Municipality's ownership of four cinemas by statutory transfer upheld; handover protocol ordered against film distributor, appeals rejected.

Asupra recursurilor de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2015, reclamanta Municipiul Iaşi, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Iaşi a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" Bucureşti obligarea acesteia din urmă la emiterea actului administrativ constând în Protocolul de predare-primire a sălilor de cinematograf "A.", "I.", "B.", "C." şi "Tineretului împreuna cu terenurile şi bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului şi din administrarea RADEF " România film" în domeniul public al autorităţii locale Municipiul Iaşi precum şi trecerea bunurilor mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol în proprietatea privată a unităţilor administrativ teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale.

A mai solicitat reclamanta să se constate faptul că transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf "A.", "I.", "D." şi "C." şi " Tineretului" din domeniul privat al statului şi din administrarea E. în domeniul public al autorităţii locale, Municipiul Iaşi, s-a produs prin efectul legii şi a operat de drept odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 punctul 8, cu modificările şi completările ulterioare precum şi obligarea pârâtei RADEF la cuantificarea şi la plata tuturor costurilor ocazionate de transferul bunurilor mobile şi imobile, procedura ce urmează a se concretiza prin încheierea Protocolului de predare -primire;

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 70 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Iaşi, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" şi a constatat că, prin efectul Legii nr. 303/2008, s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf "A.", "I.", "C." şi "J." împreuna cu terenurile şi bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului şi din administrarea E. în domeniul public al autorităţii locale, Municipiul laşi.

Totodată, a dispus obligarea pârâtei E. la emiterea actului administrativ constând în Protocolul de predare-primire al sălilor de cinematograf "A.", "I.", "C." şi "J." împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente din domeniul privat al statului şi din administrarea RADEF "E." în domeniul public al autorităţii locale Municipiul Iaşi urmând ca bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol să treacă în proprietatea privată a unităţilor administrativ teritoriale locale şi in administrarea consiliilor locale, Protocol ce se va emite în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii şi a respins restul pretenţiilor reclamantei ca nefondate.

De asemenea, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. F. S.R.L. în favoarea pârâtei Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" Bucureşti.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 70 din 18 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" Bucureşti şi intervenienta S.C. F. S.R.L.,în condiţiile art. 483 Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "ROMÂNIA FILM" Bucureşti şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de recurs invocat vizează, în esenţă, încălcarea normelor de drept material aplicabile speţei respectiv, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 15/1990 actualizată, Hotărârea Guvernului nr. 530 din 1 august 1991, privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome O.U.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, art. 8 din Legea nr. 303/2008.

Arată că instanţa de fond nu a observat că recurenta-pârâta Regia autonomă este legal înfiinţată, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990, prin Hotărârea Guvernului României nr. 530/1991, modificată precum şi Legea nr. 213/1998. actul normativ în baza căruia a luat naştere şi funcţionează regia îl constituie Legea nr. 15/1990, acest act având aceeaşi putere legislativa ca şi Legea nr. 303/2008, cu deosebirea ca efectele acestuia se produc anterior apariţiei Legii nr. 303/2008, şi au continuitate după apariţia acesteia. Această lege stabileşte forma de organizare în care funcţionează E. "E." şi reprezintă actul în baza căruia regia şi-a înscris dreptul de proprietate asupra activelor sălii şi grădinii de spectacol cinematografic în Cartea Funciară.

În contextul unei succinte prezentări cronologice a situaţiei factuale a cauzei, recurenta-pârâtă, într-o serie de argumente în susţinerea a motivelor de recurs, a arătat, totodată, că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic nu sunt proprietatea privată a statului ci sunt proprietatea privată a E.. "România Film".

În continuare recurenta a subliniat că trebuie avut în vedere faptul ca în Anexa nr. 6 privind "Inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului" şi Anexa nr. 6 privind "Lista bunurilor concesionate/închiriate/date cu titlu gratuit (Ministerul Culturii şi Cultelor) la H.G. nr. 1705/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 bis din 21 decembrie 2006, nu apare înscris nici activ sala şi gradina de spectacol cinematografic.

