Incompatibility of hospital manager role with parliamentary consulting under civil contract

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 ca nelegal şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că raportul de evaluare este lovit de nulitate, în condiţiile în care la 01.10.2009 între reclamant şi numitul B., deputat în circumscripţia Ploieşti, s-a încheiat contractul civil nr. x având ca obiect prestarea de activităţi de consiliere pe probleme sociale.

Reclamantul a arătat că a încheiat convenţia nr. x/2009 în baza art. 38 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, sintagma de colaborator este confirmată şi de art. 2 din anexa V la Legea nr. 53/1991, ce statuează că pentru unele lucrări cu caracter ocazional pot fi folosiţi colaboratori plătiţi cu ora, tariful orar stabilindu-se corespunzător cu salariul de bază prevăzut de lege pentru funcţia respectivă, aceasta fiind situaţia contractului de prestări servicii. Raporturile dintre părţile semnatare ale convenţiei au fost de colaborare, A. neactivând în cabinetul parlamentarului sau ca angajat cu carte de muncă, înscrisul invocat fiind un veritabil contract de prestări de servicii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 108 din data de 12 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este incidentă pentru exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate şi/sau indemnizate cu funcţia de manager persoană fizică, nefiind condiţionată de încheierea unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de Codul muncii, fiind suficient ca funcţia să fie salarizată, nesalarizată şi/sau indemnizată, iar în prezenta cauză A. a exercitat funcţia de consilier, în baza contractului civil nr. x/1.10.2009, obţinând venituri lunare din derularea acestei convenţii, astfel că se circumscrie noţiunii de funcţie aşa cum este reliefată mai sus.

Mai mult decât atât, în cadrul birourilor parlamentare, personalul poate fi angajat fie prin încheierea unui contract de muncă, fie a unei convenţii civile, ambele pe durată determinată, cum prevede art. 38 din Legea nr. 96/2006, incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din legea privind reforma în domeniul sănătăţii nu impune ca funcţia exercitată în paralel cu cea de manager, să aibă ca temei un contract individual de muncă, fiind suficient ca aceasta să fie salarizată, nesalarizată şi/sau indemnizată şi să nu se regăsească în situaţiile de excepţie enumerate de norma legală specială, ori în prezenta cauză, consilierea pe probleme sociale efectuată de A. nu a vizat o funcţie sau o activitate în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, o activitate didactică, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică.

De asemenea, Curtea a apreciat că sunt lipsite de relevanţă argumentele potrivit cărora nu poate fi reţinut cazul de incompatibilitate reglementat de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 pentru o prestare de servicii de consiliere, realizată în baza contractului nr. x/1.10.2009, în cauză nefiind vorba de o funcţie în sensul normei legale, întrucât pentru personalul angajat în cadrul birourilor parlamentare se pot încheia atât contracte de muncă cât şi convenţii civile, cum prevede art. 38 alin. (12) din Legea nr. 96/2006, A. a fost angajat cu convenţie civilă, veniturile obţinute de acesta au avut caracter de continuitate, nefiind ocazionale, chiar dacă a fost stabilit un tarif pe oră, din cuantumul sumelor evidenţiate în fişele fiscale emise de Camera Deputaţilor - pentru venituri obţinute din salarii, rezultă că activitatea de consiliere pe probleme sociale a fost exercitată pentru un număr de ore apropiat de durata normală a programului legal de muncă săptămânal/lunar, astfel că în realitate reclamantul a îndeplinit o funcţie, ce nu putea fi exercitată în paralel cu cea de manager al Spitalului de Boli Infecţioase Ploieşti.

2. Recursul

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, invocând motivele prevăzute la art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În concret, recurentul - reclamant a invocat că starea de incompatibilitate vizează o singură situaţie şi anume, exercitarea unei alte funcţii în baza unui contract individual de muncă, întrucât cumulul de funcţii priveşte încheierea a două sau mai multe contracte de muncă.

În speţă, concomitent cu funcţia de manager spital, recurentul a desfăşurat o activitate de consiliere pe probleme sociale în baza unei convenţii civile, care reprezintă activitate desfăşurată în afara raporturilor de muncă.

Astfel, prin contractul civil x/2009, contestatorul se obligă să presteze ocazional activitate de consiliere pe probleme sociale pentru care a fost plătit cu un tarif de 16 RON pe oră, corespunzător cu salariul de bază prevăzut de lege pentru funcţia de consilier. Această convenţie civilă nu cuprinde niciuna din cauzele principale care să confirme existenţa unui raport de muncă, respectiv funcţia, durata muncii exprimată în ore, zi sau ore/săptămână, timpul de muncă cu norma întreagă sau cu fracţiune de normă, locul de muncă.

