Suspension of enforcement inappeal: Exequatur decision lacks enforceable character, distinct from the underlying foreign judgment serving as the execution title

Încuviinţarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti străine. Recurs. Cerere de suspendare a executării. Lipsa caracterului executoriu al hotărârii recurate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic : executare silită

hotărâre judecătorească străină

titlu executoriu

suspendare

C.proc.civ., art. 484, art. 1103 - art. 1110

În conformitate cu prevederile art. 484 alin. (2) Cod procedură civilă, suspendarea executării în calea de atac a recursului poate fi cerută şi dispusă doar în legătură cu hotărârea recurată şi sub condiţia ca aceasta să aibă caracter executoriu, conţinând dispoziţii care pot fi puse în executare şi, deci, se pot aduce la îndeplinire prin executare silită.

Cum hotărârea a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată pe temeiul art. 484 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în procedura de executare a hotărârilor străine şi cum potrivit art. 1107 din acelaşi cod, „pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării a hotărârii străine se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare”, rezultă că hotărârea de încuviinţare nu are aptitudinea de a reprezenta ea însăşi titlul executoriu în baza căruia s-ar putea porni executarea silită.

Hotărârea susceptibilă de a fi pusă în executare este chiar hotărârea străină, ce constituie titlu executoriu, după rămânerea definitivă a hotărârii de încuviinţare a executării sale.

Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile desprinse din conţinutul art. 484 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât nici hotărârea recurată şi nici hotărârea primei instanţe nu conţin dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită, iar titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită este reprezentat de hotărârea străină şi nu de hotărârea de încuviinţare a executării acesteia.

Secţia I civilă, încheierea nr.1318 din 25 iunie 2019

La data de 6 iunie 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, a fost înregistrată cererea formulată de petentul A. privind suspendarea executării deciziei nr. 558 din 9.05.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă, până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei menţionate.

În motivarea cererii, petentul susţine că reclamanta B. a învestit Tribunalul Sibiu cu o cerere de încuviinţare a executării silite a sentinţei de divorţ pronunţate de Judecătoria de Primă Instanţă şi Instrucţie nr.1 din La Almunia de Dona Godina din Spania, la 26.01.2012, arătând că deşi s-a opus acestei cereri, invocând excepţia prescripţiei prestaţiilor succesive atât potrivit legislaţiei române, art. 706 C.proc.civ. şi art. 2526 C.civ., cât şi potrivit art. 21 (2) din Regulamentul CE 4/2009, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 830/2018, a respins excepţia, reţinând că executarea este imprescriptibilă potrivit legislaţiei spaniole şi a admis cererea de încuviintare a executării silite. Mai susţine că apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 558/2019, cu motivarea că împotriva sentinţei de încuviintare a executării silite nu există cale de atac, făcând analogie cu art. 666 alin. (6) C.proc.civ., respectiv cu încheierile de admitere a cererilor de încuviinţare a executării silite pronunţate de judecătorii.

Petentul susţine că prin soluţia pronunţată instanţa de apel a încălcat principiul potrivit căruia normele procedurale nu se aplică prin analogie. Mai mult, susţine că instanţa de apel a extins norma specială reglementată de art. 666 alin.(6) C.proc.civ., ce derogă de la norma generală, privind încuviinţarea executării silite de către judecătorii, asupra unei instituţii distincte, cum este cea a încuviinţării executării silite a hotărârilor străine, dată în competenţa unei instanţei superioare, respectiv cea a tribunalului. Susţine că procedând în acest mod, Curtea de Apel Alba Iulia i-a suprimat dreptul la apel şi la recurs împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Sibiu, drept conferit de lege, prin art. 96 pct. 2 şi art. 97 pct. 1 C.proc.civ.

Petentul susţine că prin respingerea apelului ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 558/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, sentinţa civilă nr. 830/2019, de încuviinţare a executării silite pronunţată de Tribunalul Sibiu, a devenit definitivă.

Executorul judecătoresc a pornit executarea silită imobiliară, chiar dacă nu a avut sentinţa de încuviinţare definitivă, în dosarul execuţional nr. x/2018, iar după respingerea apelului ca inadmisibil, i-a comunicat publicaţia de vânzare la licitaţie publică a terenului, termenul pentru licitaţie fiind fixat pentru data de 17.06.2019.

Analizând cererea de suspendare a executării, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 484 alin. (2) C.proc.civ., instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs.

Pe acest temei, suspendarea executării judecătoreşti în calea de atac a recursului poate fi cerută şi dispusă doar în legătură cu hotărârea recurată şi cu condiţia ca aceasta să aibă caracter executoriu, conţinând dispoziţii care pot fi puse în executare şi, deci, se pot aduce la îndeplinire prin executare silită.

