Recovery of agricultural subsidies reversed due to retroactive ratification of unauthorized lease contract under civil law

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei nr. x/17.08.2015, comunicată la data de 24.08.2015 şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015 întocmit de APIA privind cererea de plată pentru programul de restructurare şi reconversie a plantaţiilor viticole - Măsura II "instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj" cererea nr. x/11.08.2011 şi exonerarea sa de la restituirea sumei de 833.709,80 RON reprezentând sprijin acordat de APIA pentru programul de restructurare/reconversie; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 197 din 19 septembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată în sensul că reprezentantul SC B. SRL, dl. C., ar avea cunoştinţă atât despre contractul de arendare cât şi despre raporturile dintre societatea dumnealui şi societatea reclamantă, nu pot fi luate în considerare câtă vreme prin adresa înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sub nr. x/08.12.2014, acest reprezentant legal a comunicat că nu are cunoştinţă despre contractul de arendare, contractul fiind semnat de către dl D., care nu deţine şi nu a deţinut niciun fel de calitate în societatea B.

SRL, şi nu a primit niciun fel de procură pentru semnarea unui astfel de contract de arendare. În plus, reprezentantul SC B. SRL arată că acest contract de arendare nici nu a fost înregistrat în contabilitatea societăţii, şi societatea nu a facturat nici un fel de arendă în baza contractului menţionat. S-a mai arătat că, în mod corect pârâta nu a luat în considerare contractul de arendă încheiat între reclamantă în calitate de arendaş şi E. în calitate de arendator, înregistrat la Consiliul local al Comunei Târnova sub nr. x/05.06.2015, întrucât acest contract a fost încheiat după data finalizării verificărilor efectuate de către echipa de control.

Documentele justificative se prezintă la cererea reprezentanţilor A.P.I.A., beneficiarul având obligaţia să înscrie sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor. A mai arătat prima instanţă că, atâta timp cât reclamanta a depus în susţinerea planului individual nr. x/03.06.2011 un contract de arendare neînsuşit de către proprietar şi având înscrise date diferite în Anexa 1 din contract, s-a constatat că actele contestate de către reclamantă au fost legal emise, statuându-se în mod corect că reclamanta a beneficiat în mod necuvenit de sprijinul financiar acordat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru programul de restructurare/reconversie.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 197 din 19 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele: -în mod greşit s-a reţinut că în cauză suntem în prezenţa existenţei unei nereguli de la legalitate în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Din această perspectivă, se apreciază că în mod greşit a reţinut prima instanţă că actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/3.06.2015, înregistrat la C.L. al comunei Târnova sub nr. x/27.05.2015, nu prezintă relevanţă cu privire la legalitatea actelor administrative contestate de reclamantă, câtă vreme acest act adiţional a fost semnat şi înregistrat la consiliul local la o dată ulterioară efectuării verificărilor şi constatărilor echipei de control.

- în mod nejudicios a reţinut prima instanţă existenţa unui prejudiciu şi din perspectiva Anexei 1 depuse de recurentă în vederea obţinerii sprijinului financiar. Simpla existenţă a unei alte anexe, ambele fiind semnate şi ştampilate de arendator, nu sunt de natură a dovedi o neregulă în sensul O.G. nr. 66/2011, faptul că poartă acelaşi număr putând fi considerat o eroare. În egală măsură, folosirea de către arendator a două forme de ştampilă nu este interzisă de nicio dispoziţie legală, mai ales că ambele ştampile conţin exact aceleaşi elemente de identificare ale societăţii şi nici una nu a fost contestată de SC B. SRL,

Cât timp nu s-a dovedit falsificarea vreunui element al anexei depuse la dosarul planului individual, se consideră că o eventuală neregulă putea fi reţinută numai în situaţia în care se dovedea că anexa depusă de recurentă la dosarul planului individual conţinea date nereale, însă nici organele de control, nici prima instanţă nu au fost preocupate a verifica realitatea datelor consemnate în anexa depusă în vederea obţinerii sprijinului, reţinând de plano existenţa neregulii prin simplu fapt că în evidenţele primăriei mai exista o anexă încheiată între aceleaşi părţi.