În continuare arată că luând în considerare toate aceste aspecte, nu se pune în discuţie sub nici o forma trecerea acestor active în domeniul public al Municipiului Iaşi şi cu atât mai puţin a terenurilor şi bunurilor mobile aferente.

Mai susţine recurenta că atâta vreme cât Legea nr. 213/1998 reglementează în mod expres, dobândirea dreptului de proprietate publică prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al şi sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publică, reclamanţii nu poate face abstracţie de aceste prevederi legale.

Totodată, arată că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia "Legea nr. 303/2008 are caracter special faţă de Legea nr. 213/1998 (dreptul comun în materie de proprietate publică).

Precizează recurenta-pârâtă ca în analiza motivelor de recurs instanţa de control judiciar să aibă în vedere Decizia nr. 227 din 13 martie 2007 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/2005 privind cinematografia publicată în Monitorul Oficial al României nr. 283 din 27 aprilie 2007.

Recurenta - intervenientă S.C. F. S.R.L. şi-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Arată că opinia instanţei de fond este criticabilă urmare a faptului că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii, cu referire la admiterea capătului de cerere privind constatarea că prin efectul Legii nr. 303/2008 s-a produs transferul dreptului de proprietate asupra, printre altele, a sălii de cinematograf "C.", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, din domeniul privat al statului şi din administrarea E. în domeniul public al autorităţii locale, Municipiul Iaşi.

Susţine că dincolo de faptul că Municipiul Iaşi nu este o "autoritate locală", ci o unitatea administrativ-teritorială cu personalitate juridică ale cărei autorităţi sunt Primarul şi Consiliul Local, hotărârea cuprinde, motive contradictorii şi pe acest aspect, în sensul că:

Pe de o parte, instanţa de fond afirmă, în considerente, că, deşi transferul de proprietate intervine prin efectul legii, acesta nu poate fi considerat pe deplin realizat în absenţa încheierii protocolului menţionat. Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea reclamantei că acest transfer a operat de drept odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, transferul urmând să-şi producă efectele după îndeplinirea formalităţilor cerute de lege, respectiv încheierea protocolului menţionat şi asumarea acestuia de către consiliul local.

Pe de altă parte, în dispozitiv, instanţa afirmă că transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf, inclusiv C., s-a produs prin efectul Legii nr. 303/2008, ceea ce este în contradicţie cu motivarea menţionată mai sus, confirmă căreia, prin efectul Legii nr. 303/2008, transferul dreptului de proprietate asupra sălilor de cinematograf, inclusiv C., urmează să se producă după încheierea protocolului, adoptarea hotărârii consiliului local Iaşi şi intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.

Nici cu privire la punctul din dispozitiv care statuează că transferul de proprietate s-a produs, hotărârea Curţii de Apel Iaşi nu este motivată.

Conchide, în sensul că hotărârea instanţei de fond pare să pornească de la prezumţia că autorităţile locale ar fi apte să asigure o folosire superioară a patrimoniului imobiliar şi mobiliar cinematografic rămas decât E., deşi, dintre cazurile în care transferul de proprietate s-a produs deja, nu se poate identifica nici un exemplu pozitiv, astfel că prezumţia că autorităţile locale ar putea asigura, în actualul cadru legislativ, într-o măsură mai mare decât pârâta, utilizarea superioară a acestui patrimoniu nu are corespondent în realitate.

La data de 23 septembrie 2016, recurenta - intervenientă a depus la dosarul cauzei precizări la motivele de recurs, invocând, printre altele, autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat, în ceea ce priveşte natura juridică a drepturilor exercitate de către E., sens în care a menţionat Decizia nr. 2419 din 23 iunie 2010, pronunţată de ICCJ, secţia Comercială, în dosarul nr. x

Faţă de acestea, arată că instanţa de fond a încălcat cele statuate de Înalta Curte, prin Decizia nr. 2419/2010, prin care s-a stabilit faptul că E.. are calitatea de proprietar al spaţiului Cinematograf "B." aceasta nefiind proprietate privată a statului în administrarea E..

