Teacher wins award-distinction order; Ministry's appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 iunie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. prin reprezentant legal Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea acestuia la elaborarea Ordinului de acordare a distincţiei "Gheorghe Lazăr".

Prin Sentinţa civilă nr. 190 din 5 septembrie 2016 Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârât referitoare la prescripţia dreptului la acţiune şi la lipsa calităţii procesuale pasive, a admis acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "refuz soluţionare cerere" formulată de reclamantul A. reprezentat legal prin Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâtul la emiterea Ordinului de acordare a distincţiei "Gheorghe Lazăr", în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond, a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 9 (2) din Legea nr. 285/2010:

"În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii şi prime de vacanţă". Conform art. 24 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, "Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii".

Emiterea, în prezent, a ordinului de acordare a distincţiilor pentru anul 2009 - 2010, impune reluarea încă de la primul pas a procedurii de verificare a tuturor condiţiilor necesare pentru emiterea sa, implicit a existenţei fondurilor bugetare, fiind evident că sumele alocate în anul 2009 în acest sens nu au rămas până în prezent cu această destinaţie. Ori, alocarea de fonduri bugetare pentru acordarea de premii este interzisă de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 şi ca atare nu este posibilă alocarea de fonduri bugetare în acest sens astfel că, în lipsa lor nu este posibilă emiterea ordinului şi acordarea către reclamant a distincţiei Diploma "Gheorghe Lazăr".

Art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată prin Legea nr. 283/2011: "în anul 2012, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă". Prin urmare, instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea legii.

Însă, art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 menţionează că "prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplică în anul 2010".

În anul 2013, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013. În acest fel este reglementată neacordarea de premii şi prime de vacanţă în anul 2013.

Potrivit art. 13 alin. (9) (a) din Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5435/2006:

"Plata premiilor se va face de unitatea de învăţământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor judeţene, cu încadrarea în bugetul aprobat şi alocat cu această destinaţie."

Având în vedere că nu toate inspectoratele şcolare au menţionat în adresele de înaintare şi existenţa fondurilor necesare pentru plata premiilor aferente distincţiilor care vor fi acordate cadrelor didactice, pentru finalizarea proiectului de ordin al ministrului privind acordarea de distincţii şi premii pentru anul 2009, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin adresa nr. x din 09 iunie 2009 a solicitat tuturor inspectoratelor şcolare care au transmis propuneri pentru acordarea distincţiilor, să certifice, prin semnătura inspectorului şcolar general, a contabilului şef şi a şefului compartimentului normare salarizare din inspectoratul şcolar, existenţa fondurilor necesare plăţii premiilor aferente distincţiilor.

În această situaţie, inspectoratele şcolare, cu trei excepţii, au comunicat că atât Consiliile Locale, cât şi Consiliile Judeţene au prevăzut în proiectele de buget fondurile necesare pentru plata acestor premii dar, plata efectivă s-ar realiza numai în cazul unei rectificări bugetare pozitive.

Potrivit art. 13 alin. (9) (a) din Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5435/2006:

"Plata premiilor se va face de unitatea de învăţământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor judeţene, cu încadrarea în bugetul aprobat şi alocat cu această destinaţie."

Refuzul ministerului de a emite ordinul nu este nejustificat, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ci este întemeiat, deoarece potrivit prevederilor legale ordinul nu poate fi emis în lipsa fondurilor. Având în vedere că Diploma "Gheorghe Lazăr" trebuie însoţită de un premiu, neputând fi acordată în absenţa acestui premiu în bani, şi luând în considerare prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii în bani. În absenţa premiului în bani, M.E.N. s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a mai acorda distincţia "Diplomă Gheorghe Lazăr".

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti".

Cu alte cuvinte, când instanţa a săvârşit un "exces de putere".

Instanţa săvârşeşte un "exces de putere" când, fie pronunţă o hotărâre judecătorească fără nicio competenţă în acea problemă, fie chiar şi numai când ea săvârşeşte orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanţelor prin lege.

Într-o încercare de definire a sintagmei "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti", s-a considerat că aceasta semnifică intruziunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.

Aceasta s-ar putea produce când instanţa săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate, când contestă puterea legiuită altor texte, când critică pe legiuitor, când aplică o lege adoptată, înaintea intrării ei în vigoare, când se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În practica instanţei supreme s-a statuat că prin exces de putere nu se pot înţelege decât acele atingeri aduse de judecători principiilor constituţionale care determină, în interesul general, limitele în care trebuie să se restrângă diferitele puteri, iar nu orice violare de lege sau abateri de la simple reguli de competenţă.

Conform doctrinei, "excesul de putere" derivă din trecerea abuzivă a "barierelor" între funcţiile ce revin autorităţilor publice şi el este un exces faţă de limitele fixate prin norme constituţionale.

