Scope of CSM discretion in refusing prosecutor-to-judge transfer based on institutional staffing needs and vacancy metrics

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Hotărârea nr. 1088 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea formulată de A., procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Piteşti, de eliberare din funcţia de procuror şi de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Piteşti, Judecătoria Curtea de Argeş, Judecătoria Costeşti, Judecătoria Slatina sau Judecătoria Răcari.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 iunie 2017, contestatoarea A. a solicitat anularea acestei hotărâri şi obligarea intimatului să propună Preşedintelui României eliberarea din funcţia de procuror şi numirea în funcţia de judecător, în temeiul art. 23 alin. (3) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi a procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM.

A apreciat contestatoarea că este nelegală hotărârea de respingere a solicitării sale de eliberare din funcţia de procuror şi de numire în funcţia de judecător la una dintre instanţele menţionate, pentru că dreptul pe care îl are Consiliul Superior al Magistraturii de a analiza îndeplinirea cerinţelor pentru numirea din funcţia de procuror în funcţia de judecător, ţinând seama de condiţiile impuse de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu echivalează cu dreptul de a refuza propunerea de numire.

CSM are competenţa exclusivă în ceea ce priveşte propunerile adresate Preşedintelui României de numire în funcţia de judecător/procuror, însă atribuţiile acordate în acest sens se exercită în condiţiile impuse de lege, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor şi a principiului legalităţii actelor administrative.

Deşi intimatul nu a negat existenţa unui punct de vedere favorabil obţinut de la conducătorul parchetului şi, respectiv, obţinerea unui aviz favorabil de la conducătorul instituţiei/instituţiilor la care a solicitat a fi numită, a apreciat că vocaţia la numirea în funcţia de judecător din funcţia de procuror se analizează în funcţie de toate elementele de fapt şi că soluţia pe care o poate da are în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general, funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor, şi interesele de ordin profesional şi personal ale procurorului care formulează cererea.

În hotărârea contestată s-a menţionat că, la data de 01.09.2017, la Judecătoria Piteşti erau ocupate 37 de posturi din cele 40 de posturi de judecător, fiind 3 posturi vacante. S-a constatat că încărcătura pe judecător este peste media naţională, respectiv 865 de dosare faţă de media de 741 de dosare. La aceeaşi dată, la Judecătoria Curtea de Argeş erau ocupate 5 posturi de judecător, din cele 7 posturi prevăzute, şi la această instanţă constatându-se că încărcătura pe schemă este peste media naţională. Aceeaşi situaţie, referitoare la încărcătura pe judecător, s-a constatat şi la Judecătoria Costeşti şi la Judecătoria Răcari.

Plenul CSM a luat act şi de faptul că, atât Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa, Judecătoria Răcari şi Direcţia Naţională Anticorupţie, au comunicat puncte de vedere favorabile.

A mai reţinut intimatul că nu ar fi oportună reducerea numărului de procurori ce funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

A precizat contestatoarea că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin examen de promovare organizat- în condiţiile legii iar, din 23.03.2015, a fost delegată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, din data de 07.10.2015 fiind numită procuror în cadrul acestei structuri.

Astfel, numirea sa în funcţia de judecător nu ar determina o reducere semnificativă a numărului posturilor de execuţie ocupate la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie.

De asemenea, argumentul că nu este oportună reducerea numărului de procurori ce funcţionează în cadrul DNA în condiţiile în care la această instanţă se soluţionează dosare de o complexitate deosebită nu-i poate fi opus pentru că, potrivit dispoziţiilor legale, ar putea formula în orice moment cerere de revenire la unitatea de la care a plecat, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

A mai apreciat contestatoarea că este necesară o analiză obiectivă şi imparţială a cererii sale şi o motivare în concordanţă cu dispoziţiile legale, iar nu în funcţie de persoana care a formulat cererea.

Trebuie ţinut seama şi de situaţia sa că, în calitate de procuror, nu are altă posibilitate de a accede la funcţia de judecător, neavând, de exemplu, posibilitatea de a se înscrie la un concurs pentru ocuparea funcţiilor vacante de judecător. Astfel, dacă Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 conţine singura modalitate prin care un procuror poate accede la funcţia de judecător, această modalitate trebuie să fie recunoscută ca una obiectivă şi care să poată fi supusă cenzurii în faţa instanţelor de judecată. Actul emis trebuie să respecte cerinţele de legalitate şi să nu conţină aprecieri subiective, dincolo de rezultatul aplicării unor criterii exprese, şi nici rezultatul unei voinţe majoritare a membrilor prezenţi la şedinţele plenului.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A arătat intimatul că, la soluţionarea cererii contestatoarei, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi cele ale art. 22 şi art. 23 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, motivele invocate de contestatoare şi faptul că secţia pentru judecători a sesizat Plenul cu propunere de respingere a numirii în funcţia de judecător, în raport cu aspectele care privesc aptitudinile specifice funcţiei de judecător, dar şi de cele motivaţionale, rezultate din răspunsurile candidatei, dar şi numărul mare de posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin Hotărârea nr. 1013 din 29.09.2017, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a doamnei procuror A., însă a sesizat Plenul CSM cu propunerea de respingere a numirii în funcţie de judecător.

