Interim suspension of administrative acts: failure to prove imminent irreparable harm and well-justified case via summary review

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamantii A. şi Asociaţia "B." au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice, Consiliul Economic şi Social şi Primul Ministru, reprezentat de Secretariatul General al Guvernului:

- suspendarea executarii Deciziei administrative a Ministrului Delegat pentru Dialog Social privind "nominalizările C.E.S." având ca obiect depunerea candidaturilor, constituirea Comisiei de selecţie, procedura de "nominalizare" potrivit art. 11 alin. (2) lit. c din Legea nr. 222/2015;

- suspendarea executării Adresei nr. x/17.09.2015 a Ministrului Delegat pentru Dialog Social (înregistrată la Guvernul României cu nr. x/21.09.2015) - propunerea de candidaţi pentru C.E.S., act administrativ de autoritate, până la soluţionarea fondului pricinii având ca obiect anularea acestui act administrativ.

- suspendarea executării Deciziilor M.M.F.S.P.V. - Ministrul Delegat pentru Dialog Social cu privire la oricare proceduri administrative de selecţie, numire şi desemnare a noilor membri C.E.S. (Grupul societăţii civile) până la reconfirmarea mandatelor conform cererilor adresate C.E.S. nr. x/21.08.2015, nr. x/25.07.2015, nr. x/19.10.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 452 din 12 februarie 2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi Asociaţia B., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenţii au reluat pe larg situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că au fost încălcate condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi conţine motive contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind dată, totodată, cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (încălcarea prevederilor tranzitorii ale art. II din Legea nr. 222/2015).

Recurenţii au arătat că hotărârea atacată nu îndeplineşte cerinţele unei juste motivări, care presupune analiza tuturor motivelor de fapt şi de drept, or, prima instanţă nu a analizat susţinerile referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În opinia recurenţilor, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea executării actelor administrative atacate care au fost emise cu exces de putere prin încălcarea drepturilor acestora.

În esenţă, au susţinut că C.E.S. iniţiază procedura de numire a noi membri, deşi era obligaţia Secretarului General să reconfirme mandatul membrilor deja validaţi, cu toate acestea, deşi i s-a adus la cunoştinţă despre această situaţie, M.M.F.P.S.P.V. face noi propuneri, urmând o procedură lipsită de transparenţă, iar Guvernul României, împreună cu aceste două instituţii, a consimţit să încalce dreptul acestora la reconfirmarea mandatului şi să cofirme o procedură netransparentă, ale cărei vicii îi erau cunoscute.

Totodată, au arătat că dreptul acestora la reconfirmarea mandatului (validat prin Hotărârea Plenului C.E.S. nr. 14/16.04.2015) este încălcat de intimatul C.E.S. care refuză să aplice prevederile tranzitorii ale art. II din Legea nr. 222/2015, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2013, incidente în cauză, iar ceilalţi intimaţi desemnează noi membri în condiţii lipsite de transparenţă şi legitimitate.

Au susţinut astfel că există indicii serioase de nelegalitate ale actelor atacate, iar paguba iminentă constă, pe de o parte, în lipsa indemnizaţiei de şedinţă cuvenite recurentului A., iar pe de altă parte, recurenţii au suferit un prejudiciu serios prin tulburarea/împiedicarea desfăşurării activităţilor social-civice şi a numeroase proiecte.

În concluzie, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii. instanţa de recurs urmând să verifice încălcarea legalităţii şi vătămarea produsă reclamanţilor.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice, Consiliul Economic şi Social şi Prim- Ministrul Guvernului României au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimaţi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei Prim-Ministrului Guvernului României nr. 219/2015, Adresei nr. x/17.09.2015 a Ministrului Delegat pentru Dialog Social şi Deciziilor M.M.F.S.P.V. - Ministrul Delegat pentru Dialog Social cu privire la oricare proceduri administrative de selecţie, numire şi desemnare a noilor membri C.E.S. (Grupul societăţii civile) până la reconfirmarea mandatelor conform cererilor adresate C.E.S, până la soluţionarea acţiunii privind anularea acestor acte administrative.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu pot fi reţinute, în argumentarea cazului bine justificat, susţinerile reclamanţilor legate de aspecte ce vizează doar o altă interpretare a contextului factual şi, în mod corespunzător, a normelor juridice incidente, făcând trimitere la prevederile tranzitorii ale art. II din Legea nr. 222/2015.

Criticile de nelegalitate legate de temeinicia concluziei la care au ajuns intimaţii-pârâţi şi de încălcarea sau interpetarea greşită a prevederilor tranzitorii ale art. II din Legea nr. 222/2015 nu pot fi analizate în cadrul prezentului demers, constituind apărări de fond.

Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenţii-reclamanţi cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă

a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Or, în speţă, recurenţii-reclamanţi au invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a respectivelor acte.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine, totodată, că prin sentinţa nr. 2398 din 11 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de recurenţii-reclamanţi privind anularea deciziilor atacate în prezenta cauză, astfel că măsura suspendării executării acestor acte administrative ar fi produs efecte până la momentul pronunţării primei instanţe în privinţa acţiunii în anulare.

În plus, acţiunea reclamanţilor, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă de prima instanţă, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.

Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată satisface exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a condus la soluţia pronunţată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii Asociaţia B. şi A. împotriva sentinţei nr. 452 din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2018.