Recovery of rural development funds for artificial eligibility conditions and the scope of ex-post verification under Regulation No. 65/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea Deciziei nr. 19448/11.06.2014 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 15.06.2014 şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond, să se dispună anularea titlului de creanţă, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x/2014;

- suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. x/2014, până la soluţionarea definitivă a prezentului demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond Prin sentinţa civilă nr. 1732 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 30.000 RON, achitată de reclamantă conform recipisei nr. 932737/1 din 13.03.2015, emisă de B..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1732 din 17 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

a) A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a interpretat în mod nelegal noţiunea de condiţii artificiale, aşa cum sunt ele definite de Decizia Comisiei Europene şi a aplicat în mod greşit Regulamentul nr. 65/2011.

S-a precizat faptul că toţi indicatorii avuţi în vedere de către pârâtă la data întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi constataţi de către prima instanţă ca fiind corect apreciaţi de către pârât, au existat încă de la data depunerii proiectului, selectării acestuia, semnării contractului şi plăţii tranşei, după ce în prealabil societatea a fost verificată pe eşantioane, fără a ridica vreo problemă sau suspiciune din partea pârâtei.

Or, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 567/2008, în varianta în vigoare la data încheierii contractului de finanţare, criteriile de eligibilitate sunt detaliate pentru fiecare măsură, prin Ghidul solicitantului, ghid care este elaborat de APDRP, iar la data la care recurenta a accesat fondurile nerambursabile pe Măsura 312 versiunea Ghidului solicitantului este cea cu nr. 3.

Eligibilitatea proiectului şi a beneficiarului a fost constatată de către pârâta AFIR ca fiind îndeplinite, având în vedere că cererile de finanţare ale societăţii recurente şi a societăţii C. S.R.L. au fost depuse la aceeaşi dată, de acelaşi consultant, conţinutul studiilor de fezabilitate este similar, există diferenţe doar în ceea ce priveşte utilajele, societăţile au fost înfiinţate în aceeaşi zi, etc.

În mod greşit, instanţa de judecată a interpretat noţiunea de coordonare deliberată a activităţilor, atâta timp cât recurenta nu a ascuns nimic .

Recurenta consideră că în sfera unei coordonări deliberate intră ascunderea unor elemente, respectiv după aprobarea proiectului şi achitarea tranşelor de plată se schimbă acţionariatul societăţii, se modifică sediul acesteia, îşi schimbă denumirea societăţii, elemente care dovedesc că s-a încercat înşelarea sau inducerea în eroare a AFIR-ului cu privire la beneficiar şi la activitatea acestuia.

A fost invocată decizia preliminară dată de CJUE relativă la noţiunea de "condiţii artificiale" şi, în raport de aceasta, o primă chestiune care trebuie verificată de către prima instanţă era legată de faptul că se impunea a fi verificat dacă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, atâta timp cât cele două societăţi îşi prestează reciproc servicii sau către S.C. D. S.R.L., iar recurenta a precizat că nu există nicio dovadă că se prestează activităţi reciproce şi nu doar către S.C. D. S.R.L. ci prestează activităţi şi către alte entităţi juridice din mediul rural.

Prin implementarea proiectului atât obiectivele specifice măsurii cât şi obiectivele operaţionale au fost îndeplinite, chestiuni pe care însă instanţa nu le-a tratat sau motivat în vreun fel, deşi recurenta menţine în funcţie investiţia realizată şi a demonstrat utilitatea acesteia, prin activitatea pe care o desfăşoară, bunurile sunt folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanţare şi proiectul nu a fost modificat.

Instanţa de judecată, susţine recurenta, nu a avut în vedere prevederile stabilite în hotărârea preliminară care statuează asupra faptului că se opune ca o cerere de plată să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective să fi fost luate în considerare.

O altă chestiune pe care instanţa de judecată a aplicat-o greşit stă în prevederile din Regulamentul nr. 65/2011, deoarece toate aspectele menţionate au putut fi verificate de către AFIR anterior efectuării tranşei de plată şi, pentru că recurentei i-au fost decontate tranşele de plată, au fost verificate toate aspectele de către AFIR, inclusiv verificarea existenţei sau inexistenţei condiţiilor artificiale, iar, ulterior, elementele verificate nu mai pot face obiectul altor verificări numai dacă s-au schimbat sau modificat sau au apărut aspecte noi necunoscute la data plăţii tranşelor.

b) Recurenta consideră că instanţa de judecată a aplicat greşit legea când a statuat asupra faptului că pârâta poate demara oricând controale ex-post pe aspectul creării unor condiţii artificiale în vederea accesării finanţării.

A fost invocată prevederea din art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 şi s-a apreciat că atâta timp cât pârâta a declarat eligibil proiectul pe baza documentelor puse la dispoziţie de către recurentă şi niciunul dintre elementele avute în vedere nu a suferit niciun fel de modificare după efectuarea plăţii, nu se poate constata că nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate, fără să existe elemente noi.

Prin prisma textului de lege invocat, s-a opinat că se impun a fi verificate elementele noi, modificate faţă de cele de la data accesării fondurilor şi data plăţii ultimei tranşe şi nu să reanalizeze aceleaşi elemente şi documente care au fost analizate la data constatării proiectului şi beneficiarului ca fiind eligibil.

Dacă s-ar admite că pot fi efectuate şi contracte ex-post s-ar ajunge la încălcarea art. 4 pct. 8 şi s-ar transforma contractul de finanţare dintr-un contract sinalagmatic într-un contract aleatoriu.

c) Instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 şi a statuat în mod greşit în ceea ce priveşte existenţa culpei societăţii recurente.

Singura intenţie a recurentei a fost să acceseze fonduri europene pe Măsura 312, să respecte obiectivele măsurii şi să dezvolte o afacere în mediul rural, respectând întocmai îndrumările Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii.

Art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 nu face altceva decât să transpună principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă.

S-a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata AFIR a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea din 11.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile în litigiu.

Recurenta S.C. A. a depus la dosar mai multe decizii emise de AFIR în soluţionarea unor contestaţii în cazul altor beneficiari ai finanţărilor nerambursabile.

Prin încheierea din 26.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de S.C. A. S.R.L. şi s-a dispus soluţionarea cauzei cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 19448/11.06.2014 şi a procesului-vernal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. 12245/11.04.2014 emise de APDRP şi suspendarea acestora.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 11.04.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x/2014, s-a dispus de către autoritate încetarea contractului de finanţare x/21.07.2010 şi recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 594.317,78 RON fara TVA, plătit de APDRP în cadrul executării contractului de finanţare menţionat.

Pentru a dispune aceasta măsura, autoritatea publica a concluzionat că "s-a constatat ca beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanţare şi a contractului de finanţare", respectiv au fost create condiţii artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, în sensul că: cererile de finanţare a celor doua firme au fost depuse în aceeaşi zi de aceeaşi firma de consultanţă; firmele au acelaşi sediu fiind înfiinţate în aceeiaşi zi; exista legături de rudenie între asociaţi; conţinutul celor doua studii este în mare parte acelaşi; terenul este obţinut prin contract de comodat de la aceeaşi persoană; se prestează servicii către aceleaşi persoane; 5 din 6 angajaţi ai celor doua societăţi sunt aceleaşi persoane, fiecare lucrând în fiecare societate cu norma parţială de lucru"

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor, societatea reclamantă în baza prevederilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea acestui proces-verbal.

Prin Decizia nr. 19448/11.06.2014 s-a dispus de către pârâtă respingerea contestaţiei formulată de către societatea reclamantă. Pentru a dispune astfel, aceasta a conchis asupra faptului că s-au avut în vedere la data efectuării controlului Regulamentul nr. 65/2011, care transpune în esenţă acelaşi principiu ca şi Regulamentul nr. 1975/2006; s-a menţionat că verificarea cererilor de plată nu vizează şi aspecte de verificare a condiţiilor artificiale create; că nu s-au aplicat prevederile art. 8 din contract, având în vedere ca neregulile semnalate la reclamantă ţin de eligibilitatea solicitantului; că Ghidul solicitantului este un material informativ, nefiind opozabil actelor normative comunitare şi naţionale, menţionând totodată ca elementele din procesul-verbal atacat prin contestaţie sunt elemente care au determinat Agenţia să constate existenta condiţiilor artificiale.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.

În recurs se critică această soluţie, dar criticile sunt nefondate.