Adoptarea hotărârii secţiei pentru judecători privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea în funcţie de judecător nu creează în mod automat un drept la numire şi nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul CSM.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror A. poate fi numită în funcţia de judecător, şi anume volumul de activitate la Direcţia Naţională Anticorupţie, situaţia posturilor vacante la unitatea de parchet în discuţie şi la instanţe, vechimea deţinută de contestatoarea la unitatea de parchet şi vechimea în funcţie, precum şi punctele de vedere transmise de parchetele şi instanţele implicate în procedura de numire în funcţia de judecător.

Din evidenţele direcţiei de resort, a rezultat că la DNA, din cele 195 de posturi de procuror prevăzute în schemă (42 posturi de conducere şi 153 posturi de execuţie), sunt ocupate 21 posturi de conducere şi 134 posturi de execuţie, fiind vacante 21 posturi de conducere şi 19 posturi de execuţie. În ceea ce priveşte volumul de activitate la această unitate de parchet, în semestrul I al anului 2017, s-a înregistrat o încărcătură de 53 de dosare pe procuror.

La Judecătoria Piteşti, instanţa la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, din cele 40 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 37 de posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 865 de dosare, faţă de media naţională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 623 de dosare, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

La Judecătoria Curtea de Argeş, din cele 7 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 5 posturi, fiind vacante un post aferent funcţiei de preşedinte şi un post de execuţie. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 619 dosar, faţă de media naţională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 601 dosar, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

La Judecătoria Costeşti, din cele 6 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 5 posturi, fiind vacant un post de execuţie. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 894 dosare, faţă de media naţională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 596 dosare, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

La Judecătoria Slatina, din cele 22 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 20 posturi, fiind vacante 2 posturi de execuţie. Încărcătura pe judecător, în semestrul I 2017, a fost de 627 dosare, faţă de media naţională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 556 dosare, faţă de media naţională de 551.

La Judecătoria Răcari, din cele 7 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate 3 posturi, fiind vacante un post aferent funcţiei de preşedinte şi 3 posturi de execuţie, din care unul a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Pe semestrul I 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosar, faţă de media naţională de 741, iar încărcătura pe schemă a fost de 578 dosar, spre deosebire de media naţională de 551 dosare.

Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Dâmboviţa, Judecătoria Răcari şi Direcţia Naţională Anticorupţie au comunicat puncte de vedere favorabile numirii contestatoarea în funcţia de judecător, iar Curte de Apel Piteşti, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Olt au comunicat avize negative, în timp ce Judecătoria Slatina a arătat că numirea magistratului în cauză nu este oportună.

A precizat intimatul CSM că avizele pozitive transmise de instanţele menţionate nu sunt obligatorii şi, prin urmare, nu sunt apte, prin ele însele, făcându-se abstracţie de toate celelalte criterii prevăzute de Regulament şi de marja de apreciere ce revine CSM, să conducă la admiterea, de plano, a cererii contestatoarei. Plenul CSM a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesul general, funcţionarea în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor, şi interesele de ordin personal ale contestatoarei.

În ceea ce priveşte contestaţia, a arătat intimatul că s-au formulat critici exclusiv din perspectiva neanalizării obiective şi imparţiale a cererii de numire în funcţia de judecător, însă, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul hotărârii contestate, au fost analizate obiectiv criteriile prevăzute de Regulament, sub aspectul volumului de activitate al instanţei sau parchetului, numărul posturilor vacante la instanţele şi parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, vechimea efectivă în funcţia de procuror şi vechimea la parchetul de la care provine şi vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită numirea.

Reprezintă atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare, promovare a judecătorilor şi procurorilor, numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror.

A precizat intimatul că, la respingerea cererii contestatoarei, s-a avut în vedere, în special, situaţia unităţii de parchet la care aceasta funcţionează, a cărei bună funcţionare ar fi fost afectată în măsura în care ar fi fost admisă solicitarea acesteia, avându-se în vedere numărul foarte mare de posturi vacante.

