Negative jurisdictional conflict over civil dissolution of an association: allocation based on common subject matter jurisdiction and ECRIS system distribution

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 30 martie 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei dizolvarea B., motivat în esenţă de faptul că pârâta îşi organizează şi îşi desfăşoară activitatea cu încălcarea legii.

2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Încheierea nr. 18 din 11 iulie 2017, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.

3. Apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti şi hotărârea instanţei de apel

Împotriva încheierii menţionate la pct. 2, a declarat apel reclamanta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 415A/2018 din 4 aprilie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A.

4. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 3, a declarat recurs apelanta-reclamantă A., dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a recursului pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea nr. 3040 din 20 septembrie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a recursului pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea nr. 859 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Completul de 5 judecători în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 133 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competenţă între două secţii ale Înaltei Curţi şi va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanţa civilă cu o cerere de dizolvare a B., formulată în temeiul art. 54 lit. b) coroborat cu art. 56 din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul face parte din fondul comun de cauze aflate în competenţa secţiei I civile şi secţiei a II-a civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu vizează niciunul dintre obiectele de competenţa exclusivă fie a secţiei I civile (Legea nr. 10/2001, expropriere revendicare, proprietate intelectuală), fie a secţiei a II-a civile (raporturi juridice privind societăţile comerciale, raporturile juridice dintre profesionişti, obligaţiile născute din legi speciale), conform Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 5 aprilie 2012.

Or, potrivit regulilor de repartizare a dosarelor între cele două secţii, stabilite prin aceeaşi hotărâre a Colegiului de conducere, "Restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii în proporţie de 60% pentru secţia I civilă şi 40% pentru secţia a II-a civilă, prin utilizarea aplicaţiei ECRIS (bifa repartizare pe secţii)."

Astfel fiind, rezultă că dosarele din fondul comun de competenţă al celor două secţii (dosare având alte obiecte decât cele date în competenţa specială a uneia dintre cele două secţii), se împart între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă prin utilizarea aplicaţiei ECRIS, în proporţia stabilită prin hotărârea Colegiului de conducere.

În consecinţă, se reţine că litigiul face parte din categoria celor care sunt deopotrivă atât de competenţa secţiei I civile, cât şi de competenţa secţiei a II-a civile, iar învestirea uneia dintre cele două secţii se realizează prin programul ECRIS.

Or, în cadrul procedurii de repartizare prin programul ECRIS, dosarul a fost repartizat la secţia I civilă, astfel că acestei secţii îi revine competenţa de a soluţiona cauza în recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN