Taxpayer's challenge to precautionary tax measures assigned to tribunal based on 268,466 RON value threshold.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată initial şi precizată pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 - Târgu Jiu, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/18.11.2016.

Prin precizarea acţiunii reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal control nr. x din 23 noiembrie 2016 emis de ANAF precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea capătului principal al acţiunii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod nelegal s-au instituit măsurile asiguratorii impotriva sa, având în vedere faptul că societatea avea documente justificative care atestau toate operatiunile efectuate şi care erau înregistrate şi în evidenta contabilă, îndeplinindu-şi toate obligatiile legale care-i reveneau din acest punct de vedere.

În drept a invocat art. 260 şi urm din C. proc. civ., art. 7611şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 571/2003, Ordinul nr. 3512/2008, NM aplicare a Legii nr. 571/2003.

Prin Sentinta civilă nr. 4820/11.04.2017, cauza a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 5269 din 21 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia Contencios Administartiv şi Fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în conscinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 - Târgu Jiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti- sectia a VIII-a.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut, din analiza art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, că legiuitorul a asimilat deciziile de instituire a măsurilor asiguratorii actelor administrative tipice. De aceea a prevăzut că se atacă conform legii nr. 554/2004 direct cu acţiune la instanţa de contencios competentă (iar nu cu contestaţie în faţa organelor fiscale precum actele administrativ-fiscale), iar pentru urgenţă s-a renunţat şi la procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004.

Actul administrativ contestat în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală, Direcţia Generala Antifrauda Fiscală- Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu Jiu, din cadrul ANAF, deci o acţiune prin care se solicită anularea acestuia se soluţionează în primă instanţă de curtea de apel.

In acest sens instanţa a avut în vedere că potrivit art. 15 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 520/2013, "În cadrul Agenţiei (ANAF) se organizează şi funcţionează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire, descoperire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.

(2) În cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală funcţionează direcţii regionale antifraudă fiscală, conduse de inspectori generali adjuncţi antifraudă. Sediul principal al direcţiilor regionale antifraudă fiscală se stabileşte în municipiile prevăzute în anexa 2.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 178 din 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 - Târgu Jiu, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a suspendat judecata cauzei şi a inaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa astfel, instranţa a reţinut că măsurile asigurătorii, chiar şi în cazul în care se dispun înainte de emiterea titlului de creanţă, "privesc" taxe şi impozite sau contribuţii evaluabile în bani, iar acest criteriu valoric are prioritate, indiferent de rangul autorităţii emitente, nefiind relevant faptul că acestea sunt numai estimate.

Într-o interpretare contrară, arată instanţa, cu privire la acelaşi raport juridic, analizat pe fond (când se contestă însuşi titlul de creanţă alături de care s-au dispus măsuri asigurătorii) sau numai la nivelul aparenţei (când se contestă doar măsura asigurătorie dispusă anterior emiterii titlului de creanţă), competenţa instanţelor judecătoreşti ar fi diferită dacă o autoritate publică centrală emite o astfel de decizie privitoare la o creanţă estimată de până la 1.000.000 de RON. Or, o interpretare logică se opune unei astfel de concluzii, în care aparenţa raportului juridic de drept fiscal (specifică măsurilor asigurătorii) ar face obiectul analizei în primă instanţă în faţa curţilor de apel (cu drept de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în timp ce însuşi fondul raportului juridic de drept fiscal ar face obiectul analizei în faţa tribunalului. Situaţia inversă conduce la aceeaşi lipsă de simetrie juridică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 noul C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. nr. x/18.11.2016 emisă de pârâtă, în baza procesului-verbal control nr. x de instituire sechestru asigurator bunuri mobile din data de 23 noiembrie 2016.

Înalta Curte constată că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în urma unui control fiscal, prin care inspectorii antifraudă din cadrul instituţiei pârâte au dispus instituirea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 213 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, motivat de faptul că există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea obligaţiilor de plată, estimate la suma de 268.466 RON.

Potrivit art. 213 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesai poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă".

Aşadar, dispoziţiile noului Codul de procedură fiscală fac trimitere, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente, la dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În cauză, valoarea acestor obligaţii de plată este de până la 1.000.000 RON, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 - Târgu Jiu în favoarea Tribunalului Bucureşti -S.C.A.F.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2018.