"Necompetenţa" derivă din încălcarea sau ignorarea atribuţiilor de jurisdicţie ce revin diferitelor categorii de instanţe, astfel cum aceste atribuţii au fost stabilite prin normele de procedură, în interiorul sistemului instanţelor judecătoreşti.

Deci, "excesul de putere" semnifică un conflict de atribuţii între instanţe şi alte autorităţi, iar "necompetenţa" un conflict de atribuţii între instanţele judecătoreşti.

Astfel spus, "excesul de putere" constă în încălcarea de către judecători a principiului separaţiei puterilor în stat, în imixtiunea lor în atribuţiile puterii legislative sau executive.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prezentate mai sus.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să emită ordinul de acordare a distincţiei "Gheorghe Lazăr".

Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 5435/2006 diploma de excelenţă, a cărei machetă este prevăzută în anexa nr. 5, se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului şi/sau managementului educaţional, cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învăţământ şi care au obţinut calificativul "foarte bine" cel puţin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională şi conduită morală incontestabile şi care îndeplinesc cel puţin două dintre criteriile menţionate la art. 5 lit. b), c) şi d).

Potrivit art. 12 din acelaşi ordin diploma de excelenţă este însoţită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.

Potrivit art. 13, pentru atribuirea distincţiilor "diplomei de excelenţă", solicitantul întocmeşte şi depune la conducerea unităţii de învăţământ cererea şi raportul de autoevaluare însoţite de documentele doveditoare, conform criteriilor menţionate anterior, până la data de 31 martie, consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ analizează dosarul şi formulează aprecieri sintetice, asupra activităţii fiecărui solicitant, până la data de 10 aprilie iar directorul unităţii de învăţământ înaintează la inspectoratul şcolar cererea, raportul de autoevaluare cu anexele doveditoare şi aprecierea consiliului de administraţie, până la data de 15 aprilie.

Conform art. 13 pct. 6, 7, 8 şi 9 din Ordin, consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar, pe baza rezultatelor definitive, stabileşte numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincţii, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din judeţ/municipiul Bucureşti, cu excepţia adresei de mulţumire publică şi cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie; listele cuprinzând datele solicitanţilor validaţi, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, vor fi înaintate la Ministerul Educaţiei şi Cercetării până la data de 5 mai iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării verifică listele înaintate de inspectoratele şcolare şi elaborează ordinul de acordare a distincţiilor, până la data de 15 iunie, urmând ca plata premiilor să se facă de către unitatea de învăţământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor judeţene, cu încadrarea în bugetul aprobat şi alocat cu această destinaţie.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, ca urmare a verificării îndeplinirii acestor condiţii, în mod corect a constatat că reclamantul a urmat întreaga procedură prevăzută de lege, începând cu depunerea cererii până la validarea acesteia în consiliul de administraţie.

Pentru acordarea distincţiei a fost urmată întreaga procedură, până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincţiilor de către pârât, reclamantul făcând dovada că a îndeplinit toate condiţiile impuse de legiuitor, existând şi confirmarea autorităţilor publice locale cu privire la existenţa în bugetele proprii a sumelor necesare pentru plata premiilor.

Refuzul recurentului-pârât de emitere a ordinului de acordare a distincţiei către intimat este unul nejustificat întrucât acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin şi nu a procedat la verificarea listelor comunicate de către ISJ Botoşani.

Dreptul reclamantului cu privire la acordarea distincţiei amintite s-a născut în mod valabil la momentul la care toate condiţiile impuse de art. 13 pct. 1 - 7 din Ordinul nr. 5435/2006 au fost îndeplinite iar refuzul autorităţii, nejustificat, se impune a fi înlăturat prin obligarea acestuia la îndeplinirea obligaţiei care îi revine respectiv de completare a listei comunicate şi de emitere a ordinului.

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că refuzul recurentului-pârât de emitere a ordinului aflat în discuţie este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noţiuni.

În primul rând, în speţa de faţă, au fost îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 9, art. 10 şi art. 13 din Regulamentul din 23 octombrie 2006 privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării, aspect necontestat de către recurent în calea extraordinară de atac.

În această situaţie, argumentaţia recurentului în legătură cu necesitatea reluării întregii proceduri este lipsită de substanţă juridică.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că dreptul reclamantului nu poate fi afectat de lipsa de comunicare existentă între diversele autorităţi ale statului, respectiv între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani.

Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, nominalizat în memoriul de recurs, prevede faptul că, în anul 2012, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă.

Însă, instanţa de control judiciar apreciază că această dispoziţie normativă nu este aplicabilă în cauza de faţă, în condiţiile în care distincţia solicitată de intimat privea anul şcolar 2010.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) împotriva Sentinţei nr. 190 din 5 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - CT