De asemenea, diversele decizii ale CSM, adoptate în ceea ce priveşte modalităţile de ocupare a posturilor vacante la parchete şi instanţe cu asigurarea echilibrului între interesul general şi interesul individual al solicitantului, nu pot fi privite drept măsuri contradictorii sau discreţionare.

Sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatoarei referitoare la inexistenţa posibilităţilor reale de ocupare a posturilor vacante la judecătoriile la care a solicitat numirea, întrucât acestea sunt avute în vedere la sesiunile de transferuri, la cele de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror, cât şi la concursurile de promovare a judecătorilor în funcţii de execuţie vacante.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin Hotărârea nr. 1088/26.10.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de petenta A., de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Piteşti, Judecătoria Curtea de Argeş, Judecătoria Costeşti, Judecătoria Slatina sau Judecătoria Răcari.

Argumentele pentru care a fost respinsă cererea se referă la aptitudinile specifice funcţiei de judecător, la aspectele motivaţionale, rezultate din răspunsurile contestatoarei, dar şi la numărul mare de posturi de procuror efectiv vacante la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (21 posturi de conducere şi 19 posturi de execuţie), în condiţiile în care la această unitate se soluţionează dosare de o complexitate deosebită.

Din cuprinsul hotărârii contestate reiese faptul că intimatul a analizat toate criteriile prevăzute de disp. art. 23 alin. (1) din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin HPCSM nr. 1923/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestatoarea, prin motivele cererii sale, susţine nelegalitatea actului administrativ atacat din perspectiva încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, precum şi a înfrângerii principiului legalităţii.

În acest sens, contestatoarea arată că îndeplineşte criteriile de vechime impuse de lege, că are gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi este delegată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, începând cu data de 07.10.2015, astfel că numirea sa ca judecător nu ar determina o reducere semnificativă a numărului de posturi de execuţie ocupate la DNA.

Mai menţionează contestatoarea existenţa unor puncte de vedere favorabile exprimate de Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Dâmboviţa, Judecătoria Răcari şi Direcţia Naţională Anticorupţie, iar argumentul lipsei de oportunitate nu poate să îi fie opus, deoarece poate formula în orice moment cerere de revenire la unitatea de la care a plecat.

Înalta Curte constată că prin contestaţia formulată, nu s-a exprimat nicio critică în ceea ce priveşte unul dinte motivele pentru care a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător şi anume lipsa de aptitudini specifice funcţiei de judecător, coroborată cu aspecte motivaţionale.

Cu privire la existenţa unui număr important de posturi vacante de conducere şi de execuţie în cadrul DNA, se reţine temeinicia argumentului adus în cuprinsul hotărârii atacate ce nu poate fi combătut, deoarece din datele statistice existente la dosar, situaţia este reală.

În plus, este de notorietate faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie se confruntă cu soluţionarea unor dosare ce au o complexitate deosebită.

În aceste condiţii vacantarea unui post poate perturba semnificativ activitatea direcţiei, de unde rezultă că este pertinentă concluzia lipsei de oportunitate a reducerii numărului de procurori.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea principiului legalităţii, la adoptarea sa fiind aplicate întocmai dispoziţiile legale incidente.

De asemenea, oportunitatea ce reprezintă o componentă a legalităţii a fost analizată de către intimat tot prin prisma dispoziţiilor legale ce îi conferă posibilitatea de a aprecia asupra cererii formulate, în contextul îndeplinirii atribuţiei sale de a asigura stabilitatea în sistem, în concordanţă cu necesităţile sistemului judiciar.

Este adevărat că oricând contestatoarea poate formula cerere de revenire la unitatea de parchet de la care a plecat, însă o astfel de solicitare se analizează în conformitate cu alte dispoziţii legale, diferite de cele aplicabile în prezenta cauză, iar oportunitatea presupune criterii diferite în funcţie de situaţia permisă a fiecărei opţiuni în parte.

În fine, Înalta Curte nu reţine în dosar îndeplinirea condiţiilor referitoare la excesul de putere, deoarece contestatoarea nu poate invoca un drept absolut de a fi numită în funcţia de judecător, cererea sa este analizată în conformitate cu anumite criterii legale, ce au fost respectate de către intimat, în concurs cu interesul general şi politica de resurse umane, atribute ale autorităţii publice intimate.

Faţă de acestea, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2001, modificată şi completată, contestaţia va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1088 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.