Civil revision petition held inadmissible and late for failure to meet strict one-month deadline despite claims of late discovery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Circumscris motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta invocă autoritatea de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 166/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/1999, şi Decizia nr. 1118 din 31 martie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în Dosarul nr. x/1999 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Decizia nr. 1118/2000"), cu privire la lipsa personalităţii juridice a intimatei.

Cererea de revizuire a fost înregistrată, la 23 februarie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Din verificările efectuate, s-a constatat că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost înregistrată sub nr. x/2017 şi cererea de revizuire intitulată "recurs în interesul legii", care a fost calificată drept cerere de revizuire, formulată de aceeaşi revizuenta împotriva aceleaşi decizii.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia de conexitate a Dosarului nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2017.

2. Decizia pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 319 din 13 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a decis următoarele: (i) respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A.; (ii) admite excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii invocate de intimata B. şi de intervenienta accesorie C.; (iii) respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013; (iv) respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de aceeaşi revizuentă împotriva aceleiaşi decizii; (v) admite cererea de intervenţie accesorie formulată de C. în interesul intimatei-pârâte; (vi) obligă pe revizuentă la plata sumei de 4.780 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă accesorie.

Pentru a pronunţa soluţiile de respingere a cererii de repunere în termen şi de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa a reţinut considerentele arătate în continuare.

Cu privire la cererea de repunere în termen

În cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Revizuenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a cererii de revizuire motivat de faptul că, la data de 14 februarie 2017, ar fi luat cunoştinţă de autoritatea de lucru judecat prin studierea dosarului nr. x/1990, aflat în prezent la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi, implicit, de cuprinsul Deciziei civile nr. 1118/1999 pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie în Dosarul nr. x/1999.

Această situaţie de fapt invocată ca temei al repunerii în termen nu se circumscrie motivului temeinic justificat, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme revizuenta nu arată care a fost împrejurarea care a împiedicat-o ca în termenul defipt de lege pentru exercitarea căii de atac să ia cunoştinţă de hotărâri judecătoreşti preexistente şi pe care finalmente a avut posibilitatea să le studieze în cursul anului 2017.

În contextul dat, faţă de faptul că revizuenta însăşi arată că a fost posibil să studieze hotărârile pe care le invocă în susţinerea cererii de revizuire, nu există un serios motiv de împiedicare care să justifice depăşirea termenului de exercitare a revizuirii, acest fapt datorându-se exclusiv lipsei de diligenţă a părţii înseşi.

Cu privire la tardivitatea revizuirii

Decizia nr. 2490 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 3 decembrie 2015.

Raportat la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită, fiind pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea unui recurs, este definitivă de la data pronunţării, respectiv de la data de 3 decembrie 2015, astfel încât termenul legal de o lună de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 3 ianuarie 2016, zi de duminică, astfel că s-a prelungit până la 4 ianuarie 2016, prima zi lucrătoare care a urmat.

Cererea de revizuire a fost depusă la data de 20 februarie 2017, conform plicului ataşat la fila x şi înregistrată la registratura Înaltei Curţi la data de 23 februarie 2017, iar, în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire a fost formulată la 20 aprilie 2017, conform rezoluţiei de primire a cererii, ambele cereri fiind depuse la mai mult de un an de la expirarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire

Împotriva soluţiei date cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a declarat recurs revizuenta A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2018.

Recurenta-revizuentă susţine că instanţa de revizuire în mod greşit a respins cererea de repunere în termen, deşi au fost invocate trei motive temeinice, aşa cum rezultă din înregistrarea audio a şedinţei de judecată, şi anume: (i) Decizia nr. 1118/31.03.2000 pronunţă de Curtea Supremă de Justiţie a fost reţinută de către pârâta B., iar A. a aflat despre această hotărâre la data ştampilei de la Judecătoria Sectorului 1; (ii) A. a intrat în posesia referatului privind situaţia juridică a pârâtei B. abia în apropierea termenului de judecată prin bunăvoinţa unor colegi din cadrul B.; (iii) adresa Arhivelor Naţionale privind neintrarea în vigoare a Decretului nr. 266/1950, prin nepublicare, este datată 7 iulie 2017 - înscris nou care priveşte chiar problema lipsa personalităţii juridice a pârâtei, chestiune tranşată şi prin Decizia nr. 172/A/2017 a Tribunalului Alba.

În continuare, recurenta-revizuentă expune argumente cu privire la admisibilitatea şi temeinicia cererii de revizuire soluţionate prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la data de 10 iunie 2013 (conform datei iniţiale menţionate în fişa dosarului din sistemul ECRIS), astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor C. şi B. din România la datele de 7, 8 şi 10.01.2019, conform dovezilor de la filele x.

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 04.02.2019, prin care: (i) invocă excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. proc. civ. (ii) invocă excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivării, întrucât recurenta nu a invocat niciun motiv de casare, în raport cu ar. 489 C. proc. civ. (iii) invocă excepţia nulităţii recursului, argumentând că nu există autoritate de lucru judecat între cele două litigii, astfel că nu există caracter contradictoriu între dispozitivele celor două hotărâri la care se raportează revizuenta.

Intimata B. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la 14 februarie 2019, prin care: (i) invocă excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu au fost indicate motivele de nelegalitate a hotărârii atacate; (ii) în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat; (iii) solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinările au fost comunicate, conform dovezilor de la filele x.

