Cassation appeal against SRI petition denial annulled for failure to state valid cassation grounds, leaving dismissal in force

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015 la data de 27.05.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să realizeze toate actele juridice legale care se impun în temeiul Constituţiei şi legilor Statului Român faţă de conţinutul petiţiei pe care reclamantul a adresat-o Serviciului Român de Informaţii - Direcţia Judeţeană Constanţa prin Scrisoarea recomandată nr. x/12.11.2014 şi prin plângerea prealabilă adresată structurii centrale a S.R.I. prin email şi prin Poşta Română, conform facturii fiscale nr. x/08.01.2015, precum şi să refacă răspunsurile pe care le-a primit de la SRI - structura centrală, adresele de răspuns având numerele x/25.11.2014 şi x/20.03.2015, în acord cu realitatea faptelor şi cu actele juridice ce trebuie să fie realizate în temeiul legii.

Prin sentinţa nr. 696 din 2 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., atât personal, cât şi prin avocat B., desemnat din oficiu ca urmare a cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent. Avocatul recurentului-reclamant a solicitat, totodată, repunerea în termenul de recurs.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a apreciat că cererile de recurs nu îndeplinesc toate cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., după cum urmează:

- în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că la memoriile de recurs depuse la dosar nu a fost ataşată dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv 100 RON, recurentul formulând cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat şi respectiv sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

- în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., s-a constatat că cererile de recurs nu cuprind motive de nelegalitate care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a propus soluţia de anulare a recursului.

Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere faţă de raportul întocmit în cauză.

Examinând cererile de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în raport cu soluţia ce va fi pronunţată, cererea de ajutor public judiciar, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, a rămas fără obiect.

În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererile de recurs nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

În cauză, deşi recurentul-reclamant a indicat prin recursul formulat prin avocatul desemnat din oficiu faptul că motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Astfel, se constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprind critici ce ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 696 din 2 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2018.