Remuneration of regulatory authority committee members during judicial control: illegality of payment suspension absent statutory dismissal or final criminal conviction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 10.12.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ("ANRE"), solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea ANRE la plata:

(1) creanţei în valoare de 90.582 RON, reprezentând totalul remuneraţiei cuvenite reclamantului pe perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de reglementare a ANRE şi vicepreşedinte ANRE;

(2) creanţei în valoare de 5.000 RON, reprezentând cheltuielile de cazare aferent perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014, pentru locuinţa temporară utilizată pe perioada mandatului ANRE;

(3) cheltuielilor de judecată, în acord cu prevederile art. 451 noul C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1514 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru perioada 01.07 - 31.08.2014 şi a respins în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1514 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamantul A., care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cât şi pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

I. În recursul declarat de reclamantul A. a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că:

●; sentinţa atacată este nemotivată, iar instanţa de fond nu a analizat în mod efectiv argumentaţia cuprinsă în cererea principală, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că analiza instanţei s-a rezumat la verificarea ordinului Preşedintelui ANRE, în forma modificată în anul 2014 (pe care l-a aplicat retroactiv cu ignorarea faptului că a fost emis după data la care a fost dispusă măsura controlului judiciar împotriva recurentului) cu omisiunea completă privind verificarea argumentaţiei expuse în cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond a realizat aplicarea mecanică a textului din regulamentul redat de către ANRE, fără să facă o verificare coroborată a dispoziţiilor din lege şi a susţinerilor celorlalte părţi, iar prin omisiunea de a-şi motiva decizia, instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentului, precum şi dreptul la un proces echitabil, aspect care impune casarea sentinţei atacate.

●; sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea normelor legale incidente în speţă, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că întreaga motivare s-a rezumat la enunţul "pentru activitatea desfăşurată", fără nicio analiză asupra posibilităţii aplicării unor reţineri de natură materială, în condiţiile în care lipseşte temeiul de drept ori o procedură prealabilă de sancţionare care să permită ANRE să refuze plata indemnizaţiei şi instanţa de control să valideze un atare comportament.

Regulamentul ANRE stabileşte valoarea remuneraţiei şi dreptul de a fi primită, fără însă să determine posibilitatea şi, implicit, procedura de suspendare ori diminuarea acestui drept. Adăugarea menţiunii pentru activitatea desfăşurată în regulamentul ANRE după data iniţierii controlului judiciar, nu stabileşte implicit şi contrariul, respectiv sancţiunea în cazul în care un membru al Comitetului de reglementare nu îşi respectă atribuţiile de serviciu.

Blocarea accesului la indemnizaţia care, în realitate, constituie o sancţiune aplicată recurentului are natura unui abuz al ANRE, câtă vreme a fost realizată cu încălcarea prevederilor legale de mai sus.

Recurentul a subliniat că măsura controlului judiciar a fost instituită la data de 17.06.2014, dată la care art. 1 din Regulament avea un alt conţinut, iar menţiunea "pentru activitatea desfăşurată" a fost introdusă pe durata controlului judiciar şi,orice interpretare i-ar fi fost dată, nu s-ar putea aplica retroactiv pentru perioada 17.06.2014 - 14.07.2014 (data modificării ordinului).

Activitatea membrilor Comitetului de reglementare este una specifică neputând fi asimilată cu cea a unui salariat şi nu presupune desfăşurarea obligatorie a unor operaţiuni zilnice, în baza unui program fix.

S-a arătat de către recurent că prin sentinţa penală nr. 888/2.06.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x, instanţa a dispus achitarea acestuia în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv "fapta nu există".

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la respectarea tuturor obligaţiilor de plată care îi revin faţă de reclamantă pentru repunerea acesteia în toate drepturile sale legitime.

II. În recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a fost criticată soluţia instanţei de fond în privinţa capătului 2 de cerere al acţiunii reclamantului şi s-a solicitat ca, rejudecând cauza, să se dispună casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de aceasta.

●; În motivele de recurs s-a arătat că sentinţa civilă atacată este contradictorie, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi este incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 pctr. 6 C. proc. civ. .

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, au fost prezentate motivele de contradictorialitate.

Astfel, în motivarea sentinţei instanţa de fond a apreciat, pe de o parte, drept nejustificat refuzul autorităţii pârâte de a plăti reclamantului cheltuielile de cazare, iar, pe de altă parte, este justificat refuzul ANRE de a plăti reclamantului remuneraţia pe perioada cât şi-a produs efectele măsura preventivă.

Din moment ce faţă de reclamant a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar, în sensul că i s-a impus "să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta", acestuia i-a fost suspendat dreptul la muncă în cadrul ANRE, adică atât ca vicepreşedinte cât şi ca membru al Comitetului de reglementare.

