Nullity of recourse for failure to allege specific grounds of illegality distinct from first-instance arguments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.06.2015, reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

1. anularea Dispoziţiei obligatorii nr. 230724/03.04.2015 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară din cadrul MFP;

2. anularea Raportului de inspecţie economico-financiară nr. 5052/03.04.2015, anexă a Dispoziţiei obligatorii nr. 230724/03.04.2015.

În fapt, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat în perioadele 24.11.2014 - 22.12.2014, 08.01.2015 - 14.01.2015, 20.01.2015 - 17.02.2015 şi 26.02.2015 - 06.03.2015, în temeiul O.U.G. nr. 94/2011, Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară din cadrul MFP a încheiat Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 5052/03.04.2015 şi a dispus măsuri corective în cadrul Dispoziţiei Obligatorii nr. 230724/03.04.2015. Împotriva dispoziţiei obligatorii, reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă nr. 104.1/5890/30.04.2015 la care nu a primit răspuns, termenul legal de 30 de zile instituit de art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 7 alin. (1) LCA expirând în data 05.06.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 3450 din data de 21.12.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a anulat Dispoziţia obligatorie nr. 230724/03.04.2015 şi Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 5052/03.04.2015.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3450 din data de 21.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, prin care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă Compania Naţională Poşta Română S.A. nu a depus întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect anularea Dispoziţiei obligatorii nr. 230724/03.04.2015 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară din cadrul MFP şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. 5052/03.04.2015, anexă a Dispoziţiei obligatorii nr. 230724/03.04.2015.

Prima instanţă a admis acţiunea dedusă judecăţii şi a anulat Dispoziţia obligatorie nr. 230724/03.04.2015 şi Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 5052/03.04.2015, reţinând că pentru a se putea vorbi de un veritabil prejudiciu ar trebui să se constate că sumele cu care a fost depăşit bugetul aprobat nu erau datorate.

Or în speţă nu s-a făcut o astfel de analiză, rezultând că suma de 12252 mii RON reprezintă drepturi salariale datorate de angajator, dar care nu au fost cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţie.

Instituţia publică a beneficiat de munca prestată de persoanele care au încasat salariile care au condus la depăşirea plafonului aprobat, situaţie în care nu se poate imputa aceste sume nici salariaţilor (cât timp nu este vorba de sume nedatorate) nici persoanelor care au dispus efectuarea plăţii, întrucât nu aceste persoane au beneficiat de munca prestată de salariaţi.

Or, prin cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu a invocat nicio critică concretă care să combată argumentat ceea ce a reţinut instanţa de fond, ci reiterează argumentele formulate prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanţa de recurs este învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. În realitate, recurenta-pârâtă reia situaţia expusă în întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, aspecte analizate de către prima instanţă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menţionat în întâmpinarea formulată în dosarul de fond, neînţelegând să arate care sunt eventualele greşeli de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate ale sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile formulate prin cererea de recurs fiind identice cu întâmpinarea depusă în dosarul de fond. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1172 din 7 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - NN