Securitate collaboration status: admissibility of new evidence on duress and graphology in criminal-archival proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3070 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul A., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Cât priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul a apreciat faptul că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prin respingerea cererii sale de amânare a cauzei pentru a-şi angaja un avocat, îngrădindu-i astfel dreptul la apărare.

În realitate după cum rezultă din dosarul de fond, acestuia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată la data de 13.07.2015.

Pârâtul - recurent conformându-se prevederilor art. 205 C. proc. civ. a formulat şi comunicat întâmpinare însoţită de înscrisuri, fără însă să solicite administrarea altor probe.

În aceste condiţii, şi având în vedere atât dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. cât şi faptul că citaţia pentru termenul de judecată din 11.11.2015 i-a fost comunicată părţii încă din 23.09.2015, în mod legal în conformitate cu dispoziţiile art. 222 C. proc. civ. instanţa de fond a respins cererea de amânarea a judecăţii, amânând pronunţarea o săptămână pentru ca pârâtul să poată depune concluzii scrise.

Este de altfel de remarcat că pârâtul nu a depus concluzii scrise.

Concluzionând, din cele mai sus expuse nu rezultă încălcarea dreptului la apărare al părţii recurente.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susţinut că încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material se reportează la (ne)administrarea probei cu expertiză grafologică care să constate că a scris "declaraţiile incriminatoare sub o stare de puternică tulburare datorită presiunilor exercitate de şeful Postului de Poliţie al comunei Rapoltu Mare şi de asemenea pentru a dispune efectuarea de verificări la Serviciul Paşapoarte al Judeţului Hunedoara din care să rezulte că numita B. a mai fost plecată la fiica ei în Australia ulterior scrierii notei referitoare la aceasta".

În legătură cu acest aspect trebuie reamintit că prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond pârâtul nu a propus administrarea acestor probe.

Or, în recurs, conform dispoziţiilor art. 492 C. proc. civ. nu se pot aduce noi probe, cu excepţia înscrisurilor astfel că administrarea acestor probe nu se poate face de către instanţa de recurs.

De altfel necesitatea lor nu transpare din actele şi lucrările dosarului, cu atât mai mult cu cât susţinerile recurentului conform căruia notele şi angajamentul au fost date sub presiunea şefului de post din localitatea de domiciliu sunt negate de faptul că înscrisurile apar a fi date în localitatea Simeria, în faţa unui locotenent din Serviciul I al Miliţiei Judeţene.

Cât priveşte verificările ieşirilor din ţară ale numitei B., este fără relevanţă recurentul neavând calitatea de decident în legătură cu astfel de situaţii.

În concluzie, în raport de motivele invocate, de recunoaşterea părţii că a scris şi semnat notele şi angajamentul, instanţa de recurs apreciază că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că furnizarea de informaţii către organul de securitate a expus persoanele nominalizate unei consecinţe cu potenţial negativ privitoare la dreptul la viaţă privată şi la dreptul la libertate de exprimare, libertatea opiniilor şi a cunoştiinţei.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de argumentele analizate, motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 3070 din 18 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.