Faţă de măsura dispusă, rezultă că, suspendarea dreptului la muncă vizează tot sectorul energiei electrice şi al gazelor naturale, inclusiv activitatea de vicepreşedinte al ANRE dar şi pe cea de membru al Comitetului reglementare.

Interpretarea judecătorului de fond legată de faptul că Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 21/2013 se aplică membrilor Comitetului de reglementare iar intimatului-reclamant nu i-a fost suspendată această calitate de membru al Comitetului de reglementare, este forţată în contextul în care recurentului A. i-a fost interzis dreptul la muncă în cadrul ANRE, dar şi în tot sectorul energiei electrice şi al gazelor naturale.

Calitatea de membru al Comitetului de reglementare trebuie suspendată de Parlamentul României, dar atâta timp cât faţă de intimatul-reclamant a fost luată măsura controlului judiciar, judecătorul fondului trebuia să o aplice pentru ambele funcţii deţinute de reclamant.

Decontarea cheltuielilor de cazare este un drept acordat în virtutea prestării unei munci, iar suspendarea privind desfăşurarea activităţii se aplică şi tuturor drepturilor subsecvente acordate în virtutea prestării respectivei activităţi.

Neîndeplinirea obligaţiei de motivare a hotărârii atrage desfiinţarea acesteia, în acest sens fiind invocate de către recurentă, practică judiciară.

●; A fost criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că interpretarea dispoziţiilor legale s-a realizat cu superficialitate de către judecătorul fondului.

În raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ce definesc "refuzul nejustificat" şi art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeaşi lege referitoare la "excesul de putere", recurenta a arătat că, în speţă, nu i se poate imputa că nu a procedat, urmare a cererii reclamantului la comunicarea unui răspuns, în sensul pe care acesta l-a solicitat şi, de aceea, nu se poate considera că acesta reprezintă un refuz nejustificat, mai ales că instanţa de fond nu a dovedit că a fost dat cu exces de putere.

Recurenta a considerat că hotărârea instanţei de fond este şi lipsită de fundament în sensul că judecătorul a făcut o interpretare proprie a dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 21/2013, fără a privi în ansamblu tot cadrul de reglementare existent.

Toate drepturile acordate prin Ordinul nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat, sunt stabilite în virtutea activităţii prestate pentru fiecare funcţie în parte şi nu se poate disocia activitatea de reglementare efectiv prestată, nici de plata indemnizaţiei, nici de acordarea celorlalte drepturi subsecvente indemnizaţiei de care beneficiază membrii Comitetului de reglementare ANRE.

Prevederile Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat, trebuie privite în ansamblul lor, ca un tot unitar, iar reclamantul nu ar putea să beneficieze de un drept bănesc fără să presteze munca pentru care avea dreptul să beneficieze.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte a sentinţei nr. 1514/27.05.2015 şi, rejudecând pricina în fond, să se dispună respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă ANRE a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi a depus înscrisuri.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 02.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Prin încheierea din 08.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost admise în principiu recursurile declarate şi s-a fixat termenul pentru judecata acestora cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. şi va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantului A. prin care a solicitat obligarea ANRE la plata sumei de 90.582 RON reprezentând totalul remuneraţiei cuvenite reclamantului pe perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitate de membru al Comitetului de reglementare a ANRE şi vicepreşedinte ANRE şi a sumei de 5000 RON reprezentând cheltuielile de cazare aferente perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014 pentru locuinţa temporară utilizată pe perioada mandatului ANRE.

I. Recursul declarat de reclamantul A.

Prin soluţia atacată, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantului şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de cazare pentru perioada 01.07. - 31.08.2014, iar celălalt capăt de cerere a fost respins.

Recursurile declarate vizează cele două capete de cerere, respectiv cel admis este criticat de recurenta ANRE, iar capătul de cerere respins este criticat de reclamantul A..

Recursul declarat de reclamant va fi admis pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea este nelegală când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Potrivit art. 425 (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea va cuprinde:

a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Din analiza considerentelor hotărârii atacate se poate constata că în privinţa capătului de cerere prin care reclamantul a solicitat plata remuneraţiei pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, soluţia instanţei de fond este nemotivată pentru că nu a fost prezentată nici situaţia de fapt, nu sunt prezentate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantului invocate pentru susţinerea cererii, fiind făcută o singură referire la art. 1 din anexa la Ordinul nr. 21/20013 al Preşedintelui ANRE, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/2014.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia hotărârea este nelegală când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru a verifica dacă instanţa de fond a respectat sau a aplicat normele de drept material, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Reclamantul A. fost numit în funcţia de vicepreşedinte şi membru al Comitetului de reglementare al ANRE prin Hotărârea Parlamentului României nr. 42/2012. După numire, prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 21/2013, a fost aprobat Regulamentul privind regimul şi principiile revocării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat al ANRE şi a Regulamentului privind acordarea remuneraţiilor şi a celorlalte drepturi membrilor Comitetului de reglementare al ANRE, ordin ce a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/14.07.2014.

