Incompatibility of mayoral office with membership in school administrative council under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din data de 27.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 încheiat de Agenţia Naţională de Integritate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 191 pronunţată în data de 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea având ca obiect "conflict de interese" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării raportului de evaluare.

Recurentul-reclamant a arătat că, prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit la data de 14.04.2016, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat că în timpul mandatului de primar în perioada 2012 - 2016 al comunei X Judeţul Buzău s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014 când a deţinut în acelaşi timp calitatea de primar al Comunei X şi de membru al consiliului de a administraţie al Şcolii Gimnaziale X. Din punctul de vedere al pârâtei această situaţie ar constitui un caz de incompatibilitate circumscris prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea raportului de evaluare, instituţia-pârâtă a reţinut doar că situaţia în care s-a aflat ar fi contrară prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fără a analiza întregul cadru legislativ incident în cauză.

Consideră că instituţia pârâtă a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în sensul că nu a fost notificat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire despre faptul că referitor la persoana sa ar fi fost identificate elemente de incompatibilitate ori conflict de interese.

Nefiind notificat conform dispoziţiilor legale a fost privat de dreptul la apărare, fiind împiedicat să îşi exercite în mod efectiv şi eficient acest drept, situaţie în care raportul de evaluare este lovit de nulitate, vătămarea cauzată drepturilor sale putând fi înlăturată numai prin anularea acestuia. De asemenea, a precizat faptul că punctul său de vedere comunicat instituţiei pârâte la data de 28.03.2016 şi înregistrat sub nr. x i-a fost solicitat telefonic de către inspectorul de integritate fără a-i fi oferite amănunte detaliate legate de obiectul verificărilor.

Referitor la fondul cauzei, a susţinut că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate pentru perioada cât a deţinut simultan funcţia de primar al Comunei X şi de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale X.

Consideră că situaţia în care s-a aflat nu contravine prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. A fost ales primar al Comunei X în urma alegerilor din luna iunie 2012 şi a fost validat în această funcţie prin încheierea de şedinţă din data de 18.06.2012, pronunţată de către Judecătoria Râmnicu Sărat în Dosarul nr. x/2012.

Printr-un scurt istoric prezintă situaţia de fapt, şi arată că pentru anul şcolar 2013 - 2014 nu a fost înştiinţat de secretarul comunei cu privire la o eventuală stare de incompatibilitate referitoare la persoana sa, întrucât dacă ştia ar fi luat măsuri în vederea clarificării respectivei situaţii.

În ceea ce priveşte şedinţele consiliului de administraţie a Şcolii X, aferente anului şcolar 2013 - 2014 arată că a luat parte numai la una sau două, iar în urma acestor şedinţe nu a fost remunerat şi nu a semnat niciun fel de documente.

Analizând prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 şi art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 consideră că interpretarea dată de pârâtă textelor în discuţie este contrară scopului avut în vedere de legiuitor.

Astfel calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ de stat (în cauză Şcoala Gimnazială X) comportă discuţii sub aspectul asimilării noţiunii de altă "instituţie publică", câtă vreme conducerea unităţii de învăţământ este reglementată prin Legea nr. 1/2011.

A precizat că Şcoala Gimnazială X nu reprezintă o instituţie publică în accepţiunea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 din a cărui consiliu de administraţie nu ar putea face parte primarul sau viceprimarul, concluzie desprinsă din analiza art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, normă imperativă care statuează în prezent (după adoptarea la data de 30.06.2014 a O.U.G. nr. 49/2014) că primarul sau un reprezentant al acestuia face parte obligatoriu din consiliul de administraţie al şcolii.

Este adevărat că în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014 textul prevedea că din consiliul de administraţie al şcolii face parte un reprezentant al primarului însă, împrejurarea că ulterior legiuitorul a înţeles să modifice art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 în sensul că face parte primarul reprezintă un aspect de natură

a întări convingerea că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în cazul consiliului de administraţie a unităţii de învăţământ.

