Jurisdiction of administrative courts over non-administrative communication letters from the Ministry of Justice to criminal investigation authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the lower court’s decision that dismissed the plaintiff’s claim as inadmissible. The dispute involved a company challenging a formal letter issued by the Ministry of Justice, which had stated that judicial experts in civil construction did not need additional certification from the Ministry of Culture to perform expert evaluations on protected heritage buildings. The court determined that the challenged document was not an administrative act under Law No. 554/2004 because it was a simple correspondence sent to criminal investigation authorities, did not create, modify, or extinguish legal relations, and did not constitute an unjustified refusal to process a request. Consequently, the action was outside the scope of administrative litigation, and the request to compel the issuance of a new letter was also deemed inadmissible. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision that dismissed the plaintiff’s claim as inadmissible. The dispute centered on a company challenging a letter from the Ministry of Justice stating that judicial experts in civil construction did not require additional certification from the Ministry of Culture to conduct expert evaluations on protected heritage buildings. Relying on Law No. 554/2004, the court held that the challenged document was not an administrative act or an unjustified refusal within the meaning of Article 2, as it was a mere communication to criminal investigation authorities that did not produce direct legal effects by creating, modifying, or extinguishing legal relations. Therefore, the administrative court lacked jurisdiction to review the letter or to compel the authority to issue a new one, rendering the action inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Jurisdiction of administrative courts over non-administrative communication letters from the Ministry of Justice to criminal investigation authorities: The dispute involved a company challenging a formal letter issued by the Ministry of Justice, which had stated that judicial experts in civil construction did not need additional certification from the Ministry of Culture to perform expert evaluations on protected heritage buildings. The court determined that the challenged document was not an administrative act under Law No. 554/2004 because it was a simple correspondence sent to criminal investigation authorities, did not create, modify, or extinguish legal relations, and did not constitute an unjustified refusal to process a request. Consequently, the action was outside the scope of administrative litigation, and the request to compel the issuance of a new letter was also deemed inadmissible. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision that dismissed the plaintiff’s claim as inadmissible. The dispute centered on a company challenging a letter from the Ministry of Justice stating that judicial experts in civil construction did not require additional certification from the Ministry of Culture to conduct expert evaluations on protected heritage buildings. Relying on Law No. 554/2004, the court held that the challenged document was not an administrative act or an unjustified refusal within the meaning of Article 2, as it was a mere communication to criminal investigation authorities that did not produce direct legal effects by creating, modifying, or extinguishing legal relations. Therefore, the administrative court lacked jurisdiction to review the letter or to compel the authority to issue a new one, rendering the action inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court's decision to reject the appeal as unfounded without quashing the lower court's judgment.
Special procedural rule governing the rejection of appeals in administrative litigation, cited in the dispositive section.
Procedural provision cited in the dispositive section regarding the rejection of the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, să revină asupra adresei nr. x/01.08.2013, precum şi obligarea acestuia şi să respecte dispoziţiile legale în materie a următoarelor acte normative: Legea nr. 10/1995 cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 422/2001, republicată în 2008, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 50/1991 republicată în 2004, cu modificările şi completările ulterioare; Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobată prin ordinul MDRL nr. 839/2009, cu modificările şi completările ulterioare şi ordinul Ministrului Culturii nr. 2495/2010, Hotărârea nr. 925/1995, "îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii din 26.05.2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 397 din 09.06.2003, H.G. nr. 28/2008, Ordinul nr. 199/2010, Indicatorul de norme de deviz pentru lucrări de restaurări monumente istorice - RM, aprobat cu Ordinul MTCT nr. 741/19.04.2004, Ordinul MLPAT nr. 76/N/05.05.1997, Ordinul MCC nr. 2260/22.06.2006, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului de Stat în Construcţii I.S.C. publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 806 din 25.11.2009.
A mai solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei noi adrese în concordanţă cu dispoziţiile legale indicate mai sus, în sensul că experţii judiciari trebuie să deţină atestare de la Ministerul Culturii pentru a efectua o expertiză asupra unui imobil aflat pe lista de patrimoniu categoria A şi în acelaşi timp trebuie să fie atestaţi ca experţi tehnici extrajudiciari, înainte de a participa la examenul de expert judiciar, astfel cum prevede O.G. nr. 2/2000, art. 12 şi art. 13.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 226 din data de 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia a declinat competenţa soluţionării cauzei Tribunalul Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 669/21.05.2015, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, ca inadmisibilă.