Solicitările reclamantului au apărut deoarece autoritatea pârâtă a refuzat să acorde acestuia plata remuneraţiei pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014 şi a cheltuielilor cu cazarea aferente aceleiaşi perioade.

Prin încheierea nr. 394/17.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x s-a dispus măsura controlului judiciar faţă de reclamantul A., dar prin încheierea nr. 662/C/29.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosar nr. x a fost admisă contestaţia formulată de reclamant şi, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura controlului judiciar.

Pentru această perioadă (17.06.2014 - 31.08.2014) autoritatea pârâtă a refuzat acordarea sumelor solicitate de reclamant pentru că în Regulamentul ANRE plata lor se putea face pentru activitatea desfăşurată.

Prima problemă ce se impune a fi analizată este aceea a aplicabilităţii sau nu a Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/2014, având în vedere că aşa cum susţine recurentul, acesta a fost emis în perioada în care se afla sub control judiciar dispus de instanţa de judecată, respectiv, a fost emis la 14.07.2014, iar măsura controlului judiciar s-a dispus în privinţa reclamantului începând cu 17.06.2014.

Pârâta ANRE susţine că se impune respingerea cererii reclamantului deoarece se aplică Ordinul nr. 21/2013, astfel cum a fost modificat şi nu s-a făcut dovada activităţii desfăşurate de către acesta prin Ordinul nr. 34/4.12.2013 şi că Anexa 2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 21/2013 s-a modificat începând cu 04.12.2013 şi atunci a fost introdusă la art. 1 sintagma "pentru activitatea desfăşurată".

Aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, Ordinul nr. 21/2013 al Preşedintelui ANRE a fost modificat în privinţa anexei 2 a Ordinului nr. 34/4.12.2013 şi prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 12/14.07.2014, dar modificarea art. 1 din Anexa 2 s-a făcut începând cu 04.12.2013, astfel că nu pot fi reţinute criticile recurentului-reclamant privind greşita invocare a modificărilor şi că sintagma "pentru activitatea desfăşurată" ar fi fost introdusă numai prin Ordinul nr. 12/2014 al Preşedintelui ANRE.

Dar, sunt fondate criticile recurentului-reclamant referitoare la caracterul nejustificat al refuzului ANRE de a-i acorda drepturile ce i se cuvin în calitatea sa de membru al Comitentului de Reglementare al ANRE şi vicepreşedinte ANRE în perioada cât a fost luată împotriva sa măsura controlului judiciar.

Potrivit art. 4 alin. (11), (13)-(16) din Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004:

"(11) Membrii Comitetului de reglementare nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bună-credinţă şi fără neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor prevăzute de lege.

(13) Membrii Comitetului de reglementare acţionează în mod independent de orice interes al participanţilor la piaţa de energie electrica sau cea de gaze naturale, nu solicita şi nu accepta instrucţiuni directe din partea vreunei entităţi publice ori private în îndeplinirea atribuţiilor de reglementare care le revin, nu desfăşoară activităţi cu caracter lucrativ în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, cu excepţia celor cu caracter didactic de instruire profesionala, nu deţin acţiuni sau părţi sociale şi nu pot avea calitatea de membru in organele de conducere la societăţi comerciale cu obiect de activitate in sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale ori in orice alte domenii care se afla in competenta ANRE, in condiţiile legii.

(14) Calitatea de membru al Comitetului de reglementare încetează in următoarele situaţii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit, în condiţiile alin. (5) şi (6);

b) prin demisie;

c) prin revocare de către Parlament, în următoarele situaţii: la apariţia unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (13); împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penala cu pedeapsa privativa de libertate, rămasă definitiva; d) prin înlocuire, în condiţiile prevăzute la alin. (6).

(15) Membrii Comitetului de reglementare au obligaţia să notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariţia oricărei dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (13). Până la decizia Parlamentului, membrul Comitetului de reglementare este suspendat de drept

(16) În cazul încetării mandatului înainte de termen se procedează la numirea unei alte persoane pentru funcţia vacantă pe durata rămasă din mandat, cu respectarea cerinţelor de numire prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă".

