Appeal dismissed: Judicial Inspection's challenge to disciplinary nullity rejected due to expired 90-day deadline

Asupra recursului de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 4 aprilie 2019, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat de Inspecţia Judiciară, în contradictoriu cu A. şi B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, împotriva hotărârii nr. 1P din 14 februarie 2019, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară.

În susţinerea recursului, Inspecţia Judiciară a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea recursului a susţinut că hotărârea instanţei de disciplină ar fi nelegală, fiind interpretate greşit normele de procedură aplicabile în speţă conform Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară cu modificările aduse prin HCSM nr. 340/29.03.2016, anume dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (6), art. 11 alin. (8) şi art. 14 alin. (2) din regulamentul menţionat.

Recurenta arată, în esenţă, că la data de 14.12.2017, pe rolul Inspecţiei Judiciare se aflau înregistrate lucrările nr. x/2017 şi nr. y/2018, aflate în diferite stadii de instrumentare (prima aflată în curs de efectuare a cercetării disciplinare la acel moment, iar cea de-a doua în curs de efectuare a verificărilor prealabile).

Singurele dispoziţii care impuneau înregistrarea sub număr nou a unei sesizări ce cuprindea şi aspecte noi, altele decât cele care făcuseră obiectul unor verificări anterioare, erau stipulate în cuprinsul art. 17 alin. (1) şi (5) din Regulamentul arătat şi vizau situaţia unor lucrări finalizate, referitor la care se înregistra o nouă sesizare cuprinzând aspecte noi.

O dispoziţie similară nu era prevăzută în Regulamentul menţionat şi în ceea ce priveşte ipoteza înregistrării într-o lucrare în curs de soluţionare a unei sesizări ce cuprindea şi aspecte noi, altele decât cele care formau obiectul verificărilor prealabile ori cercetării disciplinare.

În condiţiile în care aspectele noi sesizate în completare de către numita C., prin memoriul înregistrat la 14.12.2017 (formulate pe lângă aspectele de interes pentru soluţionarea lucrării nr. y/2018), relevau şi necesitatea efectuării unor verificări prealabile distincte faţă de alţi magistraţi procurori decât cei faţă de care se efectuau cercetarea disciplinară în lucrarea nr. x/2017 şi verificările prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflate în curs de soluţionare, şi, respectiv, pentru alte abateri disciplinare, pentru aceste noi aspecte sesizate nu puteau fi efectuate verificări prealabile în niciuna dintre cele două lucrări deja înregistrate, Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară neprevăzând dispoziţii prin care să poată fi realizată extinderea verificărilor într-o lucrare pendinte ori disjungerea lucrării existente urmată de formarea unei noi lucrări pentru efectuarea de verificări prealabile privind aspectele noi.

Singurele dispoziţii aplicabile în ipoteza dată, prin care se crea cadrul legal pentru a fi efectuate verificări referitoare la aspecte noi distincte faţă de cele verificate în lucrarea iniţial formată, cuprinse într-o sesizare înregistrată într-o lucrare aflată în curs de soluţionare, nefinalizată, erau cele ale art. 14 alin. (2) din regulament.

Acest articol prevede că verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate.

Potrivit aceloraşi dispoziţii regulamentare, inspectorii judiciari pot însă constata orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, cu ocazia efectuării verificărilor, situaţie în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condiţiile art. 10 alin. (6).

Textul de lege nu distinge în ceea ce priveşte modalitatea în care, în perioada efectuării verificărilor, inspectorii judiciari iau cunoştinţă despre orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare şi le constată, fie ca urmare a unor verificări directe realizate de inspectorul judiciar, fie ca urmare a relaţiilor furnizate de diverse persoane (chiar şi petenţi) la solicitarea unor puncte de vedere, fie ca urmare a depunerii de note de relaţii de către vreuna dintre persoanele ascultate sau a realizării altor activităţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară.

În concret, procesul-verbal de sesizare din oficiu care a stat la baza înregistrării lucrării nr. x/2018, avizat de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori şi de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare la data de 12.02.2018, a fost întocmit de către inspectorii judiciari la data de 08.02.2018, în perioada efectuării de verificări prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflată în curs de soluţionare, lucrare având ca obiect verificarea indiciilor de existenţă a săvârşirii altor abateri disciplinare, de către alţi magistraţi procurori decât cei vizaţi de respectivul proces-verbal de sesizare din oficiu.

