Organic certification approval from application date denied; appeal dismissed as unfounded, incidental plea inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, suspendarea executării oricăror măsuri de informare şi ameninţare a beneficiarilor serviciilor acesteia, precum şi a oricăror măsuri de anulare a plăţilor constând în ajutoarele băneşti cuvenite acestora în calitate de operatori în agricultura ecologică, până la soluţionarea cauzei pe fond; obligarea pârâtei la recunoaşterea societăţii A. S.R.L. ca entitate care a preluat întreaga activitate a societăţii B. Sucursala Iernut şi, în consecinţă, menţinerea pentru societatea S.C. A. S.R.L. a codului RO-ECO-014 începând cu data de 28.07.2014 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezenta speţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 421 din 15 octombrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii întregii acţiuni; a admis excepţia inadmisibilităţii pretenţiilor având ca obiect suspendarea executării oricăror măsuri de informare şi ameninţare a beneficiilor serviciilor prestate de reclamantă, precum şi a oricăror măsuri de anulare a plăţilor şi, drept consecinţă, a respins ca inadmisibil acest petit; a constatat că au rămas fără obiect excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, precum şi a lipsei de interes, în ceea ce priveşte petitul respins ca inadmisibil; a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Împotriva Sentinţei civile nr. 421 din 15 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de casare invocat vizează aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei de către instanţa de fond, respectiv cele prevăzute de Ordinul MADR nr. 181/2012, O.U.G. nr. 27/2013, Reg (CE) nr. 834/2007, Reg. (CE) nr. 889/2009, Directiva (CE) nr. 123/2006.

În cadrul motivelor de recurs se critică ca nelegală şi dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi 15 respectiv 2,8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare a măsurilor de informare a beneficiarilor şi a altor măsuri de anulare şi în ceea ce priveşte fondul cauzei respectiv soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect anularea Deciziei nr. 2/2015 şi de recunoaştere a drepturilor solicitate de recurenta-reclamantă.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de suspendare recurenta-reclamantă arată că cererea de suspendare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 apreciind că prima instanţă a considerat inadmisibilă cererea de suspendare astfel cum a fost formulată pe motiv că obiectul cererii de suspendare nu reprezintă acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă arată ca obiect al cererii de suspendare îl reprezintă operaţiuni administrative nelegale şi realizate cu exces de putere de natură a vătăma pe recurenta-reclamantă care nu a fost recunoscut ca organism de inspecţie şi certificare începând cu data de 28.07.2014.

Se apreciază că instanţa de fond plecând de la o premisă eronată nu a analizat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte soluţia pe fond de respingere a acţiunii recurenta-reclamantă invocă aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (10) din Ordinul nr. 181/2012 prin care se dispune astfel "Numărul de cod al organismului de inspecţie şi certificare, acordat organismului la prima aprobare în temeiul prevederilor în vigoare la data respectivă se păstrează pe toată perioada desfăşurării activităţii acestuia pe teritoriul României".

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că B. Sucursala Iernut şi reclamanta - recurentă A. S.R.L. sunt două subiecte diferite, nefiind probată solicitarea de obligare a autorităţii pârâte la recunoaşterea reclamantei ca entitate care a preluat întreaga activitate a societăţii B. Sucursala Iernut începând cu data de 28.07.2014.

Recurenta-reclamantă arată faptul că premisa primei instanţe este greşită, solicitarea fiind continuatoarea sucursalei din Germania şi având dreptul recunoscut de lege de a-i fi recunoscută competenţa privind certificare produselor agroalimentare din sectorul de agricultură ecologică începând cu data depunerii cererii de aprobare - 28.07.2014 şi nu de la data de 27.11.2014 cum în mod nelegal s-a dispus prin Decizia nr. 2/2015.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 2/2015 în sensul recunoaşterii calităţii de succesoare a drepturilor aferente pentru recurenta-reclamantă de la data depunerii cererii 28.07.2014 şi nu de la data menţionată în decizie - 27.11.2014.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea întâmpinării s-a depus practică judecătorească.

Recurenta-reclamantă a depus acte în susţinerea recursului.

În cauză în cadrul procedurii de regularizare prin Decizia nr. 358/2.02.2018 recursul a fost anulat ca netimbrat.

