Suspension of public official service: Territorial jurisdiction fixed by plaintiff's domicile despite defendant's objection

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de13.10.2017 sub nr. x/2017,reclamantul A., în contradictoriu cu paratii Consiliul Judeţean Argeş şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Argeş, prin Consiliul Judeţean Argeş, a solicitat suspendarea executării Hotărârii Consiliului Judeţean Argeş nr. 187/27.07.2017comunicată în data de 13.09.2017 prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului din funcţia de Director executiv al Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor Argeş precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 11 ianuarie 2018, Tribunalului Sibiu, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare soluţionării acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Judetean Arges şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Arges, prin Consiliul Judetean Arges în favoarea Tribunalului Arges.

În argumentele reţinute în susţinerea soluţiei, instanţa a arătat că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat sa se dispuna suspendarea executarii unui act administrativ individual, fiind aplicabile în acest sens dispoziţiile Legii nr. 188/1999 dat fiind faptul ca prin actul atacat a fost suspendat raportul de serviciu al reclamantului, reclamant care are calitatea de functionar public.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare, instanta reţine că potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe. Aceste dispoziţii se completează, potrivit art. 117 din acelaşi act normativ, cu prevederile legislaţiei muncii.

Cu privire la competenta teritorială de solutionare a cauzei, instanţa a reţinut, pe de o parte, ca potrivit art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau său al paratului, iar pe de alta parte că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii cauzele vizand conflictele de munca se solutionează de instanta de la domiciliul reclamantului.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Argeş, secţia Civilă, prin Sentinţa nr. 139/2018 din 9 februarie 2018, a a dnmis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, invocată de reclamant şi a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ introduse de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Argeş şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Argeş precum şi cu terţii Comisia de Disciplină şi Secretarul Judeţului Argeş.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, ceea ce înseamnă că pentru determinarea competenţei materiale trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 iar, pentru determinarea competenţei teritoriale, vor fi avute în vedere dispoziţiile de drept comun din materia contenciosului administrativ înscrise la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A mai reţinut instanţa că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Conchide instanţa în sensul că, reclamantul, la data învestirii Tribunalului Sibiu - 13 octombrie 2017, avea domiciliul în Sibiu, Str. x, Judeţul Sibiu, aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate depusă la dosar, astfel că a optat pentru instanţa de la domiciliul său.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Sibiu, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului A. privind suspendarea executării Hotărârii Consiliului Judeţean Argeş nr. 187/27.07.2017, prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al acestuia din funcţia de Director executiv al Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor Argeş Consiliul Judeţean Argeş şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Argeş, prin Consiliul Judeţean Argeş.

În mod temeinic şi legal instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x referitoare la competenţa în primă instanţă a curţii de apel în litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, în condiţiile în care legea specială care guvernează raporturile de serviciu ale reclamantului conţine în mod expres alte dispoziţii.

Cu titlu prealabil, este de meţionat că potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe".

Ca urmare, în raport cu obiectul acţiunii şi cu împrejurarea că reclamantul face parte din categoria funcţionarilor publici, Înalta Curte reţine că demersul judiciar iniţiat de aceasta se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcţionarului public, fiind incidente normele de competenţă derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În ceea ce priveşte competenţa teritorială alternativă, reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că reclamantul a optat pentru învestirea instanţei de la domiciliul său, care, potrivit menţiunilor din cartea de identitate, se află în Judeţul Sibiu - Str. x, aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate depusă la dosar, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Sibiu.

Aşa cum reclamantul a menţionat şi în notele scrise depuse la dosar, acest aspect nu este contestat în cauză, fiind dovedit prin menţiunile din cartea de identitate, în sensul art. 91 alin. (1) din C. civ., conform cărora "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În condiţiile în care art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004 prevede expres că nu poate fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, a fortiori, această excepţie nu poate fi invocată în situaţia în care reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său.

În acord cu această interpretare a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său menţionat în cartea de identitate, nu este permisă invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială şi determinarea instanţei competente teritorial în raport cu domiciliul după data introducerii acţiunii, iar nu cu domiciliul oficial al reclamantului la data introducerii acţiuniii (13 octombrie 2017), întrucât ar echivala cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor menţionate, prin încălcarea dreptului de opţiune între cele două instanţe competente teritorial, drept recunoscut în exclusivitate reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Argeş şi Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Argeş, precum şi terţii Comisia de Disciplină şi Secretarul Judeţului Argeş, în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2018.