În consecinţă, termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor prealabile în lucrarea nr. x/2018 se calculează de la data înregistrării acestei lucrări pe baza procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de inspectorii judiciari, avizat de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori şi de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, respectiv de la data de 12.02.2018, situaţie în care se constată, în considerarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că termenul de efectuare a verificărilor prealabile în această lucrare, verificări finalizate la data de 11.05.2018, nu a fost depăşit, nefiind deci aplicabile dispoziţiile art. 174 şi următoarele din C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură.

Aşa fiind, sunt neîntemeiate susţinerile instanţei disciplinare privind constatarea nulităţii procedurii verificărilor prealabile în prezenta cauză, ce ar atrage şi nulitatea cercetării disciplinare, a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare împotriva procurorilor B. şi A. şi a acţiunii disciplinare formulată împotriva acestora.

În concluzie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea recursului admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală, iar în urma rejudecării, admiterea acţiunii disciplinare formulată de Inspecţia Judiciara împotriva pârâţilor procurori B. şi A. şi aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2014, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Intimaţii A. şi B. au depus fiecare întâmpinare, comunicate părţii adverse, prin care magistraţii au solicitat motivat, punctual, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a legii.

Inspecţia Judiciară nu a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimaţi.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimaţilor, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speţă, titularul acţiunii disciplinare critică hotărârea prin care secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă disciplinară, a admis excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. x/2018 din data de 29 august 2018 şi a constatat nulitatea acţiunii disciplinare formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâţilor A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina (în prezent suspendat din funcţie) şi B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I rap. la art. 991 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Se susţine de către recurentă că prin memoriul înregistrat la 14.12.2017 petenta C. a învederat aspecte noi ce necesitau efectuarea unor verificări prealabile distincte faţă de alţi magistraţi procurori decât cei faţă de care se efectuau cercetarea disciplinară în lucrarea nr. x/2017 şi verificările prealabile în lucrarea nr. y/2018, aflate în curs de soluţionare.

De asemenea, aspectele noi sesizate se refereau la alte abateri disciplinare şi nu puteau fi efectuate verificări prealabile în niciuna dintre cele două lucrări deja înregistrate, singura modalitate de înregistrare fiind cea prevăzută de art. 14 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de sesizare din oficiu din 8 februarie 2018, avizat de directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori şi de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare la data de 12.02.2018, dată de la care s-ar calcula termenul maxim de 90 de zile de efectuare a verificărilor prealabile în lucrarea nr. x/2018.

Potrivit art. 45 alin. (1) - (3) din Legea nr. 317/2004, "(1)Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. (2) În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. (3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură."

Din interpretarea textului legal invocat, rezultă că modalităţile de sesizare a Inspecţiei Judiciare în legătură cu abaterile disciplinare ale magistraţilor sunt indicate expres şi limitativ în art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004, neputând exista o procedură disciplinară în absenţa unei sesizări, textul de lege stipulând două modalităţi alternative de sesizare, anume sesizarea din oficiu sau sesizarea oricărei persoane interesate, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii. Procedura disciplinară se desfăşoară strict în limitele sesizării (care conţine o descriere a faptelor). Şi în cazul în care există deja o lucrare disciplinară cu un obiect clar determinat, în care se efectuează verificări, iar inspectorul judiciar de lucrare constată alte fapte, care pot constitui abateri disciplinare, în temeiul art. 14 alin. (2) corelat cu art. 10 alin. (6) din Regulamentul privind lucrările de inspecţie, acesta trebuie să întocmească un proces-verbal de sesizare din oficiu, care se avizează de şeful de direcţie şi de inspectorul-şef.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale şi infralegale menţionate anterior, este corectă interpretarea instanţei disciplinare în sensul că aspectele pentru care inspectorii judiciari se pot sesiza din oficiu sunt cele constatate pe parcursul efectuării verificărilor prealabile, altele decât cele de care au luat cunoştinţă prin modurile de sesizare prevăzute de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, iar sesizarea din oficiu, efectuată în condiţiile art. 14 alin. (2) din regulament, nu poate privi aspecte cu care inspectorii judiciari au fost deja învestiţi în mod legal.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine că, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa disciplinară, aspectele cu care inspectorii judiciari s-au sesizat din oficiu la data de 08.02.2018 au fost reclamate prin memoriul formulat la data de 14 decembrie 2017 de petenta C. şi înregistrat la lucrarea nr. y/2017 din data de 16 noiembrie 2017 (aflat la filele x din vol. I din lucrarea nr. x/2018), iar nu ca urmare a celor constatate de inspectorii judiciari pe parcursul efectuării verificărilor prealabile în lucrările nr. x/2017 şi nr. y/2018.