Prima critică din recurs vizează interpretarea nelegală de către instanţa de fond a noţiunii de condiţii artificiale şi a aplicării greşite a Regulamentului nr. 65/2011, dar se constată că aceasta este nefondată.

Nu vor fi reţinute susţinerile recurentei potrivit cărora indicatorii precizaţi şi avuţi în vedere la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor au existat încă de la data depunerii proiectului, selectării acestuia, semnării contractului şi plăţii tranşei pentru că, prin acestea recurenta contestă dreptul autorităţii pârâte de a putea face verificări pe parcursul perioadei de monitorizare, perioadă ce se referă la un termen de 5 ani de la ultima plată efectuată în baza contractului de finanţare.

În această perioadă de monitorizare, autoritatea pârâtă verifică dacă au fost respectate obligaţiile stabilite prin contractul de finanţare şi, în cazul în care se constată săvârşirea unor nereguli se poate ajunge, aşa cum prevede şi art. 11 - Încetarea contractului din Anexa 1 Prevederi generale - la rezilierea contractului de finanţare, la restituirea integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă.

Nu se poate considera că s-ar putea ajunge la retragerea finanţării numai în cazul în care s-ar schimba acţionariatul societăţii, s-ar modifica sediul acesteia sau nu s-ar implementa proiectul, aşa cum a arătat recurenta în motivele de recurs.

De aceea, faptul că proiectul a fost declarat eligibil nu presupune imposibilitatea verificării ulterioare, de către autoritatea pârâtă a modului în care a fost executat contractul de finanţare.

În privinţa condiţiilor artificiale create pentru accesarea de fonduri nerambursabile, deşi această noţiune nu este definită propriu-zis şi nici reglementată expres, totuşi, în art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală se prevede că "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în care s-a stabilit că s-au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Acest text a fost obiectul unei interpretări de către CJUE în C-434/12 şi prin Hotărârea din 14.09.2012 s-a statuat că:

1. Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2. Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

În cadrul motivelor de recurs recurenta s-a limitat să precizeze obiectivele specifice şi cele operaţionale ale Măsurii 312 în baza căreia a obţinut finanţarea nerambursabilă şi să susţină că prin implementarea proiectului aceste obiective au fost îndeplinite, însă, din probele administrate în cauză au rezultat aspecte ce dovedesc contrariul, iar unele dintre ele nu au fost contestate de către recurenta-reclamantă.

Astfel, obiectivul general al Măsurii 312 vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, iar unul dintre obiectivele specifice ar fi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în mediul rural, obiective ce nu au fost atinse în speţă.

În urma controlului efectuat s-a constatat că recurenta-reclamantă avea încheiate 6 contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, din care 5 cu jumătate de normă - 4 ore/zi şi 1 cu normă întreagă - 8 ore/zi, iar prin relaţiile solicitate de către autoritatea de control s-a stabilit că:

- E. este încadrat cu jumătate de normă în funcţia de mecanic agricol la S.C. C. S.R.L. şi la S.C. A. S.R.L., dar este asociat unic şi administrator cu timp parţial de lucru - 2 ore, la S.C. D. S.R.L.;

- F., angajat ca mecanic agricol cu timp parţial de 4 ore la S.C. C. S.R.L. şi la S.C. A. S.R.L.;

- G., angajat ca paznic cu timp parţial de 4 ore la S.C. C. S.R.L. şi la S.C. A. S.R.L.;

- H. - angajată ca funcţionar economic, cu timp parţial de lucru 4 ore, dar este angajată tot cu timp parţial la alte trei firme, între care şi S.C. A. S.R.L.;

- I. - angajată cu timp parţial de 4 ore în funcţia de funcţionar economic este angajată şi la S.C. C. S.R.L., tot cu timp parţial de 4 ore;

- J., angajată în funcţia de funcţionar economic cu timp parţial de lucru 2 ore, dar este şi angajată la S.C. K. S.R.L. cu normă întreagă.

