Legal validity of late interest on EU fund debt and validity of principal debt instrument in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.04.2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând anularea (i) Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, nr. x/04.08.2014, încheiat la data de 31.07.2014 de către Direcţia Plăţi şi Contabilitate din cadrul M.D.R.A.P., înregistrat cu nr. 58192/04.08.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. 19597/11.08.2014, referitor la proiectul cod SMIS 7888, şi a (ii) Deciziei nr. 279/02.10.2014, emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată cu nr. x/03.10.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. 24641/08.10.2014, (iii) suspendarea executării titlului de creanţă şi suspendarea executării acestora până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. x, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 168 din 15 septembrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în anularea actelor administrative arătate.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 168 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, în contextul reiterării situaţiei de fapt, cu referire la Procesul-verbal de stabilire a createlor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/04.08.2014 (pentru o creanţă de 8.951,34 RON), emis urmare a calculării debitului principal prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.01.2013 (în valoare de 203.376,32 RON), recurenta-reclamantă a arătat că prima instanţa a reţinut corect că debitul principal a fost recuperat, ca fiind dedus din Cererea de Rambursare 5 (CR 5) după cum, tot în mod corect, a reţinut că prin decizia ICCJ - SCAF nr. 2133 din 22 mai 2015, prin respingerea recursului, a rămas definitivă hotărârea prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei în anularea notei iniţiale de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Împotriva hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a reţinut că debitul principal a fost recuperat, fiind dedus din CR 5, fără a reţine însă că anterior acesteia reclamanta a depus alte două cereri de rambursare, cu numărul 3, în data de 23.12.2013 şi, respectiv, cu nr. 4 în data de 01.04.2014, ambele autorizate, astfel că, având în vedere data emiterii titlului de creanţă principal, prima instanţă a omis să constate că valoarea creanţei bugetare datorate de reclamantă se putea deduce din chiar cererea de rambursare numărul 3, ca fiind prima cerere de rambursare ulterioară titlului de creanţă principal, mai cu seamă că legiuitorul a dispus la art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că, stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin deducere din plăţile/rambursările următoare;

- prima instanţă trebuia să constate că intimatul a întârziat nejustificat şi nelegal recuperarea debitului, cu scopul vădit nejustificat de a calcula o dobândă, conform art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pe o perioadă mai mare de timp;

- pe fondul litigiului, prima instanţă a omis să constate că titlul de creanţă accesoriu, respectiv procesul-verbal nr. x/04.08.2014 este el însuşi nelegal, fiind întemeiat în fapt pe un alt act administrativ nelegal, după cum a omis a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate a titlului de creanţă principal, respectiv Nota de constatare nr. x/11.01.2013, care este fundamentul titlului de creanţă accesoriu.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.) a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, apreciind că motivele invocate nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2017, a fost admis în principiu recursul promovat, nefiind primită solicitarea de anulare a recursului pentru nemotivare şi întrucât toţi membrii completului de filtru au apreciat că se impune ca recursul să fie soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., s-a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 9 martie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat, faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte (UAT Târgovişte) a investit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de anulare a Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, nr. x/04.08.2014, şi a Deciziei nr. 279/02.10.2014, emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., acte prin care s-a reţinut că debitorul UAT Târgovişte datorează autorităţii M.D.R.A.P o dobândă în valoare de 8.951,34 RON, calculată conform O.U.G. nr. 66/2011, pentru debitul principal aferent Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x 1955/11.01.2013.

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, UAT Târgovişte, reţinând, în esenţă, că dobânda stabilită prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultată din aplicarea dobânzii datorate, nr. x/04.08.2014, a fost calculată corect de către intimatul pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2)1, astfel că nu subzistă criticile de nelegalitate înfăţişate în acţiunea introductivă de instanţă, indicând totodată că susţinerile referitoare la Nota de constatare nr. x/11.01.2013, deopotrivă invocate, nu se impun a fi examinate întrucât această notă nu formează obiectul cauzei de faţă şi mai mult, a format obiectul unui dosar definitiv soluţionat prin respingerea acţiunii şi constatarea legalităţii debitului principal stabilit în sarcina reclamantei (dos nr. x al CAB, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs cu care a fost investită, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat în cererea de recurs, ca prim temei de drept în susţinerea nelegalităţii hotărârii instanţei de fond, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. (6) C. proc. civ., vizând nemotivarea hotărârii.

