Recovery of EU rural development funds: contractual obligation to maintain eligibility precluding insolvency during financing validity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.07.2015, reclamanta Societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 20.02.2015 privind proiectul x, înregistrat sub nr. x din 20.02.2015, şi a Deciziei nr. 14162 din 16.04.2015 de soluţionare a contestaţiei formulate de societate, şi obligarea pârâtei la derularea în continuare a contractului de finanţare.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 229 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 14162/16.04.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2015 şi a obligat pârâta să execute obligaţiile ce decurg din contractul de finanţare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei recurate şi, rejudecând litigiul, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâta recurentă a susţinut următoarele:

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că insolvenţa nu este o neregulă, întrucât AFIR a demarat procedura de constatare a neregulii, respectiv insolvenţa, la momentul la care a luat la cunoştinţă de deschiderea procedurii conform Legii nr. 85/2014. În perioada de monitorizare a contractului de finanţare, AFIR are obligaţia de a demara procedura de verificare a tuturor beneficiarilor cu privire la respectarea de către aceştia a condiţiilor de eligibilitate şi selecţie la care s-au obligat prin cererea de finanţare şi contractul de finanţare.

Societatea A. S.R.L. a depus cerere de deschidere a procedurii de insolvenţa, iar AFIR a respectat dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a demarat procedura de emitere a procesului-verbal de constatare în 15 zile de la momentul la care a aflat de deschiderea procedurii de insolvenţa.

Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a FEADR ca şi clauzele contractului cadru nr. x/16.08.2012, prevăd ca eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanţare).

Având în vedere prevederile contractuale şi legale incidente rezultă că beneficiara FEADR era obligată să menţină "pe o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului" eligibilitatea proiectului, necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, fiind cunoscut de către reclamantă încă de la momentul depunerii cererii de finanţare în vederea obţinerii fondurilor comunitare nerambursabile alocate.

Constatând intrarea reclamantei în procedura insolvenţei, s-a constatat că suma decontată de Autoritatea Contractantă a devenit neeligibilă, iar în acest a fost emis Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În baza memoriului justificativ şi a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanţare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi. Potrivit declaraţiilor sale ataşate cererii de finanţare, acesta s-a angajat să desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. Starea de insolvenţă în care beneficiarul se află în prezent, contravine condiţiilor care au stat la baza finanţării, astfel criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părţi nemaifiind îndeplinite.

Neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata contractului de finanţare, încetarea investiţiei finanţate prin FEADR, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanţate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Întrucât această investiţie nu îşi demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvenţă, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale şi contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit, suma totală neeligibilă datorată de beneficiară rămasă de recuperat fiind de 103.759 RON, la care se adaugă majorări de întârziere potrivit legislaţiei în vigoare.

Se mai critică hotărârea instanţei de fond şi din perspectiva interpretării Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, susţinând că la pronunţarea acestei decizii s-a avut în vedere şi Regulamentul (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria x nr. x din 11 august 2005, cu modificările ulterioare, care a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin Programul FEADR precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin Programul FEADR (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Finanţarea nu a fost acordată doar pentru realizarea proiectului ci pentru obţinerea de performante financiare pe toata perioada de valabilitate a contractului, respectiv 5 ani de la ultima plata efectuata de Autoritatea Contractantă către beneficiar.

Aşa fiind, rezultă că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât instituţia recurentă a emis procesul-verbal contestat în conformitate cu prevederile legale şi contractuale mai sus menţionate, prevederi pe care reclamanta le cunoştea şi trebuia să le respecte în vederea implementării proiectului asumat.

Anterior semnării contractului de finanţare, reclamanta a avut la cunoştinţă despre obligativitatea implementării cu profesionalism a proiectului, astfel că reclamantei îi revenea în exclusivitate obligaţia de a respecta toate prevederile legale şi contractuale asumate.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 14162/16.04.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/20.02.2015, precum şi de anulare a procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x x/20.02.2015, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plata a unui debit în cuantum de 103.759 RON, către intimata recurentă.

În esenţă, prin cele două acte administrative s-a reţinut că în urma efectuării plăţilor aferente cererii de plată nr. 2, la verificarea beneficiarului în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, reclamanta în calitate de beneficiar este menţionată în insolvenţă. Având în vedere starea de fapt reţinută, s-a constatat că suma decontată de autoritatea contractantă, respectiv 103.759 RON, a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării, pe perioada de valabilitate a contractului, a prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la contractul cadru, respectiv prin încălcarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie asumate în momentul depunerii cererii de finanţare.

