Incompatibility of presidential order proceedings with administrative litigation law regarding the suspension of executive effects of administrative acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 15 mai 2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Apelor şi Pădurilor prin Comisia de Avizare a Şefilor de Ocoale Silvice din cadrul Direcţiei Generale Păduri, ca nefondată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 109 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că la data de 19.04.2017, cu ocazia primului termen de judecată, a depus la dosarul cauzei "Concluzii scrise" la care a ataşat şi o cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat instanţei să i-a act de modificarea obiectului acţiunii din Revocarea provizorie a Avizului nr. x/05.11.2013 în Suspendarea provizorie a Avizului nr. x/05.11.2013 .

În opinia recurentului, având în vedere faptul că a depus această cerere la primul termen de judecată, înainte de soluţionarea fondului cauzei, instanţa de fond era obligată să ia act de modificarea cererii de chemare în judecată, s-o califice şi s-o soluţioneze ca atare.

Revocarea, ca sancţiune de drept civil, constă în înlăturarea efectelor liberalităţilor din cauza ingratitudinii gratificatului sau neexecutării culpabile a sarcinii. Revocarea desemnează operaţiunea juridică prin care organul emitent dispune retragerea propriului act fie din proprie iniţiativă, fie ca urmare a dispoziţiilor organului ierarhic superior.

Revocarea se deosebeşte atât de suspendare cât şi de anulare, deoarece priveşte oportunitatea actului administrativ şi este dispusă numai de organul emitent în timp ce anularea se referă la scoaterea din vigoare a unui act administrativ pe motive de ilegalitate ea putând fi dispusă şi de organul ierarhic superior al administraţiei sau puterii de stat în condiţiile prevăzute de lege, precum şi de instanţa judecătorească.

Prin urmare, recurentul consideră că cererea sa de chemare în judecată trebuie înţeleasa nu ca acţiune prin care instanţa judecătoreasca dispune anularea unui act ci ca o acţiune de obligare (obligaţia de a face) a emitentului actului administrativ de a-şi revoca ( retrage) provizoriu (vremelnic) propriul act, determinat de faptul că la acest moment nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru care acesta a fost emis, urmând ca ulterior în cazul în care condiţiile pentru emiterea actului administrativ sunt remediate acesta să fie reactivat iar acţiunea respinsă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantul a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, revocarea avizului nr. x/05.11.2015 privind avizarea numirii în funcţia de şef de ocol al Ocolului Silvic Obştea Tulnici a domnului B., conform art. 996 şi 997 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a precizat că, prin adresa nr. x/21.02.2017, intimatul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor prin Comisia de Avizare a Şefilor de Ocoale Silvice din cadrul Direcţiei Generale Păduri i-a comunicat refuzul de revocare a avizului nr. x.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că una din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, conform art. 997 alin. (1) C. proc. civ., o reprezintă vremelnicia, respectiv ordonarea de măsuri provizorii, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

De altfel, instanţa de control judiciar, apreciază că procedura prevăzută de art. 996 şi 997 este incompatibilă cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.

Dar, în condiţiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiaşi act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, reglementate de C. proc. civ., nu se mai poate dispune.

Neindicarea temeiurilor de fapt şi a dovezilor privind îndeplinirea condiţiilor expres şi cumulativ prevăzute pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, nu poate acoperi carenţa procedurală a acţiunii astfel promovate, carenţă ce nu poate fi acoperită nici de către instanţa de judecată în virtutea rolului său activ, având în vedere că principiul rolului activ al instanţei nu poate fi extins până la a permite o substituire a acesteia în rolul procesual al părţilor litigante.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 109/2017 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.