Challenge to regulatory acts authorizing non-destructive testing operators and welders for pressure equipment based on EU professional qualification directives

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi I.S.C.I.R. România - Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, a solicitat anularea:

I. în totalitate a actelor normative emise de ISCIR România aprobate de Ministerul Economiei şi publicate în Monitorul Oficial nr. 759 bis/06.12.2013 sub denumirea:

- PT CR 6-2013, "Autorizarea operatorilor control nedisctructiv şi a persoanelor juridice care efectuează examinări nedistructive precum şi evaluarea persoanelor juridice care efectuează examinări distructive"

- PT CR 7-2013, "Aprobarea procedurilor de sudare pentru oţel, aluminiu, aliaje de aluminiu şi polietilena de înaltă densitate (PE-HD)"

- PT CR 9-2013, "Autorizarea sudorilor care execută lucrări de sudare la instalaţiile sub presiune şi la instalaţiile de ridicat, şi a operatorilor sudare ţevi şi fitinguri din polietilenă de înaltă densitate (PE-HD).

II. Ordinului ISCIR nr. 8/2009 privind atestarea persoanelor care au dreptul de a participa ca formator la programele de formare profesionale organizate pentru ocupaţiile reglementate de ISCIR - publicate în Monitorul Oficial nr. 57/2009, ca fiind nelegale, dar şi revocarea parţială a celorlalte prescripţii emise de ISCIR din 2009 care nu au ţinut cont de legislaţia conexă specifică formării profesionale a adulţilor şi libertăţii de a presta servicii în acord cu Directivele UE.

De asemenea, a mai solicitat şi suspendarea actelor normative susmenţionate până la soluţionarea acţiunii în anulare, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale ce vor fi stabilite pe parcursul procesului, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 3 iunie 2014 pârâtul Ministerul Economiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Economiei faţă de capătul 4 al cererii de chemare în judecată, respectiv anularea ordinului ISCIR nr. 8/2009, excepţia de tardivitate a cerii de anulare a Ordinului nr. 8/2009 şi excepţia lipsei de interes a promovării acţiunii în anulare act administrativ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 3 iunie 2014 pârâtul I.S.C.I.R. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 18 din 26 ianuarie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului ISCIR nr. 8/2009 şi a respins acest capăt de cerere faţă de pârâtul Ministerul Economiei pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiate excepţiile de tardivitate, lipsei de interes şi a lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului ME nr. 1001/2013 şi a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 şi PT CR 9-2013.

A admis excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului ISCIR nr. 8/2009, pe care o respinge ca inadmisibilă.

A respins excepţia nelegalei constituiri a instanţei ca neîntemeiată.

A respins cererea de anulare a Ordinului ME nr. 1001/2013 şi a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 şi PT CR 9-2013, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi I.S.C.I.R. România - Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, ca neîntemeiată.

A respins cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Economiei nr. 1001/21013 şi a PT CR 6-2013, PT CR 7-2013 şi PT CR 9-2013, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1,2,3,5 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat -I.S.C.I.R. România a depus întâmpinare la data de 12.06.2015, prin care a solicitat respingerea recursului cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Suceava a depus răspuns la întâmpinare la data de 14.07.2015, solicitând respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare depusă de intimatul- pârât.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2017, astfel cum fost îndreptată, din oficiu, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Raportat la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a pretins ca instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale întrucât "fiind vorba de acte normative de interes general, în completul de judecată trebuie să fie şi un reprezentat al Ministerului Public.

În realitate, dispoziţiile referitoare la participarea Ministerului Public în procesul civil, respectiv art. 92 şi 93 C. proc. civ., enumeră situaţia în care participarea procurorului la dezbaterea litigiului este obligatorie (art. 92 alin. (3). Or, faţă de obiectul prezentei, niciun act normativ nu impune prezenţa procurorului.

Cât priveşte participarea sa facultativă aceasta alegere este la latitudinea Ministerului Public, nu a instanţei de judecată.

Invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a raportat la faptul că sentinţa a fost pronunţată de un alt judecător decât cel căruia i s-a repartizat cauza.

În realitate nu au avut loc alte dezbateri pe fondul cauzei într-o altă componenţă a completului, la primul termen de judecată din 9 septembrie 2014, reclamanta-recurentă a solicitat un nou termen pentru apărarea, la următorul termen din 7 octombrie 2014, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei Curţii de Apel Suceava în soluţionarea pricinii apreciind că acesta ar aparţine Curţii de Apel Bucureşti.

Cum pronunţarea asupra acestei excepţii a fost prorogată la termenul ulterior din 6 mai 2014 instanţa s-a pronunţat atunci asupra acestei excepţii, respingând-o fără a se antama fondul principii.

Dezbaterile pe fondul cauzei s-a realizat în faţa completului în aceeaşi componenţă cu cea care a pronunţat hotărârea astfel că susţinerile recurentei în legătură cu aceasta nu sunt reale.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. se raportează la încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, recurenta apreciind că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa de fond s-a pronunţat de altfel asupra acestei excepţii respingând-o în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004. În fapt recurenta, fără să critice această soluţie, reiterează excepţia fără a o motiva.

Faţă de faptul că însăşi reclamanta a introdus acţiunea la Curtea de Apel Suceava, a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat în mod temeinic că aceasta a fost opţiunea reclamantei.

Recurenta a invocat faptul că instanţa de fond ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cu motivarea că la acelaşi termen s-a pronunţat atât in ceea ce priveşte excepţiile consemnate cat şi în ceea ce poveste suspendarea şi anularea ordinelor reclamate.

Recurenta citează în acest caz din însăşi dispozitivul sentinţei atacate, fără a indica în concret nicio regulă de procedură ce ar fi fost încălcată.

În realitate, o interdicţie precum cea la care se face referire nu există în procedura civilă, din contră instanţa fiind obligată a se pronunţa asupra excepţiilor invocate de părţi cât şi a celorlalte capete de cerere.

Prin raportare la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a pretins că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material întrucât au fost încălcate Directivele CE nr. 200/123 şi nr. 2005/36.

Pe fond criticile s-au referit la PT CR6-2013, PT CR7-2013 şi PT-CR9-2013 aprobate prin Ordinul ME nr. 1001/2013, instanţa de fond respingând cererea de anulare acestora întrucât reclamanta nu s-a putut pretinde a fi fost vătămată prin aplicarea acestora.

Cu toate acestea, prin cererea de recurs ori precizările subsecvente recurenta nu motivează în concret în ce a constatat vătămarea suferită, ba mai mult încearcă să-şi motiveze susţinerile pe aceea că intimaţi nedovedind respectarea prin Ordinul emis a prevederilor "O.U.G. nr. 49/2009 şi actelor legislative conexe" aceasta nu a putut "dovedi corespunzător încălcarea acestora", deşi sarcina probei îi revenea.

În concluzie, în raport de criticile aduse, hotărârii a instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum, în raport de argumentele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava împotriva sentinţei nr. 18 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.