Prin Decizia nr. 2228/29.05.2018 s-a admis cererea de revizuire formulată de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei nr. 358/2.02.2018 care a fost schimbată în tot dispunându-se continuarea procedurii de regularizare a recursului.

După pronunţarea Deciziei nr. 2228/2018 recurenta-reclamantă a invocat în cauză în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate a Notei de control nr. 306783/16 noiembrie 2014 emisă de pârât ca act administrativ în opinia reclamantei-recurente care a stat la baza emiterii deciziei contestate pe calea acţiunii principale.

În susţinerea excepţiei de nelegalitate recurenta-reclamantă arată că prin nota de control contestată s-a stabilit o situaţie de fapt care nu corespunde realităţii pricind solicitările de recunoaştere a actelor depuse în perioada 28.07.2014 - 28.11.2014 fapt ce a determinat emiterea unei decizii nelegale care vatămă drepturi ale reclamantei şi ai beneficiarilor serviciilor sale.

La dosar pe excepţia de nelegalitate invocată intimatul-pârât a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a inadmisibilităţii în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ambele părţi au depus acte la dosar pe excepţia de nelegalitate şi pe fondul recursului.

Curtea deliberând asupra excepţiilor invocate va aprecia pentru următoarele motive că excepţia excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta-recurentă este inadmisibilă şi că nu este fondată excepţia nulităţii recursului reclamantei invocate de intimatul-pârât.

Excepţia de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă în prezenta cauză, în faza de soluţionare a recursului are ca obiect Nota de control nr. 306.783/16.11.2014 emisă de intimatul-pârât.

Excepţia de nelegalitate a fost invocată în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 recurenta-reclamantă apreciind nota ca fiind un act administrativ de care depinde soluţionarea litigiului pe fond deoarece a stat la baza emiterii Deciziei nr. 2/2015.

Contrar opiniei recurentei-reclamante Curtea apreciază ca fondată excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a notei de control în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".

În cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate privind obiectul deoarece Nota de control nr. 306783/16.11.2014 nu este un act administrativ cu caracter individual în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 de natură a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice deci dreptul a fi pretins vătămare pentru recurenta-reclamantă prin el însăşi respectiv de a fi susceptibil să fie supus controlului de legalitate în baza Legii nr. 554/2004 şi pe calea unei acţiuni directe.

Această notă de control nu poate forma obiectul unei acţiuni directe în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă nefiind un act administrativ cu caracter individual nu poate forma obiectul unei excepţii de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Este o practică constantă la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că notele de control nu sunt acte administrative cu caracter individual în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, legalitatea lor ca operaţiune administrativă putând fi verificată în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 Instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

În măsura în care nota de control din 16.11.2014 a stat la baza emiterii Deciziei nr. 2/2015 Curtea urmează a verifica cele constatate odată cu analizarea recursului şi în raport de cele dispuse de instanţa de fond.

Analizând excepţia nulităţii recursului, Curtea o va respinge apreciind că în cauză în raport de aspectele de nelegalitate invocate recursul nu este nul conform art. 489 (1) C. proc. civ.

Aceasta deoarece aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispoziţiile care reglementează motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate care privesc atât cererea de suspendare cât şi acţiunea de fond, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

În ceea ce priveşte soluţia dată capătului de acţiune având ca obiect suspendarea oricăror măsuri de informare şi a oricăror măsuri de anulare a plăţilor prin care acest capăt a fost apreciat ca inadmisibil şi respins ca atare, Curtea apreciază soluţia ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 8, 14, 18 din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece ceea ce solicită recurenta-reclamantă a fi suspendat, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi anulat nu pot forma obiectul unei acţiunii în contencios administrativ conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă nu pot forma obiectul unei cereri de suspendare în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a forma obiectul acţiunii în anulare respectiv suspendare ceea ce se deduce judecăţii trebuie să reprezinte un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau asimilat în sensul art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu precizarea că actul administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare.

În cauză recurenta-reclamantă solicită suspendarea unor pretinse operaţiuni administrative "informări sau ameninţări" care o vizează sau privesc toate persoanele care nu pot forma obiectul unei acţiunii directe şi pe cele de consecinţă nu pot fi suspendate deoarece nu pot fi suspendate deoarece nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

În mod corect prima instanţă le-a apreciat ca inadmisibile şi le-a respins ca atare.