Prin notele de şedinţă, recurentele au înţeles să şi invoce excepţia prematurităţii prezentei acţiuni, raportat la art. II din O.U.G. nr. 91/2006, susţinând că termenul iniţial de 6 luni stabilit de Legea nr. 303/2008, fiind un termen de decădere, a fost împlinit la momentul introducerii prezentei acţiuni.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Examinând admisibilitatea recursurilor, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., raportul fiind intocmit în sensul că recursurile sunt admisibile, în principiu, iar prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

Intimatul-reclamant Municipiul Iaşi prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În recurs s-au administrat înscrisurile depuse la dosar de către părţile litigante.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei-pârâte Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" Bucureşti precum şi a intervenientei S.C. "F." S.R.L. faţă de prevederile legale incidente cauzei dar raportat şi la apărările intimatei-reclamante, incluzând precedentul judiciar faţă de care a şi susţinut autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat, Înalta Curte a constatat că sunt nefondate, astfel încât vor fi respinse.

Prioritar, Înalta Curte, va analiza excepţia invocată de recurente, respectiv excepţia prematurităţii prezentei acţiuni, raportat la dispoziţiile art. II din O.U.G. nr. 91/2016, sens în care constată că această excepţie nu poate fi primită pentru următoarele motive:

Excepţia este fundamentată pe ideea că recurenta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" Bucureşti nu ar mai putea fi obligată, pe cale judecătorească, la încheierea protocolului de predare -primire, anterior expirării termenului de 6 luni introdus prin O.U.G. nr. 91/2016, interesul de a acţiona nefiind unul născut şi actual.

Înalta Curte, reţine că această excepţie nu poate fi primită, în condiţiile în care dispoziţiile art. II pct. 1 din O.U.G. nr. 47/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008, confirmă atât interesul promovării acţiunii de către reclamant întrucât potrivit acestor prevederi sălile şi grădinile de spectacol cinematografic împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti şi în administrarea consiliilor locale respective. Iar punctul 5 prevede că punerea în aplicare a dispoziţiilor mai sus amintite se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea RADEF iar protocolul va fi asumat de către consiliile locale prin hotărâre.

De asemenea, adoptarea Legii nr. 303/2008, prin care toate sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, enumerate în anexa nr. 1 cuprinsă in Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, au trecut, prin efectul legii (fără a mai fi necesara o Hotărare de Guvern, asa cum prevedea Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia), din domeniul privat al statului şi din administrarea E. în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi in administrarea consiliilor locale respective, a fost determinata de necesitatea urgentarii reformarii domeniului cinematografiei.

În acest context, şi dealtfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, susţinerile recurentei-pârâte RADEF potrivit cărora nu se mai pot încheia Protocoale de predare -primire în afara termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 303/2008, conform art. II punctul 5, nu pot fi reţinute din moment ce O.U.G. nr. 47/2011 a fost respinsă prin Legea nr. 105/2013, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii acesteia, prin Decizia nr. 981/2012 pronunţată de Curtea Constituţională.

Mai mult decât atât, intimatul-reclamant Municipiul Iaşi, deşi a notificat, aşa cum reiese din adresa din 13 decembrie 2016, nu primise răspuns negativ conform adresei nr. x din 22 decembrie 2016,cererea de comunicare informaţii şi nici termenul de răspuns nu expirase, acestea trebuind să ducă, în opinia recurentelor, fie la soluţia respingerii ca lipsită de interes actual, fie ca prematură.

Instanţa constată că până la momentul soluţionării cauzei termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 au expirat fără ca să răspundă în totalitate cererii de informaţii, datele furnizate nelămurind problema ce a făcut obiectul cererii de informaţii.

În mod evident numai un răspuns complet şi clar poate fi apreciat ca reprezentând o îndeplinire adecvată a obligaţiei ce revenea pârâtei în calitatea sa de instituţie publică în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544/2001,pârâta neputându-se prevala de nerespectarea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 pentru a solicita respingerea acţiunii în condiţiile unui răspuns lacunar din partea sa.

Aşadar, aceste susţineri sunt nefondate, întrucât unitatea administrativ teritorială titulară a dreptului de proprietate publică născut prin efectul legii, are calitatea de persoană vătămată în drepturile şi interesele sale legitime şi poate acţiona în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile instituite prin lege şi nu a încheiat protocolul de predare a bunurilor în termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. II pct. 5 din O.G. nr. 39/2005, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2011.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-interveniente privind pretinsa nerespectare de către instanţa de fond a prezumţiei puterii de lucru judecat ce decurge din Decizia nr. 2419/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială, în dosarul nr. x, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Această abordare este greşită, având în vedere că această prezumţie constituie, alături de excepţia lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

În concret, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 2419/2010, în dosarul nr. x, soluţionat irevocabil, s-a constatat că reclamanta, respectiv S.C. G. S.R.L., îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful B., inclusiv complexul cabinei de protecţie şi 2 birouri, situat în Iaşi, Jud. Iaş şi a fost obligată pârâta E. la executarea în natură a obligaţiei, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iaşi pentru activul denumit Cinematograful "B..", inclusiv complexul cabinei de protecţie şi 2 birouri, situat în Iaşi, 48, Jud. Iaşi, deţinut de reclamantă în calitate de locatar, contract ce a fost încheiat ulterior în data de 29.12.2010 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x de H..

Aşadar, Înalta Curte a reţinut că "în ipoteza supusă prezentei analize, simpla enumerare de la art. unic pct. 8 alin. (1) din Legea nr. 303/2008 nu reprezintă titlul de proprietate al comunităţii locale. Pentru ca bunul să devină, în mod legal, un bun domenial, după cum chiar art. unic pct. 8 alin. (5) din Legea nr. 303/2008 o spune, sunt necesare: protocolul încheiat intre primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea E.; hotărârea consiliului local, ca act administrativ translativ de proprietate; la care trebuie să se adauge intabularea dreptului de proprietate, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

În altă orine de idei, reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iaşi persoană juridică de drept privat ar putea cumpăra un activ din cele enumerate în Legea nr. 303/2008, în condiţiile parcurgerii procedurii menţionate anterior.

Din cele statutate în decizia sus- menţionată nu reiese pretinsa nerespectare de către instanţa de fond a prezumţiei puterii de lucru judecat ce decurge din Decizia nr. 2419/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială, în dosarul nr. x, cu atât mai mult cu cât şi instanţa de fond a reţinut că cinematograful B. nu se mai află în prezent, în posesia pârâtei, şi nici în proprietatea statului, acesta fiind înstrăinat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

În continuare, Înalta Curte analizând punctual aspectele supuse contestării judiciare, corespunzător modului în care au fost structurate motivele de recurs şi având în vedere că cele două recursuri au conţinuturi identice/acelaşi conţinut, vor fi analizate împreună.

Recurentele şi-au întemeiat criticile şi susţinerile cuprinse în cererile de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta-interveninetă S.C. "F." S.R.L a invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acesta acest motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât sentinţa cuprinde motivele de fapt şi de drept care au formulat convingerea instanţei şi pentru care a reţinut sau înlăturat, după caz, apărările părţilor, expuse în mod clar şi logic, cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., interpretat, în acord cu art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor menţionate în dispozitiv (lipsa de interes a acţiunii şi calitatea procesuală activă) cât şi pentru fondul cauzei.

Motivarea adecvată a hotărârii nu implică reluarea exhaustivă a tuturor susţinerilor părţilor, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le răspundă printr-un argument comun, cu o explicaţie clară, accesibilă, coerentă şi logică.

Referitor la criticile expuse de recurente privind aplicarea greşită a normelor de drept material invocându-se în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Nefondate sunt criticile recurentelor referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestora, având în vedere că în speţa de faţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 303/2008 iar, prin decizia nr. 269/16 martie 2010, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. II pct. 1 şi 5, pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanţe cu privire la imobilele din litigiu.

