Forest compensation dispute: jurisdiction assigned to Tribunal over Court of Appeal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată, la data de 17.05.2017, pe rolul Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea Adresei nr. x/2017 prin care pârâta Garda Forestieră Braşov a refuzat avizarea documentaţiei întocmite în vedere accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acestei pârâte în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 52.899,26 RON, reprezentând contravaloare produse masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 234,11 ha, situate în tipul funcţional T II, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat aferente anului 2016, şi la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal de 52.899,26 RON, începând cu 24.03.2017 şi până la plata efectivă a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 2078 din 1 noiembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că sumele solicitate de reclamant sunt venituri publice, criteriul care operează fiind cel al autorităţii publice chemate în judecată, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, din moment ce unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competenţa revine curţii de apel.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 22 din 19 ianuarie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

A apreciat instanţa că reclamanta solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov, act care materializează refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri. Astfel, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor nu schimbă competenţa, pentru că actul administrativ atacat emană de la o autoritate publică locală şi pentru că cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie celei privind nelegalitatea actului administrativ.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 133-135 C. proc. civ., instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Adresei nr. x/2017 prin care pârâta Garda Forestieră Braşov a răspuns negativ cererii sale nr. 219/21.03.2017, înregistrată la Garda Forestieră sub nr. x/2017, de avizare la plată a sumei de 52.899,26 RON, reprezentând contravaloare compensaţii masă lemnoasă pentru anul 2016, cu consecinţa obligării pârâtei Garda Forestieră Braşov şi a pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor, în calitate de autoritate ierarhic superioară primei pârâte, la plata sumei de 52.899,26 RON şi a dobânzilor aferente, începând cu data de 24.03.2017, data depunerii cererii la Garda Forestieră Braşov.

Adresa nr. x/2017 exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantei (şi a altor composesorate şi asociaţii composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuţie este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Braşov de a aviza documentaţia întocmită în vederea acordării compensaţiilor masă lemnoasă pentru anul 2016.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Braşov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat şi a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură.

Or, capătul principal al acţiunii priveşte anularea Adresei nr. x/2017. Capătul acţiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, şi care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.