Instanţa de fond a anulat actele administrative contestate, reţinând prin prisma statuărilor Curţii Constituţionale din Decizia nr. 342/2013 că, autoritatea de control nu a motivat în concret de ce deschiderea procedurii insolvenţei contravine condiţiilor de finanţare şi criteriilor de eligibilitate, nu a demonstrat culpa reclamantei în deschiderea procedurii de insolvenţă şi că simplul fapt al deschiderii procedurii de insolvenţă nu echivalează cu o acţiune sau inacţiune a reclamantei prin care şi-ar fi încălcat obligaţiile ce-i revin .

Soluţia primei instanţe este nelegală, fiind rezultatul aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispoziţiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, precum şi a prevederilor contractului de finanţare x din 16.08.2012 încheiat între APDRP în calitate de autoritate contractantă şi intimata reclamantă în calitate de beneficiar.

Contractul de finanţare menţionat a avut ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 40.000 Euro, echivalentul a 172.932 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Instalarea Societăţii A. S.R.L. în ferma agricolă din sat Stroieşti, comuna Stroieşti, judeţul Suceava".

În perioada de valabilitate a contractului de finanţare din intimata -reclamantă a intrat în insolvenţă la cererea ei, iar în prezent este deschisă procedura falimentului împotriva acesteia prin sentinţa nr. 587/11.10.2016 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x.

Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 constituie neregulă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Una din condiţiile de eligibilitate a societăţii reclamantei la momentul acordării finanţării era să nu fie în stare de insolvenţă, condiţie pe care, prin angajament s-a obligat să o respecte alături de celelalte condiţii, pe perioada de valabilitate a contractului de finanţare şi de monitorizarea investiţiei.

De asemenea, potrivit art. 3 din anexa I la Contractul de Finanţare nr. x/16.08.2012 încheiat între părţi, reclamanta, în calitate de beneficiar, s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.

Conform art. 11 alin. (3) "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încetarea ori executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere şi fără nici o altă formalitate. În acest caz, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă până la data notificării, situaţie în care autoritatea contractantă va aplica beneficiarului dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare."

Declanşarea procedurii insolvenţei societăţii reclamantei face incidentă clauza contractuală expusă în precedent, ceea ce justifică rezoluţiunea de plin drept a contractului de finanţare şi recuperarea integrală de la aceasta a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă.

Pe de altă parte, deschiderea procedurii insolvenţei şi cu atât mai mult intrarea reclamantei în procedura falimentului a reprezentat o schimbare a situaţiei financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene şi în fapt o neregulă în sensul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. Nerespectarea clauzelor contractuale de finanţare care implică menţinerea eligibilităţii proiectului atrage răspunderea beneficiarului proiectului şi obligaţia de recuperare a prejudiciului produs pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanţare, reclamanta având obligaţia să respecte toate criteriile de eligibilitate şi să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Toate aspectele reţinute în precedent, sunt menţionate şi în actele administrative contestate, aşa încât este fără temei aprecierea instanţei de fond că autoritatea contractantă nu a motivat în concret de ce deschiderea procedurii insolvenţei contravine condiţiilor de finanţare şi criteriilor de eligibilitate.

Referitor la lipsa de culpă a reclamantei este de menţionat că prin actele administrative a căror anulare se solicită s-a angajat răspunderea administrativă a reclamantei pentru nerespectarea unor clauze contractuale din Contractul de Finanţare nr. x/16.08.2012.

Instanţa de fond a omis a observa însă că, în discuţie se pune problema răspunderii contractuale a reclamantei decurgând din nerespectarea obligaţiilor asumate prin acest contract administrativ.

Or, în materia răspunderii contractuale, culpa debitorului este prezumată prin simplu fapt al neexecutării obligaţiei sau a executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate prin contractul încheiat între părţi, nefiind necesar a se dovedi sub acest aspect doar neîndeplinirea obligaţiei, ceea ce în cauză s-a realizat.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă A.F.I.R. asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A.F.I.R. şi, casând sentinţa atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menţinând actele atacate ca fiind legal întocmite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 229 din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.