Recurenta-revizuentă A. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-interveniente, înregistrat la dosar la 13 februarie 2019, prin care: (i) solicită respingerea, ca nefondate, a excepţiilor invocate de intimata C.; (ii) invocă nulitatea absolută a Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pentru nelegala compunere a completului de judecată, din cauza modificărilor intervenite în compunere; (iii) invocă nelegala reprezentare a intimatei C. de către D. şi E. şi prin Cabinet de Avocat "F." (iv) invocă nulitatea juridică a C., în temeiul art. 196 din C. civ., pentru lipsa personalităţii juridice dobândite în condiţiile legii de către membrii alianţei; (v) solicită ca, până la primul termen de judecată, instanţa să dispună obligarea intimatei-interveniente să depună la dosar hotărârile judecătoreşti prin care a fost acordată personalitate juridică uniunilor care compun alianţa, dovada înscrierii alianţei în condiţiile ar. 102 din Legea nr. 21/1924 privind persoanele juridice şi avizul ministerului de resort; subsecvent, solicită constatarea nulităţii Deciziei nr. 41 din 28 decembrie 1995, prin care s-a acordat personalitate juridică alianţei, şi expune critici sub acest aspect.

La 28.02.2019, recurenta-revizuentă A. a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială, act subsecvent Contractului de asistenţă juridică nr. 471129/2013, prin prisma reprezentării B. de către D.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a concluzionat în sensul următor: (i) în situaţia în care recurenta-revizuentă nu-şi va îndeplini obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, completul de filtru are posibilitatea de a anula recursul; (ii) în măsura în care recurenta-revizuentă va depune dovada achitării taxei judiciare de timbru: este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, invocată de intimata-intervenientă C.; este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, invocată de intimata B. şi de intimata-intervenientă C.; recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 mai 2019, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. şi a fixat termen de judecată pe fond la 10 iunie 2019, cu citarea părţilor. În considerentele încheierii, Completul de filtru a reţinut următoarele: (i) este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. proc. civ., invocată de intimata-intervenientă C., prin întâmpinare; (ii) este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata B. şi de intimata-intervenientă C., în temeiul art. 489 C. proc. civ., pentru neindicarea motivelor de nelegalitate; (iii) criticile formulate de intimata-intervenientă C. în susţinerea excepţiei nulităţii recursului, sub aspectul faptului că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, reprezintă apărări de fond care ar putea fi analizate din perspectiva temeiniciei motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (iv) criticile recurentei-revizuente privind nulitatea absolută a Deciziei nr. 2490 din 3 decembrie 2015, nelegala reprezentare a intimatei C., nulitatea juridică a C. vizează fondul litigiului de dedus judecăţii.

III. Considerentele Înaltei Curţi

În cauză, Completul de 5 judecători este învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire pentru hotărâri potrivnice formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Astfel fiind, instanţa de recurs este învestită cu controlul de legalitate şi temeinicie în raport cu soluţia dată cererii de repunere în termen şi excepţiei tardivităţii, fără a putea fi examinate criticile şi susţinerile părţilor referitoare la fondul litigiului dedus judecăţii în privinţa legalităţii funcţionării B.

Cererea de revizuire formulată de revizuenta A., fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., sunt incidente dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: […] de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

În speţă, ultima hotărâre potenţial potrivnică în opinia revizuentei este Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, care a rămas definitivă la data pronunţării.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, se constată că instanţa de revizuire întemeiat a reţinut că revizuenta nu a făcut dovada motivelor temeinic justificate, în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., din cauza cărora a pierdut termenul procedural prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Sub acest aspect, în acord cu instanţa de revizuire, se constată că nu pot fi primite simplele susţineri ale revizuentei în sensul că a luat cunoştinţă de existenţa unei hotărâri judecătoreşti (Decizia civilă nr. 1118/2000) abia la sfârşitul anului 2017.

Totodată, se cuvine a fi menţionat faptul că termenul de revizuire se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potenţial potrivnice, respectiv Decizia nr. 2490 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă. Or, revizuenta nu a invocat niciun motiv temeinic justificate care să fundamenteze o eventuală soluţie de repunere în termen în raport cu această decizie, în funcţie de care se calculează termenul de revizuire, ci în raport cu decizia anterioară (Decizia nr. 1118/30.03.2000), care nu prezintă relevanţă din perspectiva termenului de revizuire.

Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici simplele susţineri din recurs prin care recurenta-revizuentă tinde să argumenteze că Decizia nr. 1118/2000 ar fi fost reţinută de B. ori că a intrat în posesia referatului privind situaţia juridică a pârâtei B. abia în apropierea termenului de judecată. De asemenea, nici adresa din 7 iulie 2017 a Arhivelor Naţionale, pe care recurenta-revizuentă o invocă drept un înscris nou referitor la problema personalităţii juridice a pârâtei, nu poate primi relevanţa propusă, de vreme ce nu influenţează modul de calcul al termenului de revizuire calculat de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 2490/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, se constată că recurenta nu contestă faptul că revizuirea a fost exercitată la data de 20 februarie 2017, cu depăşirea termenului de 1 lună de la data de 3 decembrie 2015, când a rămas definitivă Decizia nr. 2490/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termen care s-a împlinit la data de 4 ianuarie 2016, calculat potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, se reţine că soluţia instanţei de revizuire, sub aspectul soluţiei date excepţiei tardivităţii, este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A.

Având în vedere soluţia de respingere a recursului, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-revizuentă A., aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligată, la cererea intimatei-interveniente C., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4252,58 RON, conform documentelor justificative ataşate la filele x (Factura seria x nr. x/28.01.2019).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 319 din 13 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata către intimata C. a sumei de 4252,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN