Litigation costs for action dismissed as moot: disciplinary procedure completion does not exonerate defendant from paying attorney's fees

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România, obligarea pârâtului de a efectua în integralitate procedura răspunderii/cercetării disciplinare a psihologului B. şi a emite în final o decizie/hotărâre motivată de facto şi de jure, cu cheltuieli de judecată, constând din taxa judiciară de timbru şi onorariul avocaţial.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 163 din 21 iunie 2016, a respins, ca fiind rămasă fără obiect, acţiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din România şi a obligat pârâtul la plata sumei de 70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta arată că a ocazionat cheltuieli de judecată constând din onorariu avocaţial în cuantum de 1.500 RON, cheltuieli care ar fi trebuit să ne fie acordate, respectiv imputate Colegiului Psihologilor din România.

În acest sens, a depus chitanţa nr. x din 23 noiembrie 2015 reprezentând onorariul aferent strict acestui dosar.

Dintr-o simplă eroare, la prezentul dosar, în primă instanţă, a fost depusă chitanţa nr. x din 23 noiembrie 2015, reprezentând însă onorariul aferent altui dosar, anume nr. x/2015.

Totuşi, o astfel de eroare nu poate să conducă la denaturarea realităţii juridice şi obiective, cum ar fi susţinerea că reclamanta nu a achitat onorariul avocaţial în Dosar nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Colegiul Psihologilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată, iar recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recurenta şi-a întemeiat în drept cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, dezvoltând critici subsumate acestui motiv. Susţinerea intimatului din întâmpinare, în sensul că recurenta nu indică normele de drept material încălcate de judecătorul fondului pentru a se încadra în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., republicat, nu echivalează cu "nemotivarea recursului", astfel cum această noţiune este avută în vedere de dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

În ceea ce priveşte fondul recursului,

Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea. Principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 451 C. proc. civ. care dispune:

"(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a respectat principiul de drept potrivit căruia legalitatea sentinţei implică respectarea întocmai a dispoziţiilor procesuale şi justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecării pricinii respective.

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi. Astfel, se poate vorbi şi de o altă natură juridică a cheltuielilor de judecată, şi anume aceea de sancţiune, menirea lor fiind înlăturarea procesivităţii excesive a unor justiţiabili.

Art. 451 C. proc. civ., fără a menţiona in terminis, induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi implicit efectuarea unor cheltuieli de judecată.

Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanţei a unei cereri, acţiune ce se dovedeşte a fi neîntemeiată, fie susţinerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obţine solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

Pe lângă principiul culpei procesuale, există şi alte principii care se impun a fi respectate pentru a fi posibilă acordarea cheltuielilor de judecată.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Prima instanţă nu a respectat criteriile de acordare a cheltuielilor de judecată stabilite de dispoziţiile legale, doctrină şi jurisprudenţă.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit cu valoare de principiu regula conform căreia partea care a câştigat procesul va putea obţine rambursarea unor cheltuieli doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamantei i se cuvin numai cheltuielile efectuate în prezenta cauză cu titlu de taxă timbru, nu şi cheltuielile pretins achitate cu titlu de onorariu avocaţial în cuantum de 1500 RON, solicitate prin Notele de şedinţă depuse în faţa instanţei de fond la data de 15 februarie 2016.

Este adevărat că la dosar a fost depusă chitanţa nr. x din 23 noiembrie 2015 care atestă plata acestor cheltuieli cu titlu de onorariu avocaţial într-un alt dosar, cu nr. x/2015, şi nu în prezenta cauză.

Dar concluzia potrivit căreia rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantei, pe considerentul că s-a finalizat procedura răspunderii disciplinare în cazul psihologului B., poate fi asimilată pierderii litigiului, este greşită.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta a ocazionat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 1.500 RON în faţa instanţei de fond.

Împrejurarea că acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu este de natură a exonera pârâtul de plata cheltuielilor de judecată.

Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond şi recurs de către reclamantă.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va obliga intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România la plata sumei de 1.570 RON şi 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A., în fond şi recurs. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 163 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, obligă intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România la plata sumei de 1.570 RON şi 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A., în fond şi recurs.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2019.

Procesat de GGC - CT