În consecinţă, consideră că intenţia legiuitorului rezultată din prevederile Legii nr. 215/2001 şi Legii educaţiei naţionale a fost ca primarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii fără ca îndeplinirea acestei obligaţii legale să poată fi considerată o încălcare a regimului incompatibilităţilor prevăzut de Legea 161/2003, situaţie în care îşi face pe deplin aplicare adagiul Specialia generalibus derogant.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reţinut că, în calitate de primar al Comunei X, judeţul Buzău, recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor pentru că, în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014, a deţinut şi calitatea de membru al Consiliului de Administraţie la Şcoala Gimnazială X.

Înalta Curte apreciază că primul motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este nefondat, potrivit considerentelor ce succed:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Nu poate fi reţinut nici motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), întrucât sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte observă că unele dintre criticile recurentului se referă la starea de fapt, punând în discuţie, în baza probelor administrate în faţa primei instanţe, calitatea recurentului de membru în consiliul de administraţie al şcolii din localitate. În esenţă, se arată că din probe rezultă că recurentul a avut doar calitatea de invitat la şedinţele consiliului.

Situaţia de fapt privind deţinerea funcţiilor/calităţilor reiese din actele şi lucrările dosarului, nefiind contestată de recurent, care încearcă să justifice deţinerea concomitentă a celor două funcţii incompatibile susţinând că participarea sa în consiliul de administraţie al şcolii s-a realizat în considerarea funcţiei sale de primar.

Or, verificarea stării de fapt nu poate face obiectul recursului care, după cum s-a arătat, poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate.

Aşadar, înlăturând aceste apărări, Înalta Curte va verifica legalitatea sentinţei exclusiv sub aspectele de nelegalitate invocate în cauză, plecând de la starea de fapt reţinută în cuprinsul sentinţei, respectiv aceea că recurentul, în calitate de primar, a fost în acelaşi timp membru în consiliul de administraţie al Şcolii gimnaziale X din judeţul Buzău în perioada 17.10.2013 - 27.05.2014.

În cauză, sunt incidente următoarele dispoziţii legale pentru perioada la care face referire raportul de evaluare.

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare a dispoziţiilor până la 30.06.2014: "În unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. (...)".

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".

Potrivit dispoziţiilor Constituţionale prin instituţie publică se înţelege orice persoană juridică înfiinţată prin acte de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării unor activităţi fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial.

Or, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat se înfiinţează prin hotărâri ale Guvernului şi sunt finanţate de la bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor locale (Capitolul VIII - Finanţarea şi baza materială a învăţământului preuniversitar, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011).

În raport de dispoziţiile legale reţinute anterior, este fără dubiu că intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de primar fiind incompatibilă cu cea de membru al consiliului de administraţie al unei instituţii publice, cum este Şcoala Gimnazială X.

Astfel, nu poate fi primit argumentul recurentului că participarea sa în consiliul de administraţie al şcolii s-a realizat sporadic în considerarea funcţiei sale de primar, nu a semnat nimic şi nu a fost plătit.

Într-adevăr, primăria are posibilitatea de a desemna un reprezentant al său în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, conform art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, însă persoana desemnată nu trebuie să încalce regimul juridic al incompatibilităţilor, cum s-a întâmplat în cauza de faţă.

Conform art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, "(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, (2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, (3) Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

Înalta Curte constată, astfel cum în mod corect şi judecătorul fondului a reţinut, că nu sunt fondate criticile recurentului vizând încălcarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 că a fost privat de dreptul la apărare, întrucât din actele dosarului informarea persoanei evaluate cu privire la declanşarea activităţii de evaluare, prin adresa nr. x/18.11.2014, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.11.2014 . Ulterior, când s-a constatat că există o stare de incompatibilitate, acest aspect a fost comunicat prin adresa nr. x/24.04.2015, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 29.04.2015, reclamantul fiind invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens. Reclamantul a depus un punct de vedere scris, înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate la nr. 13653/G/l I/28.03.2016, aspect constatat şi în procesul-verbal semnat de reclamant şi inspectorul de integritate .

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 191 din 20 septembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - GV