Într-adevăr, prin art. II din O.U.G. nr. 7/2008, pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, s-au dispus următoarele:

"Art. II din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27.07.2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Articolul II va avea următorul cuprins: Art. II - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în Anexa 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi E., împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.

Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.

Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuţie şi E personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul şi pasivul aferent fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare.

Punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi E., în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.

Pentru realizarea interesului public general privind accesul la cultură, autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure pentru o perioadă de minimum 15 ani, cu periodicitatea necesară, difuzarea de film cinematografic - cu prioritate a acelor producţii cinematografice realizate în condiţiile O.G. nr. 39/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte activităţi culturale.

Consiliile locale sunt obligate ca în termen de maximum 4 ani să asigure prin investiţiile necesare reabilitarea, dotarea şi modernizarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic preluate.

În cazul în care se constată nerespectarea de către reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le revin, conform protocoalelor de preluare încheiate, precum şi conform prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor va iniţia procedurile necesare pentru trecerea respectivelor imobile din domeniul public local în domeniul privat al statului.

Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale.

Hotărârile emise cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la pct. 9 sunt nule de drept.

În cazul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.

În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare a consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare.

După finalizarea procesului de transfer al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, Ministerul Culturii şi Cultelor va iniţia procesul de reorganizare a Regiei Autonome de Distribuţie şi E., costurile aferente fiind suportate de la bugetul de stat".

Ulterior, prin O.U.G. nr. 47/2011, s-au legiferat următoarele:

"Art. 1 - (1) Pentru sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "E.", începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "E.", astfel cum prevăd dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute la poziţiile 134-166 din Anexa nr. 1, libere de sarcini, trec din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "E.".

(3) Clădirile cu altă destinaţie decât aceea de cinematograf, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 2, aflate în proprietatea privată a statului, trec în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "E.".

(4) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 2 - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. II pct. 13 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare".

În anexa 1 la O.U.G. nr. 39/2005, la poziţia 201, 205,202,203 şi respectiv 204" este indicat în mod expres şi sălile de cinematograf din municipiul Iaşi " A.", "I.", B.", " C." şi "Tineretului."

Referitor la criticile privind admiterea cererii principale (de obligare a pârâtei E. să încheie Protocolul prevăzut de Legea nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nrr. 7/2008), instanţa de recurs constată că sunt nefondate din moment ce, prin Decizia nr. 2419/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Dosar nr. x s- a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful B., inclusiv complexul cabinei de protecţie şi 2 birouri, situat în Iaşi, Jud. Iaşi şi a fost obligată pârâta E. la executarea în natură a obligaţiei, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta S.C. G.. S.R.L. Iaşi pentru activul denumit Cinematograful "B..", inclusiv complexul cabinei de protecţie şi 2 birouri, situat în Iaşi, 48, Jud. Iaşi, deţinut de reclamantă în calitate de locatar, contract ce a fost încheiat ulterior în data de 29.12.2010 potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x de H..

Prin urmare cinematograful B. nu se mai află în prezent, în posesia pârâtei, şi nici în proprietatea statului, acesta fiind înstrăinat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Sub acesta aspect, prin Decizia nr. 269/16.03.2010 Curtea Constituţională a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate, respectiv a declarat neconstituţionalitatea art. II punctele 11 şi 12 din legea in referinţa, precum şi a art. II punctul 2, in măsura in care se refera la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate in inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.

Aşadar, Cinematograful B. se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat, respectiv S.C. G.. S.R.L. Iaşi, astfel că în privinţa acestuia nu mai poate fi obligată pârâta la încheierea protocolului menţionat şi nici nu poate opera transferul de proprietate în favoarea reclamantei.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente cauzei, astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursurilor ca nefondate.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România Film" Bucureşti şi de intervenienta S.C. "F." S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 70 din 18 aprilie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2017.