Hotărârea împotriva căreia petentul A. a declarat recurs şi a cărei executare se solicită a fi suspendată pe temeiul art. 484 alin. (2) C.proc.civ. a fost pronunţată în procedura de executare a hotărârilor străine, prevăzută de art. 1103 – 1110 C.proc.civ.

Astfel, prin sentinţa nr. 830/2019 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost încuviinţată executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă din Spania, iar prin decizia nr. 558 din 9.05.2019 - ce reprezintă obiectul recursului declarat de petentul B., - Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibil apelul declarat de petent împotriva sentinţei Tribunalul Sibiu.

Potrivit art. 1107 C.proc.civ., pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării a hotărârii străine se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.

Aşadar, hotărârea de încuviinţare (menţinută în apel) nu are aptitudinea de a reprezenta ea însăşi titlul executoriu în baza căruia s-ar putea porni executarea silită, chiar dacă recursul promovat în cauză ar fi respins, despre existenţa sa făcându-se doar menţiune în titlul executoriu.

Hotărârea susceptibilă de a fi pusă în executare este chiar hotărârea străină, ce constituie titlu executoriu întocmai ca o hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească din România, după rămânerea definitivă a hotărârii de încuviinţare a executării sale.

De altfel, potrivit celor susţinute chiar de către petent în cuprinsul cererii de faţă, executorul judecătoresc a iniţiat executarea în temeiul hotărârii străine, şi nu al hotărârii de încuviinţare pronunţate în prezenta cauză. Iniţierea în sine a executării nu semnifică faptul că aceasta din urmă ar fi hotărârea supusă executării silite, ci atestă aprecierea executorului asupra caracterului de titlu executoriu al hotărârii străine, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de încuviinţare.

Mai mult, ţinând cont de faptul că petentul urmăreşte suspendarea executării silite, efectiv iniţiate în baza hotărârii străine, se constată că atare finalitate nu poate fi atinsă prin cererea de faţă şi pentru motivul că recursul nu a fost exercitat împotriva hotărârii în temeiul căreia a început executarea.

Instanţa de recurs învestită cu soluţionarea căii de atac declarate împotriva deciziei civile nr. 558 din 9.05.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia urmează să aprecieze, în măsura în care va considera că recursul este admisibil şi în limitele motivelor de recurs, dacă hotărârea de încuviinţare era sau nu susceptibilă de apel. Eventuala respingere a recursului va consolida caracterul de titlu executoriu al hotărârii străine, şi nu al hotărârii pronunţate în cauza de faţă, prin care a fost încuviinţată executarea hotărârii străine.

Considerentele deja expuse nu sunt de natură a exclude atingerea finalităţii urmărite de petent într-un cadru procesual adecvat, precum acela al unei contestaţii la executare, în condiţiile în care petentul pretinde că executarea a început în absenţa unui titlu executoriu, faţă de caracterul nedefinitiv al hotărârii de încuviinţare.

Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile desprinse din art. 484 alin. (2) C.proc.civ., întrucât nici hotărârea recurată şi nici hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia recurată, nu conţin dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită, iar titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită – a cărei suspendare o urmăreşte petentul - este reprezentat de hotărârea străină, şi nu de hotărârea de încuviinţare a executării acesteia.

Se impune o ultimă precizare: prin prezenta decizie s-a făcut referire la dispoziţiile art. 1103 – 1110 C.proc.civ., cu toate că hotărârea a cărei executare a fost încuviinţată în cauza de faţă a fost pronunţată de o instanţă din Spania, iar potrivit art. 1094 C.proc.civ., termenul de hotărâri străine în sensul titlului III (în care se includ şi dispoziţiile menţionate) se referă, printre altele, la hotărâri judecătoreşti dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

În cauză a fost declanşată procedura exequatur-ului, iar această împrejurare este suficientă, în cadrul procesual presupus de cererea de suspendare de faţă, pentru a se face aplicarea dreptului comun în materie.

Examinarea aplicabilităţii acestei proceduri ori, eventual, a incidenţei dispoziţiilor art. 636 C.proc.civ. „Titlurile executorii europene” sau, după caz, a unor reglementări speciale, reprezintă chestiuni de legalitate ce excedează atribuţiile instanţei învestite cu soluţionarea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât decizia recurată nu era, încă, motivată la data prezentei hotărâri, cererea de suspendare fiind formulată în în condiţiile art. 484 alin. (2) teza finală şi art. 484 alin. (3) pct. 1 C.proc.civ.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins cererea formulată de petentul A.