Competence for EU funding restitution claims against regional authorities as central public bodies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by determining that the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, had jurisdiction to hear the case on the merits, effectively reversing the lower court’s declination of jurisdiction. The dispute involved a claimant’s challenge against a regional authority’s administrative decision ordering the restitution of approximately 63,199 RON in non-reimbursable European Union funding, where the Bucharest Court of Appeal initially ruled itself materially incompetent due to the defendant’s status as a regional structure, leading the Bucharest Tribunal to concur and refer the conflict upward. The decisive legal basis for the Supreme Court’s ruling was the combination of Article 131 of the Code of Civil Procedure, which precluded the initial court from later declining competence after expressly assuming it at the first hearing, and the interpretation that the acts in question were attributable to a central public authority under Article 10(11) of Law No. 554/2004, thereby establishing the appellate court’s exclusive competence for matters involving EU funding irrespective of the acting structure's regional designation.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, art. 131 C. proc. civ, art. 130 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Competence for EU funding restitution claims against regional authorities as central public bodies: Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) Cod procedură, necompetenţa este de ordine publică sau privată, iar dispoziţiile alin. (2) pct. 3 prevăd că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 222/16.01.2017 emisă de OIR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se suspende executarea Deciziei până la soluţionarea definitivă a cauzei; în principal, anularea în parte a Deciziei şi implicit în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016, aferent proiectului x, în sensul înlăturării obligaţiei A. de a restitui suma de 63.199 RON; în subsidiar, eşalonarea plăţii creanţei bugetare stabilită, în cuantum de 63.199 RON, în sensul obligării Asociaţiei să restituie lunar, către OIR suma de 1500 RON, pentru că Asociaţia nu dispune de întreaga sumă ce trebuie achitată cu titlu de debit.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
La termenul de judecată, din data de 16.02.2018, pârâtul a invocat prin notele scrise excepţia necompetenţei materiale a instanţei, întrucât pârâtul este o structură regională şi nu centrală.
Prin Sentinţa civilă nr. 655/16.02.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei, iar cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În pronunţarea soluţiei, Curtea a reţinut că, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 conform cărora toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Astfel, actele administrative a căror anulare se solicită au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă actele administrative nu sunt emise de către o autoritate publică centrală, întrucât pârâtul OIPOSDRU Regiunea Sud Muntenia este o structură regională şi nu centrală.
Prin Sentinţa nr. 6092 din 9 octombrie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 131 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) Cod procedură, necompetenţa este de ordine publică sau privată, iar dispoziţiile alin. (2) pct. 3 prevăd că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile legal citate pot pune concluzii.
Instanţa de judecată are obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. să îşi verifice, din oficiu, competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, printr-o încheiere care are caracter interlocutoriu.
În mod excepţional, aşa cum prevăd dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
În speţă, primul termen de judecată (cu procedură legal îndeplinită) a fost la data de 17.11.2017, dată la care Curtea de Apel Bucureşti a acordat un nou termen pentru pregătirea apărării reclamantului, asumându-şi în acest fel competenţa materială şi teritorială de soluţionare a prezentului litigiu.
Dat fiind faptul că, în aplicarea prevederilor legale enunţate, la primul termen de judecată, instanţa a reţinut în mod expres faptul că este competentă să soluţioneze pricina, aceasta nu mai putea ulterior să îşi decline competenţa în favoarea altei instanţe.
Pe de altă parte, contrar opiniei curţii de apel, se reţine că actele contestate sunt emise de o autoritate publică centrală.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse precum şi dispoziţiile legale care reglementează competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - OIPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2019.
Procesat de GGC - GV