Recurentul a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse la data de 12 mai 2015, dată când a reţinut cauza în pronunţare.

În opinia recurentului, cele două înscrisuri - adresa nr. x emisă de Camera deputaţilor, în care se menţionează în mod explicit că obiectul contractului civil x/2009 l-a constituit prestarea unor activităţi de consiliere pe probleme sociale şi nu exercitarea funcţiei de consilier, precum şi adresa domnului deputat B., ar fi fost edificatoare pentru soluţionarea cauzei.

2.2. Apărările intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate

Intimata-pârâtă ANI a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, faţă de circumstanţele cauzei, în privinţa recurentului-reclamant în mod corect, prin raportul de evaluare contestat, s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate în sensul art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2017, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 20.02.2018.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt şi de drept demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză şi la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, reţinându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere referirea în conţinutul hotărârii a tuturor înscrisurilor prin care părţile au înţeles să convingă instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte criticile privind greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material referitoare la reţinerea stării de incompatibilitate, instanţa de recurs constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, în cauză, starea de incompatibilitate a fost stabilită de Agenţia Naţională de Integritate în raport cu funcţia de manager al Spitalului de Boli Infecţioase Ploieşti şi funcţia de consilier în cadrul Biroului parlamentar al deputatului B., fiind incidente prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Potrivit prevederilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006:

"funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical, didactic şi de studiu profesional, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar artistice."

Instanţa de fond şi-a însuşit concluziile autorităţii publice şi a confirmat existenţa stării de incompatibilitate, argumentând că în baza convenţiei intervenite între A. şi Biroul Parlamentarului B., reclamantul a îndeplinit funcţia de consilier pe probleme sociale, cum rezultă din conţinutul contractului civil nr. x/1.10.2009, în baza căruia au fost obţinute lunar veniturile evidenţiate în fişele emise pentru anii 2009-2012 de Camera Deputaţilor, ce au fost declarate la A.J.F.P. Prahova.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este incidentă pentru exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate şi/sau indemnizate cu funcţia de manager persoană fizică, nefiind condiţionată de încheierea unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de Codul muncii, fiind suficient ca funcţia să fie salarizată, nesalarizată şi/sau indemnizată.

Fapt de necontestat recurentul-reclamant a încălcat dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, desfăşurând, concomitent cu funcţia de manager spital, o activitate remunerată şi care nu se încadrează în categoriile de activităţi exceptate de dispoziţiile anterior menţionate.

Astfel, în cauză, reclamantul A., în baza contractului civil nr. x/1.10.2009, a obţinut venituri lunare din derularea acestei convenţii, iar veniturile obţinute de acesta au avut caracter de continuitate, nefiind ocazionale, activitatea de consiliere pe probleme sociale fiind exercitată pentru un număr de ore apropiat de durata normală a programului legal de muncă.

În aprecierea caracterului de funcţie de consilier în cadrul biroului parlamentar, instanţa de control judiciar reţine că natura unei funcţii este determinată de specificul atribuţiilor exercitate, iar nu de elementele formale ale raportului juridic, aşa cum sunt cele referitoare la denumirea contractului încheiat.

Nici din perspectiva legiuitorului, existenţa incompatibilităţii nu este condiţionată de modul în care funcţia este exercitată, respectiv în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile, aspect ce rezultă în mod evident din dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 96/2006.

În fine, Înalta Curte reţine că stabilirea unei incompatibilităţi se justifică pe existenţa unui conflict real între cele două funcţii, care ar avea consecinţe negative asupra modului lor de exercitare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1410/2010 s-a reţinut că în ceea ce priveşte interdicţia stabilită de dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu privire la deţinerea unei demnităţi sau funcţii elective în stat, aceasta este justificată de importanţa şi complexitatea funcţiei de manager de spital, care presupune o dedicare totală a persoanei exercitării acestei funcţii. Ocuparea, concomitent, a oricărei alte funcţii sau desfăşurarea altor activităţi, cu excepţia celor prevăzute de lege, ar impieta asupra modului de desfăşurarea a activităţii manageriale.

Este adevărat că, deşi decizia Curţii Constituţionale priveşte aceeaşi prevedere legală, nu se poate aplica prin analogie în cauza de faţă, întrucât vizează interdicţia stabilită prin textul legal amintit referitoare la deţinerea unei demnităţi sau funcţii elective în stat.

Decizia nu este însă lipsită de relevanţă în cadrul acestui litigiu în ceea ce priveşte scopul incompatibilităţii, după cum rezultă din considerentele anterior menţionate.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 108 din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2018.