Salary claim against consumer protection agency assigned to plaintiff's domicile court, Prahova Tribunal prevails.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2199 din 22 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamantul A. pentru B., în contradictoriu cu pârâta Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia - Ploieşti, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 29 din 14 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul, reprezentat de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" cu sediul în Craiova a chemat în judecată pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia-Ploieşti, solicitând obligarea acestuia să acorde reclamantului o despăgubire egală cu diferenţele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 şi cel de care acesta a beneficiat efectiv în perioada 9 aprilie 2015 - 31 iulie 2016, sume actualizate cu inflaţia la data plăţii efective, plus dobânda legală.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I, pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Dispoziţiile legal mai sus citate reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Cum reclamanta îşi are domiciliul în judeţul Prahova instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. pentru B. şi pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploieşti în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - CT