Competence for EU non-reimbursable funding disputes and contractual recovery of undue payments upon financing termination

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea Deciziei nr. 29532 din 28.08.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 15.07.2014, cu consecinţa obligării pârâtei să admită cererea de plată a tranşei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil şi, pe cale de consecinţă, să îi achite suma de 7200 euro, precum şi suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate, până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii.

La termenul de judecată din 09.09.2015, Curtea de Apel Ploieşti a luat act de cererea reclamantei de renunţare la judecata cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 164 din 9 septembrie 2015 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 164 din 9 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctul 3 şi punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs recurenta-reclamantă arată, în esenţă, următoarele:

- Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile al căror obiect este o sumă de până la 1.000.000 RON, se soluţionează în fond de către tribunal (art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.);

- Instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material aplicabile speţei, respectiv art. 969-970 din C. civ. şi art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut referire la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiul al cărei obiect este de până la 1.000.000 RON precum în prezenta cauză, se soluţionează în fond de Tribunal, - în speţă de Tribunalul Dâmboviţa.

Trebuie precizat că reclamantul este cel care a înaintat acţiunea în contencios administrativ pe rolul Curţii de Apel Ploieşti care, verificându-şi competenţa conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ. la termenul din 27 mai 2015 s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la obiectul cauzei şi la natura actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost introdus prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2011 privind C. proc. civ. "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale ce au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel."

Prin urmare, raportat la obiectul cererii de judecată, respectiv anularea unui act administrativ, ceea ce conduce implicit la acordarea unor sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, prezenta speţă este de competenţa de judecată Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Un argument în plus îl reprezintă şi lipsa calităţii procesuale pasive a centrelor regionale sau a oficiilor judeţene.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că Hotărâre a este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin nesocotirea dispoziţiilor din Contractul de finanţare X/20.04.2011 cât şi a dispoziţiilor din art. 969 din C. civ. de la 1864, apreciindu-se ca instanţa a aplicat greşit dispoziţiile:

Art. 969(l)Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. (2)Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege (C. civ.. 970 şi urm.)

Art. 970 Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.

În realitate din cuprinsul contractului de finanţare x/20.04.2011 a actelor adiţionale şi a anexelor la acestea asumate de părţi, se reţine că:

Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanţare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate şi în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.

Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare. De asemenea pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia.

Beneficiarul îşi va asuma integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terţilor din culpa sa pe parcursul derulării obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanţare. Autoritatea contractantă va fi degrevată de orice responsabilitate pentru prejudiciile cauzate terţilor din culpa Beneficiarului.

De altfel contractul defineşte în art. 16 din anexa I şi noţiunea de neregulă:

Esenţial în prezentul litigiu apar cererile reclamantei adresate APDRP 3 Sud Muntenia prin care solicită rezilierea contractului de finanţare întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi de retragere a cererii de plată pentru tanşa a II-a din contractul de finanţare .

Susţinerile precum că i s-a recomandat să procedeze în acest mod, pe lângă că nu au fost dovedite, nu exonerează în niciun mod de consecinţa ce rezultă din conţinutul explicit al înscrisurilor.

Raportat la reluarea celor precizate în faţa primei instanţe precum că respectivul contract de finanţare nu ar fi fost reziliat, rămânând astfel în fiinţă trebuie remarcat că urmare solicitării de reziliere emisă de beneficiar a fost instrumentat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.07.2014, dându-se astfel eficienţă articolelor 11(2) şi 11(3) din Anexa I a Contractului de finanţare nr. x/20.04.2011, în sensul acceptării de către autoritatea contractantă a încetării contractului de finanţare, iar în contextul demarării procedurii de reziliere, plăţile efectuate prin rambursarea ajutorului public aferent tranşei de plată unu devin plăţi necuvenite, în conformitate cu dispoziţiile contractuale menţionate anterior, impunânduse, bineînţeles, recuperarea acestora.

Cât priveşte aşa-zisa neretroactivitatea a legii, cu referire la O.U.G. nr. 66/2011în raport de O.G. nr. 79/2003 în vigoare la data semnării contractului, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2005, trebuie subliniat că între timp CJUE a statuat, în hotărârea din 26.05.2016 pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 (§ 57), următoarele:

"(...) principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

De altfel, definiţia neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene potrivit căruia:

"Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

De asemenea, o atare definiţie se regăseşte şi în art. 2, pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 conform căruia "«neregularitate» înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului generai".

Prin urmare cu privire la definiţia neregulii, se observă că aceasta este asemănătoare in cele două acte normative, respective O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2001 acestea fiind in deplin acord cu normele dreptului european.

În aceste condiţii, în raport de cele mai sus analizate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. PFA împotriva sentinţei nr. 164 din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2018.