În ceea ce priveşte fondul acţiunii în mod corect prima instanţă a constatat legalitatea Deciziei nr. 2/2015 emisă ca urmare a admiterii contestaţiei recurentei-reclamante formulată împotriva Deciziei nr. 1 din 2014 şi a acordat aprobare - recurentei-reclamante numai după completarea dosarului, respectiv de la data de 27.11.2014.

Solicitarea recurentei-reclamante de anulare parţială a Deciziei nr. 2/2015 şi de aprobare a recunoaşterii preluării activităţii societăţii B. Sucursala Iernut începând cu data de 28.07.2014 a fost aprobată în mod corect ca nefondată şi respinsă ca atare de instanţă.

Aceasta deoarece până la data completării cererii din 28.07.2014 recurenta-reclamantă nu îndeplinea ea însăşi condiţiile pentru a fi certificată în domeniul agriculturii ecologice fiind neîntemeiată susţinerea reiterată şi în recurs în sensul că recurenta-reclamantă a preluat întreaga activitate a societăţii B. Sucursala Iernut şi în mod automat s-a preluat şi codul RO-ECO-014, fără a fi necesar ca recurenta-reclamantă să îndeplinească propriile condiţii de autorizare.

În acord cu prima instanţă, Curtea apreciază că această susţinere nu are temei legal recurenta-reclamantă pentru obţinerea codului solicitat având obligaţia să se conformeze dispoziţiilor Ordinului nr. 181/2002 şi să îndeplinească ea însăşi condiţiile pentru obţinerea aprobării în vederea certificării produselor alimentare din sectorul de agricultură ecologică.

Nu se poate reţine o identitate între cele două persoane juridice, nici din punctul de vedere al normelor din domeniul organizării sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică şi nici din acela al dreptului societar.

Chiar petenta, prin depunerea cererii de aprobare, a recunoscut necesitatea parcurgerii acestei proceduri, dat fiind faptul că era vorba despre o nouă entitate, poziţie care este în acord cu prev. Ordinului nr. 181/2002.

Cu toate că reclamanta relevă că nu au incidenţă normele din Legea nr. 31/1990, nici din perspectiva celor în domeniul său de activitate nu se recunoaşte noţiunea de "continuatoare" a altei entităţi, cu atât mai mult cu cât este evident că deciziile de aprobare sunt nominale, ele făcând referire la un anumit subiect de drept, identificat prin date de înregistrare (CUI, J) şi care conferă numai acestuia calitatea de organism de certificare.

Mai mult, nu se arată de către reclamantă de ce a fost nevoie ca C. (organismul de acreditare) să emită pe numele său, persoană juridică nou-înfiinţată, un alt certificat de acreditare, cu perioada de valabilitate 3.12.2014 - 2.12.2019.

Din moment ce aprobarea a fost emisă pe numele altei entităţi, chiar dacă a avut loc un aşa-zis "transfer de patrimoniu", nu se poate susţine cu temei că pârâtul şi-ar fi exercitat abuziv sau defectuos atribuţiile pe care le are în domeniu.

Din această perspectivă, curtea apreciază că nici prevederile art. 27 alin. (10) din R(CE) nr. 834/2007, conform cărora "Statele membre atribuie un număr de cod fiecărui organism de control ce îndeplineşte sarcini de control (...)" nu sunt de natură să sprijine poziţia petentei, în sensul în care nu suntem în prezenţa unui astfel de organism, anterior certificat, care să-şi fi reorganizat activitatea.

În mod corect autoritatea pârâtă a emis Decizia de aprobare nr. 2/26.01.2015 după completarea de către reclamantă a dosarului conform normelor legale prin care a fost eliberat pentru recurenta-reclamantă certificatul de aprobare nr. 24 cu prilejul căruia a fost alocat codul RO-ECO-024.

În ceea ce priveşte Nota de control nr. x/16.11.2014 care a fost menţinută în decizia contestată aceasta reprezintă o constatare a organelor de control din cadrul autorităţii pârâte asupra unei situaţii de fapt care nu a fundamentat decizia contestată şi nu a fost urmată de vreun act emis de Ministru în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a Notei de control nr. x/16.12.2014 emisă de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 421 din 15 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2019.

Procesat de GGC - NN