Astfel, în speţă, actul de sesizare din oficiu a fost întocmit pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute inspectorilor judiciari, aceştia fiind învestiţi anterior, prin memoriul formulat de petentă la data de 14 decembrie 2017, să efectueze verificări şi cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 304/2004 în lucrarea nr. y/2017, înregistrată la data de 16 noiembrie 2017, inclusiv cu aspectele pentru care s-a exercitat acţiunea disciplinară, aspectele referitoare la intimaţii procurori regăsindu-se în memoriu la pct. 1.6 şi nu ca urmare a sesizării din oficiu din prezenta lucrare.

În plus, chiar şi recurenta arată în răspunsul la întâmpinare depus în faţa instanţei disciplinare că faptele reclamate de petenta C. se aflau într-o anume stare de conexitate cu prima sesizare ce a stat la baza constituirii lucrării nr. y/2017 din data de 16 noiembrie 2017, altfel cum a reţinut şi instanţa disciplinară.

În consecinţă, susţinerea recurentei că dispoziţiile regulamentare nu disting în ceea ce priveşte modalitatea în care, în perioada efectuării verificărilor, inspectorii judiciari iau cunoştinţă despre orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare şi le constată, fie ca urmare a unor verificări directe realizate de inspectorul judiciar, fie ca urmare a relaţiilor furnizate de diverse persoane (chiar şi petenţi) la solicitarea unor puncte de vedere, fie ca urmare a depunerii de note de relaţii de către vreuna dintre persoanele ascultate sau a realizării altor activităţi, nu are relevanţa pretinsă de autoarea recursului, deoarece, în speţă, faptele reclamate fuseseră deja aduse la cunoştinţa inspectorilor judiciari.

În plus, indiferent de câte sesizări sau memorii ulterioare se depun în cadrul aceleiaşi lucrări sau în cazul conexării altor lucrări, calculul termenului prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 se raportează la data iniţială a sesizării Inspecţiei Judiciare într-o lucrare, iar nu de la data fiecărei completări sau sesizări ulterioare înregistrate în aceeaşi lucrare.

Prin urmare, niciunul dintre textele indicate de recurentă, anume dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (6), art. 11 alin. (8) şi art. 14 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, nu conţin prevederi care să demonstreze temeinicia susţinerilor corelative din cererea de recurs.

Faţă de aceste aspecte, în cauza de faţă, data de la care se calculează termenul de efectuare a verificărilor prealabile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este data înregistrării sesizării iniţiale în lucrarea nr. y/2017, anume 16 noiembrie 2017, lucrare în care a fost înregistrat la data de 14 decembrie 2017 memoriul în completare formulat de petenta C., astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul maxim, de cel mult 90 de zile, în care trebuiau efectuate verificările prealabile în speţa de faţă pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară a fost cu mult depăşit.

Considerentele anterior expuse confirmă soluţia instanţei de disciplină privind nelegalitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, întrucât a fost întocmit cu încălcarea normelor imperative privind sesizarea Inspecţiei Judiciare dar şi din perspectiva respectării termenelor legale ce reglementează procedura disciplinară, astfel încât argumentele invocate de recurentă în acest cadru, relativ la neîncălcarea acestor norme ca şi cele referitoare la pretinsele situaţii diferite în care s-ar fi efectuat verificările/cercetarea pentru fiecare dintre sesizările în discuţie şi care reprezintă, din perspectiva examinată, aspecte procedurale pur formale, corect evaluate de secţia pentru procurori, nu au relevanţa juridică ce li se atribuie prin motivele de recurs şi, pe cale de consecinţă, nu sunt de natură să justifice casarea hotărârii atacate.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că este neîntemeiat motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, aspectele astfel reţinute, ce relevă temeinicia excepţiei nulităţii a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare atestă, deci, legalitatea respingerii ca atare a acţiunii disciplinare.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 1P din 14 februarie 2019 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2019.