Deputy mayor’s appeal rejected for incompatibility as company administrator despite “paper-only” role.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.07.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.07.2015 emis de pârâtă.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 249 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

A reţinut instanţa că reclamantul a deţinut, în perioada 27.06.2012-prezent, atât funcţia de viceprimar al Comunei Secusigiu, judeţul Arad, cât şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., în perioada 29.05.2007-prezent, precum şi al S.C. C. S.R.L., în perioada 08.08.2011-19.04.2013, nerespectând prevederile din art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut, în esenţă, că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretat prin prisma evaluării efective a elementelor de incompatibilitate, analizând dacă se regăsesc în speţă ipotezele vizate de legiuitor a fi sancţionate (raportat la asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice, prevenirea şi sancţionarea corupţiei), cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., referitor la interpretarea legii, instanţa supune unui examen juridic norma legală în discuţie în scopul aplicării ei la cazul concret dedus judecăţii.

Astfel, instanţa de fond a reţinut greşit că simpla deţinere simultană a funcţiei de viceprimar şi de administrator într-o societate comercială constituie în mod automat cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, neavând relevanţă situaţia exercitării funcţiei de viceprimar în mod transparent şi fără vreun interes de natură patrimonială sau de favorizare a unor fapte de corupţie şi nici împrejurarea că a figurat doar scriptic ca administrator la Registrul Comerţului.

În ceea ce priveşte asigurarea transparenţei, la data alegerii în funcţia de viceprimar, 27.06.2012, era de notorietate faptul că figura doar formal ca având calitate de administrator, fără a exercita activităţi efective în acest sens, a societăţilor C. S.R.L. şi B. S.R.L.

Astfel, a acceptat funcţia de viceprimar fără a avea reprezentarea că nu a respectat prevederile art. 87 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, o dovadă a faptului că şi-a exercitat în mod transparent funcţia de viceprimar, în declaraţia de avere şi de interese a menţionat calitatea de administrator al societăţilor menţionate, declaraţiile fiind depuse cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, nu se poate reţine culpa sa şi nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor. Cel mult se poate vorbi de o eroare, privind caracterul ilicit al faptei de a deţine concomitent funcţia de viceprimar şi de administrator care nu a desfăşurat activitate, constând în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a caracterului ilicit al faptei, care constituie cauză exoneratoare de răspundere, conform art. 30 alin. (4) şi alin. (5) din C. pen.

A mai arătat recurentul că, în ceea ce priveşte prevenirea şi sancţionarea corupţiei, la dosar nu există nicio dovadă în sensul existenţei unor suspiciuni legate de săvârşirea unor fapte de corupţie, mai ales că cele două societăţi nu au înregistrat profit, după cum rezultă din actele dosarului. Astfel, în lipsă de profit, nu există niciun element care să ducă la ideea că ar fi fost înlesnită corupţia prin încălcarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat că legiuitorul nu a condiţionat existenţa stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de cuantumul profitului obţinut sau de notorietatea deţinerii funcţiei de administrator, starea de incompatibilitate fiind generată de simpla deţinere simultană a funcţiei de viceprimar şi a celei de administrator societate comercială.

De asemenea, recurentul avea obligaţia de a cunoaşte dispoziţiile legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/07.07.2015 întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reţinut că, în perioada 27.06.2012-prezent, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, întrucât a deţinut, simultan, funcţia de viceprimar al Comunei Secusigiu, judeţul Arad, şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., număr de ordine la ORC x/2007, în perioada 29.05.2007-prezent, şi funcţia de administrator al S.C. C. S.R.L., număr de ordine la ORC x/2011, în perioada 08.08.2011-19.04.2013.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu a contestat această situaţie de fapt, toate criticile aduse raportului de evaluare contestat, atât în faţa instanţei de fond cât şi prin motivele de recurs, vizând aspecte de ordin subiectiv şi financiar.

De altfel, recurentul precizează că în declaraţiile de avere şi interese a menţionat calităţile deţinute în cele două societăţi, însă interpretează eronat dispoziţiile legale incidente, referindu-se la faptul că a respectat scopul declarat al legii, asigurarea transparenţei şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, modificată (Secţiunea a 4-a - Incompatibilităţi privind aleşii locali), "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".

De asemenea, art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 dispune că alesul local poate renunţa la funcţia sa deţinută înaintate de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie.

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă, fără putinţă de tăgadă, că legiuitorul nu a permis nuanţări în stabilirea stărilor de incompatibilitate reglementate de lege în raport de împrejurări de fapt/drept determinante/justificative, aspectele de ordin subiectiv/obiectiv de natură a particulariza fiecare situaţie în parte fiind irelevante sub acest aspect.

În mod clar intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite exercitarea unor activităţi incompatibile între mediul privat şi cel public, indiferent de motivele şi de situaţiile care au generat stările de incompatibilitate reglementate de lege.

Prin urmare, împrejurările de ordin subiectiv/financiar invocate de recurentul-reclamant în justificarea exercitării pe durata mandatului de viceprimar şi a funcţiei de administrator la S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. (privind aşa-zisa notorietate a aspectului că este administratorul celor două societăţi "doar scriptic", fără a exercita efectiv activităţi de administrare, sau faptul că cele două societăţi nu au înregistrat profit), nu înlătură starea de incompatibilitate reţinută în sarcina sa prin raportul de evaluare contestat.

De altfel, Înalta Curte constată a fi neîntemeiate susţinerile recurentului că nu ar fi exercitat activitatea de administrator, de vreme ce, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (situaţii financiare şi bilanţuri, aflate la filele x şi următoarele), rezultă că societăţile au avut activitate iar actele au fost semnate de A. în calitate de administrator. Deci, recurentul-reclamant a exercitat efectiv funcţia de administrator, neavând nicio relevanţă juridică şi nefiind dovedite susţinerile sale că ar fi figurat "doar scriptic" în această funcţie. Astfel, este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 87/2017, referitoare la exercitarea funcţiei.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurentului privind faptul că cele două societăţi al căror administrator era nu au înregistrat profit sau că nu ar fi încheiat contracte cu Comuna Secusigiu, legiuitorul necondiţionând reţinerea stării de incompatibilitate cu obţinerea de profit sau cu încheierea de contracte cu unitatea administrativ-teritorială.

Nu sunt întemeiate nici apărările recurentului privind starea de eroare în care s-a aflat în perioada supusă evaluării, în sensul că ar putea fi cel mult o eroare constând în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a caracterului ilicit al faptei săvârşite, întrucât avea obligaţia, în calitate de ales local, să cunoască dispoziţiile legale care reglementează regimul interdicţiilor şi al incompatibilităţilor funcţiei în care a fost ales. Invocarea şi interpretarea articolului 30 alin. (4) şi (5) din C. pen. excedează analizei prezentei instanţe. De altfel, din lecturarea acestui articol, rezultă că acesta vizează cauzele de neimputabilitate a unei fapte penale, a unei infracţiuni, în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale şi nu se referă la neimputabilitatea faptelor sancţionate de legea civilă.

În consecinţă, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii recurate referitoare la actul administrativ contestat întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, soluţia instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale incidente.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 249 din 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.