Suspendation of administrative permit annulment pending civil boundary delimitation proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s interim order to suspend the proceedings in the administrative litigation case until the final resolution of a separate boundary dispute case. The underlying dispute concerned the validity of a construction permit issued by the municipality, which the claimant challenged on grounds that the permit violated the physical boundaries of his neighboring property; the first-instance court had previously annulled the permit based on a technical expert report indicating an erroneous interpretation of the cadastral plan. The decisive legal basis was Article 413(1) point 1 of the Code of Civil Procedure, under which the appellate court was empowered to suspend the current judgment because the resolution of the administrative claim regarding the permit's legality was wholly dependent on the establishment of the actual property boundary line, which could only be definitively determined through the pending civil action for boundary delimitation (granițuire).
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 560 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Suspendation of administrative permit annulment pending civil boundary delimitation proceedings: Sesizată cu soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, apreciind că nu se impune parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea primei instanţe ce face obiectul prezentei căi de atac
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost înregistrate recursurile formulate de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1845 din 14 decembrie 2015 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. şi intimata-pârâtă Primăria Municipiului Timişoara.
Prin încheierea din şedinţa publică din data de 10 mai 2016, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursurilor până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Timişoara, având ca obiect acţiune în grăniţuire.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant B. a formulat recurs, solicitând casarea încheierii şi, în consecinţă, continuarea judecăţii.
Arată recurentul că, prin acţiunea introductivă de instanţă, din 31.10.2014, ce face obiectul Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Timiş, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, anularea Autorizaţiei de construire nr. 930/25.07.2013 emisă de pârâtul de rang 2 în favoarea pârâtului de rang 1 şi obligarea pârâţilor, în solidar, la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea autorizaţiei de construire.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii au formulat recurs, suspendat prin încheierea din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016
Acest dosar are ca obiect acţiunea de grăniţuire promovată în vederea stabilirii limitei de hotar a proprietăţii evidenţiate în CF nr. x în Timişoara, nr. top x în suprafaţă de 14.995 mp, faţă de proprietăţile învecinate.
Susţine recurentul că suspendarea judecăţii recursurilor nu este întemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cele două dosare neaflându-se într-un raport de interdependenţă.
Astfel, la elaborarea autorizaţiei de construire nu s-au avut în vedere limitele reale ale tarlalelor/parcelelor.
În Dosarul nr. x/2016 se solicită grăniţuirea şi recurentul-pârât din prezentul dosar a recunoscut că s-a produs o eroare la măsurători, sens în care este obligatorie anularea autorizaţiei de construire pentru ca, ulterior, să se efectueze grăniţuirea.
Prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte constituirea/reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a se contesta dreptul de proprietate asupra fondului vecin şi faţă de care se va face delimitarea. Aşadar, acţiunea în grăniţuire nu implică dovedirea dreptului de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărţitor.
Grăniţuirea produce efecte doar cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul real.
Astfel, nu există un drept esenţial dedus judecăţii care să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţionării cauzei în contencios administrativ, unde este supusă dezbaterii valabilitatea actului administrativ emis cu nerespectarea liniilor de hotar dintre terenurile părţilor. În instanţa civilă este supusă dezbaterii stabilirea liniei fizice de hotar fizice/în teren dintre proprietăţile părţilor.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Sesizată cu soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, apreciind că nu se impune parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului se constată că recurentul-reclamant B. a solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. 930/25.07.2013 emisă în favoarea intimatului-pârât A., susţinând că acesta a construit un gard cu încălcarea limitelor de hotar ale terenurilor învecinate, prin această acţiune, aducând atingere dreptului de proprietate a tuturor vecinilor, precum şi blocarea căilor de acces.
Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1562/17.11.2015, a admis acţiunea şi a dispus anularea actului administrativ contestat.
Tribunalul Timiş şi-a întemeiat soluţia pe susţinerile raportului de expertiză tehnică depuse în dosar, care a concluzionat în sensul că, la emiterea autorizaţiei de construire nu s-au avut în vedere în mod corect liniile de hotar, ca urmare a interpretării eronate a planului cadastral de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Timiş au formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timişoara şi A., care au criticat soluţia din perspectiva stabilirii eronate a liniei de hotar de către expert, fiind atinsă chiar substanţa dreptului de proprietate asupra terenului deţinut de beneficiarul autorizaţiei de construire.
În calea de atac, în faţa Curţii de Apel Timişoara s-a învederat faptul că recurentul-pârât A. a depus pe rolul Judecătoriei Timişoara acţiune în grăniţuire, prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar a proprietăţilor celor două persoane fizice, iar prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2016, s-a dispus suspendarea judecăţii recursurilor până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016, ce are ca obiect grăniţuire.
Înalta Curte, instanţa competentă să soluţioneze recursul formulat împotriva încheierii din data de 10.05.2016, reţine că prin motivele de recurs s-a invocat neîndeplinirea disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi inexistenţa unui raport de interdependenţă între cele două procese.
Textul legal incident, permite judecătorului să dispună suspendarea judecăţii, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
Se constată astfel că în primul proces, ce are ca obiect anularea unui act administrativ, autorizaţie de construire, în urma probelor administrate şi îndeosebi a expertizei tehnice, s-a reţinut că linia de hotar între cele două proprietăţi a fost interpretată eronat, ca urmare a greşelii de apreciere a planului cadastral de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Or, avându-se în vedere că judecătorul fondului a omologat raportul de expertiză şi a stabilit că autorizaţia de construire a fost eliberată nelegal, tocmai pentru că s-a încălcat linia la hotar, este just comportamentul recurentului-pârât A. de a formula o acţiune în grăniţuire care reprezintă singura posibilitate prin care instanţa de judecată pate stabili linia de hotar între proprietăţile celor două părţi iar, în final, instanţa de contencios administrativ să aprecieze asupra legalităţii/nelegalităţii autorizaţiei de construire.
Acţiunea în grăniţuire are ca obiect chiar reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, conform art. 560 C. civ.
Ambii proprietari sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire deoarece aceasta serveşte unui interes comun.
În prezenta cauză este imperios a se stabili cu certitudine linia de hotar între cele două proprietăţi, chiar dacă se susţine că emitentul autorizaţiei a interpretat greşit planul cadastral.
Dezlegarea acţiunii prin care s-a solicitat anularea autorizaţiei de construire depinde astfel, în totalitate de soluţia ce se va da în procesul de grăniţuire, de unde rezultă incidenţa disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, conform astrt. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificară şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de B. împotriva încheierii din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.