După cum rezultă din textele indicate, un membru al Comitetului de reglementare răspunde civil numai în cazul în care o instanţă constată că şi-a îndeplinit atribuţiile sau a omis să le îndeplinească, cu rea-credinţă şi neglijenţă.

Tot prin lege se prevăd situaţiile în care încetează calitatea de membru al Comitetului de reglementare (art. 4 alin. (14) lit. a-d) din lege), iar între aceste situaţii sunt:

- apariţia unei incompatibilităţi sau impediment, astfel cum sunt definite de art. 4 alin. (13);

- existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare cu pedeapsa privativă de libertate, rămasă definitivă.

Prin acelaşi act normativ a fost instituită şi măsura suspendării din această funcţie, fie suspendarea de drept, în cazul notificării adresate Parlamentului referitoare la apariţia oricărei situaţii de incompatibilitate prevăzute de art. 4 alin. (13), până la decizia Parlamentului, fie suspendarea dispusă de către Parlamentul României în cazul apariţiei unei situaţii de incompatibilitate prevăzută de lege.

Din verificarea situaţiei de fapt nu rezultă îndeplinirea vreunei condiţii din cele cerute de lege pentru a se dispune răspunderea civilă sau suspendarea din funcţie, nici să existe o hotărâre judecătorească care să antreneze răspunderea civilă a recurentului-reclamant şi nici dovezi că s-a luat măsura suspendării, în condiţiile legii, a calităţii de membru al Comitetului de Supraveghere a ANRE sau vicepreşedinte ANRE a acestuia.

De aceea, se poate considera că refuzul ANRE de a achita remuneraţia ce se cuvine reclamantului este unul justificat.

Nu se poate susţine, aşa cum a arătat intimata ANRE că refuzul de a efectua aceste plăţi s-ar datora unei interdicţii stabilite de judecător pentru că nu s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, faptul că recurentul-reclamant nu are dreptul la remuneraţie pe perioada măsurii controlului judiciar, mai ales că, chiar intimata recunoaşte că nu a intervenit o suspendare a calităţii acestuia de membru al Comitetului de reglementare al ANRE sau vicepreşedinte ANRE.

Mai mult, se impune a fi făcută precizarea că prin sentinţa penală nr. 898/2.06.2015 a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x, recurentul-reclamant A. a fost achitat în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. proc. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, sentinţă rămasă definitivă.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamantul A., va fi casată în parte sentinţa şi, rejudecând, va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei ANRE la plata către reclamant a sumei de 90.582 RON reprezentând remuneraţia cuvenită pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de reglementare a ANRE şi vicepreşedinte ANRE.

II. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

Primul motiv de recurs vizează contradictorialitatea sentinţei atacate pentru că, pe de o parte, a respins capătul de cerere privind acordarea remuneraţiei cuvenite în calitate de membru al Comitetului de Reglementare a ANRE şi vicepreşedinte ANRE pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, dar, pe de altă parte, a admis capătul de cerere privind obligarea la plata către reclamant a cheltuielilor de cazare pentru aceeaşi perioadă.

Criticile recurentei sunt nefondate în raport cu capătul de cerere prin care a fost admisă acţiunea reclamantului referitor la acordarea cheltuielilor de cazare, instanţa de fond apreciind că nu este necesar să se dovedească desfăşurarea unei activităţi pentru a putea fi acordate, dar în raport şi cu soluţia pronunţată de instanţa de recurs în privinţa acordării remuneraţiei ce i se cuvine reclamantului.

Pentru că cele două solicitări ale reclamantului sunt într-o strânsă legătură, având în vedere că acesta, în calitate de membru al Comitetului de reglementare ANRE şi vicepreşedinte ANRE, are dreptul de a beneficia de remuneraţie şi acordarea cheltuielilor de cazare, toate argumentele prezentate pentru a motiva soluţia de admitere a recursului declarat de reclamantul A. sunt valabile şi pentru a demonstra caracterul nefondat al recursului pârâtei ANRE.

În condiţiile în care nu s-a făcut dovada că reclamantul A. a fost suspendat din funcţie, atunci refuzul pârâtei de a acorda cheltuielile de cazare pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014 este unul nejustificat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat de ANRE şi va fi menţinută soluţia instanţei de fond în privinţa capătului de cerere privind acordarea sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de cazare aferentă perioadei 01.07.2014 - 31.08.2014, pentru locuinţa utilizată pe perioada deţinerii calităţii de membru al Comitetului de supraveghere ANRE şi vicepreşedinte ANRE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 1514 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, admite şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei la plata către reclamant a sumei de 90.582 RON, reprezentând totalul remuneraţiei cuvenite reclamantului pentru perioada 17.06.2014 - 31.08.2014, în calitatea sa de membru al Comitetului de Reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.