- este de observat şi faptul că atât organul de control, cât şi instanţa de fond şi-au întemeiat deciziile pe unele dispoziţii legale ce nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Timişoara a reţinut încălcarea art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006. Or, acest act normativ vizează aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

În raport de obiectul cauzei, aplicabile erau dispoziţiile Ordinului nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a reiterat excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, reluând susţinerile din faţa primei instanţe, fără a formula apărări faţă de motivele de casare invocate de recurenta societate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A. SRL a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/17.08.2015, comunicată la data de 24.08.2015 şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015 întocmit de APIA privind cererea de plată pentru programul de restructurare şi reconversie a plantaţiilor viticole - Măsura II "instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj" cererea nr. x/11.08.2011 şi exonerarea sa de la restituirea sumei de 833.709,80 RON reprezentând sprijin acordat de APIA pentru programul de restructurare/reconversie.

Prima instanţă, pentru considerentele arătate pe scurt la pct. 2, a respins excepţia inadmisibilităţii şi acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând în drept motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.

Astfel, recurenta A. SRL a formulat cerere de sprijin pentru restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole - Măsura II, campania viticolă 2011 - 2012, înregistrată la APIA - Centrul Judeţean Arad sub nr. x/11.08.2011. Cererea avea ca obiect reconversia unei suprafeţe de 40 ha din suprafaţa de 94,67 ha arendată de la SC B. SRL potrivit contractului de arendare înregistrat la Consiliul local Târnova, jud. Arad sub nr. x/3.06.2011. Urmare a verificării efectuate de consilierii din cadrul Direcţiei Antifraudă şi Control Intern, la sesizarea DNA - Serviciul Teritorial Timişoara privind Dosarul nr. x/P/2013, s-a încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de constatare a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015 prin care recurenta a fost obligată la restituirea sumei de 833.709,80 RON, reţinându-se că ar fi fost plătită necuvenit deoarece SC A. SRL s-a folosit de un contract neînsuşit de către proprietar şi având înscrise date diferite la anexa 1 a contractului. Prin actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/3.06.2015, înregistrat la Consiliul Local al comunei Târnova sub nr. x/27.05.2015, arendatorul însuşi, SC B. SRL prin reprezentantul legal C., confirmă expres realitatea şi încheierea valabilă a contractului de arendă. Chiar dacă iniţial s-a contestat încheierea contractului de arendă, având drept consecinţă primirea pretins necuvenită a sprijinului financiar nerambursabil, actul adiţional nr. x la contractul de arendare nr. x/3.06.2015 are valoarea unui act de ratificare expresă a actului mandatarului potrivit art. 1546 din vechiul C. civ. (în vigoare la data încheierii contractului de arendă), respectiv de confirmare expresă a actului anulabil conform art. 1167 din vechiul C. civ. Or, confirmarea are ca efect validarea actului juridic lovit de nulitate relativă, iar acest efect se produce retroactiv ex tunc, din momentul încheierii contractului şi atrage renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse.

Câmpul noţiunii de "neregulă", conform definiţiei cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, presupune ca abaterea de la legalitate, regularitate sau conformitate să rezulte dintr-o acţiune sau o inacţiune a beneficiarului finanţării. În acest sens trebuie administrat un probatoriu complet din care să rezulte cu certitudine fapta cauzatoare de prejudicii ce se impută beneficiarului finanţării.

Cum în cauză contractul de arendă a fost confirmat de arendator, nu se mai poate reţine o neregulă cu privire la documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi care fac dovada că se utilizează terenul pentru care s-a depus cererea de finanţare.

Mai mult decât atât, chiar organele penale, prin Ordonanţa din 21.07.2017 pronunţată în dosarul penal nr. x/2013, au dispus clasarea cauzei cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta - reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 197 din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, va anula Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 24939 a/17.08.2015 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015 şi va exonera reclamanta de la obligaţia de restituire a sumei de 833.709,80 RON reprezentând contravaloarea sprijinului acordat. Se vor menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la excepţia inadmisibilităţii şi va fi obligată pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 2.150 RON către recurenta-reclamantă SC A. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 197 din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

Anulează Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 24939 a/17.08.2015 emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.05.2015 şi exonerează reclamanta de la obligaţia de restituire a sumei de 833.709,80 RON reprezentând contravaloarea sprijinului acordat.

Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la excepţia inadmisibilităţii.

Obligă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata sumei de 2.150 RON către recurenta-reclamantă SC A. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond şi în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV