Suspension of VAT assessment for intracommunity supplies: criminal case closure establishing serious doubt of legality and imminent damage from forced collection

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ, reclamanta SC A. SRL Galaţi a solicitat suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x din 23 mai 2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (DGRFP) Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (AJFP) Galaţi, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 156/2017 din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 156/2017 din 6 iulie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecinţa admiterii cererii de suspendare.

În drept, recurenta-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, fără a-şi structura însă criticile în mod corespunzător temeiurilor de drept indicate.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa este nelegală, pentru că instanţa a realizat o judecată trunchiată, în care nu au fost analizate argumentele părţii, probele administrate şi jurisprudenţa europeană în materie.

A mai arătat că motivarea sentinţei conţine aspecte care nu au fost puse în discuţia părţilor şi prejudecă fondul, fără a examina în mod efectiv condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

După formularea criticilor la adresa sentinţei recurate, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele pentru care a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, cu referire la probele cauzei, la conţinutul actului administrativ fiscal contestat şi a actelor care au stat la baza emiterii acestuia şi la jurisprudenţa europeană pe care o consideră relevantă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a depus la dosar, la data de 04 octombrie 2017, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea din 09 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în raport cu motivele de casare invocate, ţinând seama de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sancţionează situaţiile în care, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Recurenta-reclamantă a indicat acest motiv de recurs fără a-l dezvolta într-o manieră care să permită identificarea neregularităţilor ce ar putea fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu toate că, sub imperiul motivului de casare menţionat, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Argumentele invocate de recurentă nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată, fiind contrazise de conţinutul hotărârii recurate, care expune în mod clar, logic şi coerent raţionamentul instanţei, fiind în măsură să expliciteze, în fapt şi în drept, soluţia pronunţată în dispozitiv.

Înalta Curte constată însă întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale care definesc condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru suspendarea actului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege defineşte cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. În cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aparenţa de nelegalitate, care poate viza şi aspecte de drept material, poate fi decelată pe baza unor motive evidente, care să nu implice examinarea fondului.

În speţă, prima instanţă a reţinut că nu există o aparenţă de nelegalitate a actului fiscal a cărui suspendare s-a solicitat, în care se punea problema de drept a scutirii de plata TVA pentru livrări intracomunitare, în temeiul art. 143 alin. (2) lit. a) C. fisc. , pentru că nu s-a făcut dovada că bunurile pentru care s-a cerut scutirea au părăsit teritoriul României şi au fost transportate într-un alt stat membru al Uniunii Europene. În esenţă, s-a reţinut că scrisorile de trăsură nu îndeplinesc cerinţele impuse în art. 5 şi 6 din Convenţia privind contractul pentru transportul internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) încheiată la Geneva la 19 mai 1956 şi ratificată de România prin Decretul nr. 451/1972, nu cuprind menţiuni privind natura, denumirea şi valoarea declarată a mărfii transportate, bunurile nu au fost asigurate, deşi aveau o valoare semnificativă, iar partenerul contractual din Ungaria nu a respectat termenele de plată.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în condiţiile art. 492 C. proc. civ., probă în cadrul căreia recurenta-reclamantă a depus la dosar Ordonanţa nr. x/2017, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a clasat cauza privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., cu motivarea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Referatul cu propunerea de clasare întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Galaţi - Serviciul de Investigare a Infracţiunilor Economice, care a stat la baza ordonanţei de clasare (dosar recurs) conţine o descriere detaliată a situaţiei de fapt cu privire la operaţiunile de livrare intracomunitară de mărfuri, concluzia fiind aceea că, în urma actelor de urmărire penală, nu au rezultat indicii că livrările intracomunitare către B. Malta şi către C. Ungaria au fost fictive.

Aceste înscrisuri noi, fundamentate pe probele administrate în cauza penală, sunt în măsură să creeze, la o analiză sumară, fără prejudecarea fondului, în limitele specifice procedurii de suspendare a executării actului administrativ, o îndoială serioasă asupra legalităţii deciziei de impunere, de vreme ce principalul argument al autorităţii fiscale emitente, preluat şi de prima instanţă, a fost acela a unor inadvertenţe documentare care au pus sub semnul întrebării însăşi realitatea operaţiunilor de livrare intracomunitară.

Şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, sentinţa este criticabilă din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8, pentru că se limitează la a reţine că paguba, din punct de vedere juridic, constă doar într-o diminuare ilicită a patrimoniului, iar faptul că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ - în viziunea primei instanţe - se repercutează şi asupra condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, este o condiţie distinctă, ce trebuie îndeplinită cumulativ cu cerinţa cazului bine justificat, fără a se confunda sau a se subsuma acesteia.

Instanţa trebuia să verifice gravitatea şi iminenţa prejudiciului în funcţie de toate circumstanţele pricinii, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în acest context prezentând relevanţă cuantumul sumei impuse în speţă şi declanşarea procedurii de executare silită fiscală în condiţiile în care procedura administrativă de contestare, după cum rezultă din probele administrate în cauză, nu a fost încă finalizată, fiind suspendată prin Decizia nr. 323 din 21 septembrie 2017, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Această ultimă decizie a fost anulată în primă instanţă prin Sentinţa nr. 144 din 16 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2018, dar cauza nu a fost soluţionată definitiv, recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu termen la 29 octombrie 2020.

În întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a invocat inadmisibilitatea parţială a cererii reclamantei, cu motivarea că decizia de impunere a stabilit un debit de 1.400.243 RON, în timp ce contestaţia administrativă are ca obiect doar suma de 1.098.691 RON, dar această apărare, ce nu a fost detaliată de partea care a formulat-o, poate fi valorificată în litigiul de fond, iar nu în procedura limitată a suspendării de executare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată să-i plătească recurentei- reclamante cheltuielile de judecată aferente ambelor stadii procesuale, constând în taxe judiciare, cheltuieli de transport şi onorarii avocaţiale, conform dovezilor aflate la filele x ale dosarului de recurs, urmând ca în privinţa onorariului de avocat, Înalta Curte să facă aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducându-l proporţional cu obiectul şi complexitatea cauzei şi cu activitatea depusă în apărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, în insolvenţă, prin administrator special D. şi administrator judiciar E. Galaţi, împotriva Sentinţei nr. 156/2017 din 6 iulie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în insolvenţă şi dispune suspendarea deciziei de impunere nr. x din 23 mai 2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, până la pronunţarea instanţei de fond.

Obligă intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 8000 RON reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond şi recurs, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT