suplimentare - Raportul de activitate - 13, anterior declanşării acestei proceduri de negociere, document pretins obligatoriu de pârâtă."

Altfel spus, nu i se impută reclamantei recurente faptul că lucrările nu erau necesare ci că nu a respectat procedura pentru contractarea lor.

Sunt neîntemeiate de asemenea susţinerile recurentei în sensul că intimata ar fi trebuit să o încunoştiinţeze în prealabil despre abaterile constatate, în condiţiile în care s-a reţinut că neregula a vizat încălcări ale unor dispoziţii legale şi contractuale. Este astfel lipsit de relevanţă în speţă faptul că initial pârâta a acceptat la plată şi a decontat cheltuielile diverse şi neprevăzute în sumă de 144.700,76 RON, acesteia revenindu-i obligaţia de a proceda la recuperarea creanţelor afectate de nereguli chiar în ipoteza în care a acceptat iniţial ca fiind eligibile anumite sume, în scopul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Astfel, prin memoriul înregistrat la APDRP cu nr. x/14.06.2013, beneficiarul a contestat respingerea la plată în tranşa 4 a cheltuielilor de natura diverse şi neprevăzute aducând la cunoştinţa Agenţiei faptul că s-au decontat astfel de cheltuieli şi in tranşa 1 de plata.

Conform prevederilor contractului de finanţare, solicitarea la plată, de către beneficiar, a lucrărilor suplimentare putea fi făcută numai după primirea avizării procedurii, neeligibilitatea cheltuielilor fiind astfel justificată.

Şi cu privire la susţinerile reclamantei potrivit cărora nu ar fi fost necesară în cauză obţinerea acelei fişe de avizare a procedurii de negociere şi a valorii aferente lucrărilor suplimentare, instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt nefondate deoarece obligaţia solicitării unui astfel de aviz a fost asumată de către reclamantă în mod direct, prin semnarea contractului de finanţare, anexa IV "Instrucţiuni privind achiziţiile publice pentru beneficiarii PNDR - Capitolul IV".

În privinţa criticilor legate de calitatea motivării hotărârii instanţei de fond, considerentele de fapt prezentate amplu de către judecător compun rationamentul juridic, întreaga expunere fiind clară, limpede, metodică şi lipsită de echivoc.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Curtea prin Primar, împotriva sentinţei nr. 317 din 18 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Curtea prin Primar, împotriva sentinţei nr. 317 din 18 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2018.