Judicial review of CSM's denial of prosecutor-to-judge appointment: limits of discretion under proportionality and workload/vacancy criteria

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă controlului judecătoresc

Prin Hotărârea nr. 1091 din 26.10.2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Ploieşti sau la Judecătoria Răcari, formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.

În motivarea acestei hotărâri Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin Hotărârea nr. 1012/29.09.2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător şi a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător.

Conform evidenţelor direcţiei de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, unitatea de parchet la care este încadrat contestatorul, din cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă (un post de conducere şi 3 posturi de execuţie), sunt ocupate un post de conducere şi 2 posturi de execuţie, fiind vacant un post de execuţie.

În ceea ce priveşte volumul de activitate, în anul 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 2128 dosare pe procuror, faţa de media naţională de 1290 dosare.

Din evidenţele direcţiei de resort s-a constatat că la Judecătoria Ploieşti, instanţa la care se solicită numirea în funcţia de judecător, din cele 47 posturi prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 39 posturi, fiind vacante 8 posturi de execuţie, din care 2 au fost indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanţă, în semestrul I al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 951 dosare, faţă de media naţională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 613 dosare, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

La Judecătoria Răcari, instanţa la care se solicită, de asemenea, numirea în funcţia de judecător, din cele 7 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 3 posturi, fiind vacante un post aferent funcţiei de preşedinte şi 3 posturi de execuţie, din care unul a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanţă, în semestrul I al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosare, faţă de media naţională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 578 dosare, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

Soluţia de respingere a cererii a fost fundamentată pe faptul că Tribunalul Prahova, Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Piteşti, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Răcari, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au comunicat puncte de vedere favorabile cererii, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a emis un punct de vedere negativ cererii de numire în funcţia de judecător formulată de doamna procuror A.

2. Motivele invocate în contestaţie

Contestatoarea A. a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Plen nr. 1091 din data de 26.10.2017 prin care i-a fost respinsă cererea de numire din funcţia de procuror

În motivare contestatoarea arată că, prin adoptarea hotărârii contestate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la o greşită evaluare a criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (1) din Regulament, în ceea ce o priveşte, cu consecinţa respingerii în mod neîntemeiat a cererii de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Ploieşti sau la Judecătoria Răcari.

Astfel, în privinţa volumului de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a reţinut în motivarea hotărârii contestate că în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 2128 dosare pe procuror, cu mult peste media naţională, care a fost de 1290 de dosare pe procuror.

Din această perspectivă, începând cu data de 01.05.2016 şi până la data de 01.08.2017 (când unei alte colege i-a fost admis transferul), Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari a funcţionat cu o schemă completă de procurori (1 procuror pe funcţie de conducere şi 3 procurori pe funcţii de execuţie).

Cu toate acestea, încărcătura de 2128 dosare/procuror a fost stabilită ca şi când unitatea a funcţionat în toată perioada semestrului 1 al anului 2017 cu doar doi procurori.

Contestatoarea apreciază că modul în care a fost stabilită încărcătura dosarelor/procuror la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, nu este de natură a reflecta o situaţie exactă a volumului de activitate/procuror existent la nivelul unităţii de parchet, întrucât instituţia a funcţionat o perioadă mai lungă de timp cu schema completă de procurori, iar în prezent funcţionează cu 3 procurori din cei patru existenţi pe schemă.

Se mai arată că la Judecătoria Ploieşti şi la Judecătoria Răcari, instanţe la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, în primul semestru al anului 2017, încărcătura cauzelor pe judecător a fost situată peste media naţională. Astfel, la Judecătoria Ploieşti, în Semestrul 1 al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 951 dosare, faţă de media naţională de 741 dosare. La Judecătoria Răcari, în Semestrul 1 al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosare, faţă de media naţională de 741 dosare.

La data formulării cererii de numire în funcţia de judecător, din cele 47 de posturi de judecător prevăzute în schemă la Judecătoria Ploieşti erau ocupate 39, fiind vacante 8 posturi de execuţie, 2 fiind indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură, astfel cum rezultă din situaţia posturilor de judecător la 01.09.2017 postată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

La sesiunea de transfer organizată în luna septembrie 2017 au fost formulate 4 cereri de transfer de către judecători de la Judecătoria Ploieşti şi nicio cerere de transfer la această instanţă, iar secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis o singură cerere de transfer de la Judecătoria Ploieşti.

Contestatoarea mai arată că la analiza cererii de numire în funcţia de judecător, intimatul nu a avut în vedere situaţia Judecătoriei Ploieşti sau a Judecătoriei Răcari din perspectiva volumului de dosare peste media naţională şi a dificultăţilor de personal, criteriu ce ar fi trebuit analizat prin comparaţie cu situaţia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

Această abordare a intimatului reprezintă o inconsecvenţă în aprecierea criteriului privind "volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora", în condiţiile în care la respingerea cererii de numire în funcţia de judecător s-a avut în vedere numai situaţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari şi doar din perspectiva volumului de activitate, nu şi cea a Judecătoriei Ploieşti/Judecătoriei Răcari.

În opinia contestatoarei vechimea de 4 ani şi 11 luni în funcţia de procuror şi cunoştinţele acumulate în "profesional în această perioadă sunt de natură a crea premisele îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 23 art. (I1) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (11) din acelaşi Regulament, texte care nu creează automat un drept de numire în funcţia de judecător şi nu conduce la admiterea automată a cererii, conferind autorităţii emitente un drept de apreciere.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluţionarea cererii contestatoarei, intimatul a arătat că, în speţă, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, aşa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatoarei s-a făcut în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, situaţie care nu poate fi reţinută în speţă, contrar susţinerilor contestatoarei.

În cauză, hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituţiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei de numire în funcţia de judecător nu a fost arbitrară.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1091/26.10.2017, prin care contestatoarei, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, i-a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut corect că solicitarea contestatoarei este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege"), şi a normelor administrative adoptate pentru aplicarea acestora.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător se soluţionează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (11), şi anume:

- volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor implicate, numărul de posturi vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită numirea.

În speţă au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează magistratul în cauză.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluţiei administrative, Înalta Curte porneşte de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între măsurile individuale dispuse de autorităţile publice şi interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. x, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţenilor.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocaţie pentru numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv, din funcţia de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcţionarea în bune condiţii a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor implicate în procedură, şi interesele de ordin profesional şi personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

Examinarea cererii contestatoarei de eliberare din funcţia de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari şi numire în funcţia de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Regulament, care au vizat existenţa posturilor vacante la instanţele la care s-a solicitat numirea, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deţinută de contestator la unitatea de parchet şi vechimea în funcţie, motivele de ordin personal invocate de către acesta şi avizele comunicate de parchetele şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei.

Menţiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de unităţile de parchet şi instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei de judecător, s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În condiţiile arătate, Înalta Curte constată că în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată, având în vedere la adoptarea soluţiei, necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează contestatoarei, ţinând seama de vechimea acestuia, precum şi de necesităţile privind resursele umane la nivelul instanţelor la care s-a solicitat numirea.

În circumstanţele date, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestatoare, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1091 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1091 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.