Nu subzistă acest motiv de nelegalitate invocat, instanţa de recurs reţinând, cu prioritate, că recurenta-reclamantă nu şi-a motivat în concret susţinerile, respectiv nu a arătat, în cuprinsul cererii de recurs, argumentele propriu-zise în baza cărora a susţinut un atare motiv de recurs.

Pe de altă parte, se remarcă că hotărârea instanţei de fond este coerent şi cuprinzător motivată, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

Nefondate sunt în opinia instanţei de recurs criticile recurentei reclamante subsumate motivului de nelegalitate deopotrivă invocat, prevăzut de art. 488 pct. (8) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta a reiterat, practic, prin cererea de recurs susţinerile şi apărările înfăţişate şi cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, şi reţine astfel că problema de fapt, dar şi de drept ce se impune a fi dezlegată şi prin prezentul recurs vizează determinarea posibilităţii, astfel cum a pretins recurenta, ca intimatul pârât să fi întârziat în mod nejustificat şi nelegal recuperarea debitului principal stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă în sarcina reclamantei, astfel încât prin procesul-verbal ce formează obiectul prezentei cauze a fost calculată o dobândă pe o perioadă mai mare de timp, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Recurenta-reclamanta a susţinut că instanţa de fond, deşi a constatat în mod corect că debitul principal a fost recuperat prin deducerea lui din CR 5, a omis să constate că intimatul MDRAP ar fi putut deduce valoarea creanţei bugetare datorată de recurentă, fie din cererea de rambursare nr. 3, fie din cererea de rambursare nr. 4, ambele anterioare CR 5, astfel că stabilirea ca atare a debitului, cu titlu de dobânda apare ca fiind nelegală.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului şi contrar susţinerilor recurentei-reclamante Înalta Curte reţine ca nu sunt întemeiate criticile înfăţişate, în condiţiile în care, calculul dobânzilor şi recuperarea acestora s-a realizat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi raportat la menţiunile cuprinse chiar în Nota de constatare nr. x, potrivit cu care neplata creanţei bugetare în termenul stabilit, respectiv 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă, atrage calculul dobânzilor şi recuperarea acestora în condiţiile art. 41 alin. (2)1 şi a art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de fond a arătat că debitul stabilit prin nota de constatare privitoare la debitul principal a avut scadenţa la data de 01.03.2013 şi a fost considerat ca recuperat în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 66/2011, la data depunerii cererii de plată/rambursarea de fonduri europene din care s-a efectuat deducerea respectiv, data de 03.06.2014, dobânda fiind calculată până la această dată şi nu până la data de 31.07.2014, cum a susţinut recurenta.

Recurentei i s-a adus la cunoştinţă faptul că poate achita benevol suma stabilită în sarcina sa prin Nota de constatare nr. x sau în cazul în care nu va respecta termenul de plată de 30 zile va fi pusă în situaţia de a achita dobânzi de întârziere.

Din această perspectivă apare ca fiind întemeiată susţinerea intimatului pârât în sensul că recurenta nu poate pretinde că MDRAP a procedat abuziv la recuperarea creanţei bugetare şi la calculul accesoriilor atâta timp cât, pe de o parte, a putut achita de bunăvoie debitul stabilit în sarcina sa, chiar şi după expirarea termenului de 30 de zile, iar, pe de altă parte, prevederile art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd posibilitatea stingerii creanţelor bugetare rezultate din nereguli prin deducere din plăţile/rambursările următoare, fără a se specifica în acest text dacă este vorba de vreo ordine de prioritate, respectiv prima plată de rambursare, a doua sau ultima.

Se reţine astfel că nu se poate fi constatată nelegalitatea reiterată şi prin cererea de recurs, autoritatea intimată, exercitându-şi prerogativele conferite în limitele legii aplicabile.

Nefondate sunt şi celelalte criticii înfăţişate de recurentă în condiţiile în care în mod evident legalitatea Notei de constatare nr. x, ce reprezintă titlul de creanţă principal, nu doar că nu poate fi examinată în cauza de faţă întrucât nu formează obiectul prezentei acţiuni, cum bine a reţinut şi judecătorul fondului, dar mai mult, legalitatea şi temeinicia acesteia au fost constatate prin sentinţa civilă nr. 3819/03.12.2013 de respingere a acţiunii reclamantei, definitivă prin decizia ICCJ - SCAF nr. 2133/22.05.2015.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 168 din 15 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.