Prosecutor’s transfer bid rejected as CSM refusal upheld under workload and seniority criteria.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă controlului judecătoresc

Prin Hotărârea nr. 1081 din 26.10.2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Motru sau la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin Hotărârea nr. 1013/29.09.2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător şi a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător.

Conform evidenţelor direcţiei de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, unitatea de parchet la care este încadrat contestatorul, din cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere şi 14 posturi de execuţie), sunt ocupate 12 posturi (1 post de conducere şi 11 posturi de execuţie), fiind vacant 1 post de conducere şi un post de execuţie.

În ceea ce priveşte volumul de activitate, în anul 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 701 dosare pe procuror, faţă de media naţională de 1290 dosare.

Din evidenţele direcţiei de resort s-a constatat că la Judecătoria Motru, instanţa la care se solicită numirea în funcţia de judecător, din cele 6 posturi prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 5 posturi, existând 1 post efectiv vacant pentru numirea în funcţia de judecător.

La această instanţă, în anul 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1000 dosare, faţă de media naţională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 834 dosare, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

Soluţia de respingere a cererii de a fost fundamentată pe faptul că Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinţi, Judecătoria Motru şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin au comunicat puncte de vedere favorabile cererii, în timp ce Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis un punct de vedere prin care a lăsat soluţionarea cereri la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Motivele invocate în contestaţie

Contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Plen nr. 1081 din data de 26.10.2017 prin care i-a fost respinsă cererea de numire din funcţia de procuror

În motivare se arată că hotărârea contestată a fost adoptată cu exces de putere, Consiliul Superior al Magistraturii a analizat în mod formal şi eliptic cererea, în condiţiile în care motivarea hotărârii s-a limitat doar la redarea unor date statistice, dar fără o analiză a acestora.

Singura fraza ce poate fi interpretată ca fiind motivarea hotărârii este cea înscrisă la pagina 4, paragraful 3 din Hotărâre înţelegând din aceasta lipsa aptitudinilor specifice funcţiei de judecător precum şi lipsa aspectelor motivaţionale.

Contestatorul susţine că niciunul dintre criteriile invocate de intimat nu se încadrează în cele stabilite potrivit dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător (- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante, la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; - vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; - specializarea judecător/procuror/specializările complementare, vechimea în cadrul secţiilor/completului corespunzător specializării precum şi disponibilitatea de a activa în altă secţie/complet decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acestuia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soţului sau soţiei; - distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul alocat acesteia; - starea de sănătate şi situaţia familială).

Cu alte cuvinte, Consiliul Superior al Magistraturii nu a analizat cererea prin prisma prevederilor legale şi mai mult, şi-a depăşit prerogativele făcând aprecieri nerealiste şi injuste cu privire la lipsa aptitudinilor şi a motivaţiei. Un asemenea argument apare străin de criteriile expres prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

O astfel de abordare a intimatului nu apare în acord nici cu statutul constituţional al celor două profesii şi nici nu se înscrie în direcţia actelor internaţionale în domeniu, precum parag. (18) din Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre ale Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiţie penală adoptată la 6 octombrie 2000 prin care s-a statuat că "statele ar trebui să ia măsuri pentru a face posibil ca această persoană să desfăşoare în mod succesiv funcţia de procuror public cu cea de judecător şi invers. Astfel de schimbări de funcţii sunt posibile doar la cererea expresă a persoanei respective şi cu respectarea garanţiilor".

În speţă, nu a fost contestată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, iar toate autorităţile judiciare implicate în procedură, respectiv Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinţi, Judecătoria Motru şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi-au exprimat acordul cu privire la numirea în funcţia de judecător.

Analiza intimatului apare formală şi neadecvată, mai ales în condiţiile în care această posibilitate legală a magistraţilor în funcţie, de numire în funcţia de judecător/procuror, are caracter singular, magistratului în funcţie fiindu-i interzis să aplice pentru forme de recrutare exterioare, pentru examenul de admitere în magistratură ori să promoveze din funcţia de judecător/procuror într-un grad superior, dar într-o funcţie diferită de judecător sau procuror decât cea deţinută anterior, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cadrul soluţionării unei cereri de numire în funcţia de judecător sau procuror, analiza nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, cu menţiunea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-1 ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al judecătorului sau procurorului care a formulat o asemenea cerere.