Din analiza salariaţilor din cele două firme (S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. SRL) rezultă că 5 din cei 6 angajaţi sunt aceleaşi persoane, fiecare lucrând cu normă parţială şi astfel nu se poate susţine că prin această finanţare s-a atins obiectivul specific - acela de a crea şi menţine locuri de muncă în mediul rural, pentru că nu s-a ajuns la diversificarea activităţilor economice în mediul rural, obiectiv care ar fi putut fi atins numai dacă activitatea ar fi fost una independentă, or, din cele prezentate rezultă că în afară de faptul că angajaţii sunt aceeiaşi, societatea recurentă (S.C. A. SRL) şi cealaltă societate (S.C. C. SRL) prestează servicii către aceleaşi societăţi.

Chiar dacă s-ar împărtăşi punctul de vedere al recurentei potrivit căruia dispoziţiile Regulamentului nr. 65/2011 se referă numai la verificările efectuate de către autoritatea pârâtă în privinţa condiţiilor artificiale, prealabil oricărei plăţi efectuate în cadrul contractului de finanţare (punct de vedere ce nu este susţinut de indicarea vreunui text expres şi nici a jurisprudenţei CJUE, mai ales că interpretarea dată de CJUE în C-434/12 a vizat refuzul unei autorităţi publice de a accepta o cerere de finanţare), actele contestate nu vor putea fi anulate pentru că s-a dovedit că prin finanţarea obţinută de recurenta-reclamantă nu au fost atinse obiectivele pentru care aceasta a fost acordată, iar neregula poate duce la rambursarea întregii finanţări obţinute.

A doua critică s-a referit la aplicarea greşită a legii, când a statuat că se pot demara oricând controale ex-post, critică ce este nefondată.

Chiar recurenta a făcut trimitere la prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 care prevedeau efectuarea de controale, ori de câte ori consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar rambursabil continuă să fie respectate.

Nu se poate susţine că, din momentul în care proiectul a fost declarat eligibil, nu ar putea fi făcute verificări. Acestea vor putea să vizeze îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pe durata executării contractului şi, în cazul în care se dovedeşte că, după efectuarea plăţilor, aceste condiţii nu mai sunt îndeplinite, se poate dispune măsura restituirii finanţării.

În speţă, nu au fost reanalizate aceleaşi elemente, aşa cum susţine recurenta-reclamantă, ci au fost efectuate verificări noi, între altele, solicitările de informaţii de la Inspecţia Muncii cu privire la persoanele angajate la S.C. C. S.R.L. şi analiza contractelor de muncă înregistrate de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Atunci când sunt verificate documentele depuse în vederea aprobării proiectului şi, ulterior, cu ocazia efectuării plăţilor conform contractului este posibil să nu fie depistate neregulile pentru că analiza este făcută numai prin raportare la acestea, dar în cadrul controalelor ex-post, se poate ajunge la o altă concluzie, în cadrul acestora putând fi verificate mai multe aspecte şi prin raportare la alte elemente.

A treia critică a soluţiei vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011, dar şi aceasta este nefondată.

Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011:

"Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil."

Instanţa de fond a considerat ca exclusă aplicarea acestui text nefiind îndeplinită cerinţa imposibilităţii depistării erorii atâta timp cât aceasta a participat în mod deliberat la crearea condiţiilor artificiale în vederea accesării finanţării.

Din interpretarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 rezultă că pentru a fi înlăturată obligaţia de rambursare a finanţării se impun a fi îndeplinite următoarele condiţii:

- plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi;

- eroarea nu a putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

În cauză nu s-a făcut dovada că plăţile ar fi fost făcute în urma unei erori a autorităţii competente sau a altei autorităţi, astfel că aceste critici vor fi respinse ca nefondate.

În privinţa practicii administrative a AFIR invocată de către recurenta-reclamantă se constată că aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ. pentru a putea duce la casarea sentinţei atacate.

Oricum, din analiza deciziilor depuse rezultă că autoritatea care a soluţionat aceste contestaţii a analizat, punctual, neregulile stabilite prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a constatat că acestea nu pot duce la rambursarea finanţării acordate fie pentru că nu a fost depăşit ajutorul de minimis, fie pentru că au fost respectate obiectivele asumate prin cererea de finanţare privind crearea şi menţinerea locurilor de muncă în mediul rural.

Pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea legii, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefundat şi nu se poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, aşa cum a solicitat recurenta, pentru că niciunul dintre motivele invocate nu pot duce la această soluţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. împotriva sentinţei civile nr. 1732 din 17 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2018.