1.3. Pregătirea dosarului de recurs
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta, SC A. SA, solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că adresa nr. x/01.08.2013, prin formularea aleasă, anulează Legea nr. 10/1995 cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 422/2001, republicată în 2008, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 50/1991 republicată în 2004, cu modificările şi completările ulterioare; Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobată prin ordinul MDRL nr. 839/2009, cu modificările şi completările ulterioare şi ordinul Ministrului Culturii nr. 2495/2010, Hotărârea nr. 925/1995, "îndrumător pentru atestarea tehnico profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii din 26.05.2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 397 din 09.06.2003, H.G. nr. 28/2008, Ordinul nr. 199/2010, Indicatorul de norme de deviz pentru lucrări de restaurări monumente istorice - RM, aprobat cu Ordinul MTCT nr. 741/19.04.2004, Ordinul MLPAT nr. 76/N/05.05.1997, Ordinul MCC nr. 2260/22.06.2006, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului de Stat în Construcţii I.S.C. publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 806 din 25.11.2009 şi încalcă art. 12 şi art. 13 din O.G. nr. 2/2000.
Recurenta a criticat măsurile luate de organele judiciare privind numirea unor experţi în specialitatea construcţii civile care nu deţin atestat eliberat de Ministerul Culturii pentru expertizarea construcţiilor de patrimoniu.
Adresa nr. x/01.08.2013 a produs efecte în cercetarea penală din Dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 în care organul de cercetare penală şi ulterior judecătorul motivează "din cercetările efectuate, adresa Ministerului Justiţiei nr. 61141/01.08.2013 a rezultat ca experţii tehnici autorizaţi de Ministerul Justiţiei în specialitatea "Construcţii civile, industriale şi agricole" pot efectua o expertiză tehnică judiciară în aceasta specializare fără a fi condiţionaţi de obţinerea unui atestat eliberat de către Ministerul Culturii sau de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajarea Teritoriului".
În cauza x/2016 se decide:
"În temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea înaintată de petenta SC A. SA (...) împotriva Ordonanţei nr. x/P/2015 din 11.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea (...) pe care o desfiinţează şi decide trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale", deci activitatea experţilor neatestaţi legal, care au întocmit expertize eronate, a fost desfiinţată şi Serviciul Profesii Juridice Conexe avea obligaţia ca prin răspunsul său să se asigure că nu va produce efecte negative şi să revină cu reformularea legală, astfel cum prevede legislaţia în vigoare.
1.4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca legală şi temeinică, argumentând, în esenţă, că în mod corect a reţinut aceasta că cererile recurentei nu se circumscriu obiectului unei acţiuni în contencios administrativ.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii adresei nr. x/01.08.2013 emisă de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, precum şi cu solicitarea de obligare a intimatului la emiterea unei noi adrese în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente, în sensul că experţii judiciari trebuie să deţină atestare de la Ministerul Culturii pentru a efectua o expertiză asupra unui imobil aflat pe lista de patrimoniu categoria A şi în acelaşi timp trebuie să fie atestaţi ca experţi tehnici extrajudiciari, înainte de a participa la examenul de expert judiciar, astfel cum prevede O.G. nr. 2/2000, art. 12 şi art. 13.
Adresa x/01.08.2013 este un înscris emis de intimatul-pârât la solicitarea organelor de cercetare penală, în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin care se arată că "experţii tehnici autorizaţi de Ministerul Justiţiei în specialitatea "Construcţii civile, industriale şi agricole" pot efectua o expertiză tehnică judiciară în aceasta specializare fără a fi condiţionaţi de obţinerea unui atestat eliberat de către Ministerul Culturii sau de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajarea Teritoriului".
Între condiţiile de exercitare a acţiunii directe în contencios administrativ se numără şi acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 şi, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Acelaşi text de lege asimilează, prin alin. (2), actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Reglementând obiectul acţiunii în contencios administrativ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede că, sesizând instanţa competentă, persoana vătămată poate solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, potrivit tezei a II-a a acestui text, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Rezultă din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează soluţiile pe care le poate da instanţa, că judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acţiunea priveşte un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, puncte de vedere, etc. exceptate controlului judecătoresc în această procedură.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte achiesează la concluziile instanţei de fond privind faptul că adresa contestată nu constituie act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu produce prin ea însăşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, nereprezentând nici materializarea refuzului nejustificat prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că înscrisul respectiv a fost luat în considerare de organele de cercetare penală la stabilirea inexistenţei unei infracţiuni nu echivalează cu producerea de efecte juridice în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În absenţa unei practici administrative materializate prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin refuzul de soluţionare a unei cereri, într-una din modalităţile asimilate actului administrativ, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o cerere adresată instanţei de contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui anumit act, este, de asemenea, inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că nu există motive care să atragă casarea sentinţei recurate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 226 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2019.
Procesat de GGC - GV