Nu se poate nega faptul că îndeplinirea condiţiilor pentru numirea fie în funcţia de procuror, fie cea de judecător, nu creează automat un drept la numire şi nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, dar refuzul de admitere trebuie să fie motivat şi justificat pentru că altfel acesta devine abuziv.

Prin prisma oportunităţii cererii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu exista un singur post de execuţie vacant (dintr-un total de 12 posturi de execuţie), acest post fiind uşor ocupabil având în vedere că la toate sesiunile de transfer au fost solicitări pentru această unitate de Parchet (inclusiv la şedinţa secţiei pentru procurori din data de 26.09.2017, când au fost respinse două cereri de transfer).

În ceea ce priveşte volumul de activitate, în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătura de 701 dosare pe procuror, comparativ cu media naţională de 1290 de dosare.

Având în vedere aceste aspecte, se poate constata că prin vacantarea unui post de execuţie, nu ar fi fost afectată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu mai ales că acest loc s-ar fi putut ocupa într-un timp extrem de scurt.

Pe de altă parte, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin erau vacante un număr de 9 posturi plus încă două posturi indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură a căror ocupare era incertă.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (11) din acelaşi Regulament, texte care nu creează automat un drept de numire în funcţia de judecător şi nu conduce la admiterea automată a cererii, conferind autorităţii emitente un drept de apreciere.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluţionarea cererii contestatorului, intimatul a arătat că, în speţă, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, aşa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatorului s-a făcut în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, situaţie care nu poate fi reţinută în speţă, contrar susţinerilor contestatorului.

În cauză, hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituţiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatorului de numire în funcţia de judecător nu a fost arbitrară.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1081/26.10.2017, prin care contestatorului, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, i-a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut corect că solicitarea contestatorului este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege"), şi a normelor administrative adoptate pentru aplicarea acestora.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător se soluţionează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (11), şi anume:

- volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor implicate, numărul de posturi vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită numirea.

În speţă au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează magistratul în cauză.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluţiei administrative, Înalta Curte porneşte de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între măsurile individuale dispuse de autorităţile publice şi interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţenilor.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocaţie pentru numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv, din funcţia de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcţionarea în bune condiţii a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor implicate în procedură, şi interesele de ordin profesional şi personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcţia de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi numire în funcţia de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Regulament, care au vizat existenţa posturilor vacante la instanţele la care s-a solicitat numirea, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deţinută de contestator la unitatea de parchet şi vechimea în funcţie, motivele de ordin personal invocate de către acesta şi avizele comunicate de parchetele şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei.

Menţiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de unităţile de parchet şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei de judecător, s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

De altfel, instanţele implicate au dat aviz favorabil, iar Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis un punct de vedere prin care a lăsat soluţionarea cererii la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere că domnul procuror urma să-şi înceteze activitatea în cadrul acestei structuri de parchet începând cu 01 octombrie 2017.

Aşa cum rezultă din probele dosarului, contestatorul a formulat cererea de numire în funcţia de procuror la 05 septembrie 2017, la momentul în care era procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritoriale Piteşti, dar, la momentul analizării cererii de numire în funcţia de judecător de către Consiliul Superior al Magistraturii (26 octombrie 2017) contestatorul era procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, iar atunci când a fost analizară cererea de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (29 septembrie 2017) contestatorul era procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi, de aceea, nu s-a solicitat avizul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, unde acesta funcţiona începând cu 01 octombrie 2017.

Unul dintre criteriile stabilite în Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare este şi cel al vechimii la parchetul de unde provine solicitantul, iar contestatorul revenise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu numai la 01 ianuarie 2017, astfel că la momentul analizării cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (26 octombrie 2017) rezultă că vechimea acestuia, după revenire, era mai mică de o lună.

Anterior, contestatorul a fost încadrat procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritoriale Piteşti, unde a funcţionat începând cu 15 mai 2017 şi până la 01 octombrie 2017.

În condiţiile arătate, Înalta Curte constată că în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată, având în vedere la adoptarea soluţiei, necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează contestatorul, dar ţinând seama de vechimea acestuia, precum şi de necesităţile privind resursele umane la nivelul instanţelor la care s-a solicitat numirea.

În circumstanţele date, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1081 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1081 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.