State aid compensation case over unharvested Natura 2000 timber quashed and remanded for failure to define claim's object and legal basis.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2015, reclamanta Obştea A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a solicitat instanţei să dispună pârâtului la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea cuvenită pentru masa lemnoasă nerecoltată aferentă anului 2014 în sumă de 1.385.883,3 RON pentru suprafaţa totală de 2.560,76 ha situată în Parcul Naţional Defileul Jiului ROSCI 0063 şi Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 Situl Natura 2000.

La termenul de judecată din data de 06.10.2015, reclamanta a depus la dosar precizări ale acţiunii cu privire la suprafaţa totală de 2560,76 ha precum şi cu privire la suma ce se solicită.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 415/14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de recurenta Obştea A., pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor fiind obligat să achite suma de 58.704,3 RON compensaţia aferentă suprafeţei de 266,3 ha pentru anul 2014.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 415 din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs atât reclamanta Obştea A. cât şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor.

1. Prin recursul declarat de reclamanta Obştea A. se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii în tot a despăgubirilor solicitate, respectiv plata sumei de 1.385.883,3 RON pentru întreaga suprafaţă de 2.560,76 ha, plus cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (6) C. proc. civ., încălcând astfel dreptul de dispoziţie al părţilor şi principiul contradictorialităţii în condiţiile în care nu a pus în discuţia părţilor lipsa actelor vizând dreptul de proprietate şi implicit diminuarea despăgubirilor.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se apreciază că instanţa a încălcat normele de drept material aplicabile în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă o altă situaţie de fapt şi drept.

Astfel prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar nr. 4066/9.06.2006 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2.705,12 ha teren cu vegetaţie forestieră, recurenţii-reclamanţi fiind puşi în posesie pentru suprafaţa de teren menţionată, din care face parte şi suprafaţa de teren pentru care s-a solicitat compensaţiile aferente anului 2014.

Însăşi intimatul-recurent a recunoscut dreptul de proprietate prin Ordinul nr. 187/25.02.2014 iar suprafaţa de teren în discuţie este menţionată şi în conţinutul hotărârilor judecătoreşti anexate. Direcţia Finanţelor Publice Craiova nu a contestat starea de fapt şi drept dar a respins fără un temei legal decontul de la avizare pentru lipsa Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase.

Totodată, în litigiul anterioare, soluţionate prin hotărâri definitive şi irevocabile, a fost avută în vedere aceeaşi suprafaţă de teren forestier de 2560,76 RON.

În susţinerea recursului au fost depuse la dosar acte .

2. Şi pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 415/2015, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând cauza în fond, să fie respinsă în tot acţiunea formulată de reclamanta Obştea A..

Astfel, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, iar Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensaţii cu încălcarea prevederilor legale incidente, respectiv în lipsa Normelor metodologice aprobate prin hotărâre de Guvern.

În baza noilor orientări ale Uniunii Europene privind ajutorul de stat în sectorul agricol şi forestier pentru perioada 2010-2014 C2014/C204/01, publicate în Jurnalul Oficial al UE din data de 01.07.2015, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a reluat procedura de elaborare a unui proiect de hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii dar instanţa de fond a omis faptul că în lipsa cadrului legal, respectiv în lipsa avizelor acordate de toate instituţiile abilitate, nu pot fi acordate compensaţii.

Creanţa solicitată de reclamantă nu are un caracter cert, lichid şi exigibil, existenţa certă a creanţei fiind condiţionată de promulgarea unor norme metodologice, prin care să se calculeze concret întinderea acestora.

Acordarea compensaţiilor solicitate de reclamantă este afectată de o condiţie suspensivă, respectiv - adoptarea unei Hotărâri de Guvern, jurisprudenţa CJUE (respectiv Decizia 2005/449/CE a Parlamentului European din data de 20.11.2008 pronunţată în cauza C 18/08 Foselev Sud-Ouest) fiind relevantă.

Ca urmare, măsurile compensatorii, sub forma ajutoarelor de stat, stabilite prin art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi aplicate până la îndeplinirea condiţiei suspensive, respectiv adoptarea hotărârii de Guvern.

Ajutoarele de stat, solicitate de reclamantă, respectiv compensaţii pentru lipsa de folosinţă a terenurilor forestiere, deţinute în proprietate, situate într-o arie naturală protejată, dar potrivit prevederilor legale acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensaţiilor solicitate de către reclamanta-intimată, este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

1. emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiţie care a fost îndeplinită;

2. adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiţie ce nu a fost îndeplinită.

Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

Condiţia impusa de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speţă, acordarea de compensaţii, nu este îndeplinită.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate şi avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensaţii, de către autorităţile abilitate, în acest sens.

Reclamanta-intimată recunoaşte, în conţinutul cererii de chemare în judecată, prin argumentele invocate că, refuzul intimatului privind plata compensaţiilor, are drept temei legal neîndeplinirea condiţiilor privind acordarea de compensaţii, motivată prin lipsa unor norme metodologice care sa permită autorităţilor implicate şi abilitate, procedurile de verificare, avizare şi control a documentaţiei depuse pentru acordarea ajutoarelor de stat, în materia de compensaţii.

În speţă, nu se poate reţine culpa M.M.A.P având în vedere aspectul că documentaţia înaintată nu poate fi verificată şi avizată în conformitate cu normele legale, în lipsa acestora.

Dreptul reclamantului-intimat de acordare a ajutoarelor de stat privind compensaţiile, aferente anilor 2014, pentru terenuri forestiere, deţinute în proprietate şi situate în arii naturale protejate, supuse unor restricţii de folosinţă, nu a fost încălcat şi nici infirmat.

Ministerului nu îi este imputabil faptul, că nu au fost aprobate normele legale, pe considerentul că nu se poate substitui atribuţiilor autorităţilor publice centrale, responsabile privind aprobarea şi publicarea normelor legale sus menţionate.

În contextul celor expuse, este evident că nu există un refuz nejustificat al M.M.A.P, emis cu exces de putere, ci dimpotrivă, prin adresa emisă către reclamantă, s-a respectat legislaţia internă privind acordarea ajutoarelor de stat reprezentând compensaţii, cât şi legislaţia comunitarâ, impusă prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012.

Concluzionând, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată privind acordarea de compensaţii pentru terenurile forestiere, deţinute în proprietate şi supuse unor restricţii de utilizare, aferente anilor 2014, este nefondată în lipsa cadrului juridic care să permită calcularea, avizarea şi decontarea acestora.

În lipsa avizelor, acordate de către toate instituţiile de specialitate, implicate, respectiv a unor norme metodologice de calcul şi acordare a ajutoarelor de stat/compensaţiilor, nu pot fi acordate sumele solicitate de reclamantă.

Având în vedere considerentele expuse, se solicită instanţei de recurs să dispună admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacată şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond să fie respinsă acţiunea intimatei-reclamante Obştea A., drept inadmisibilă şi netemeinică.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă Obştea A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

Reclamanta arată că motivele invocate nu au susţinere în fapt şi în drept aşa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei şi în legislaţia incidenţa în materie.

În primul rând, vinovăţia neacordării despăgubirilor nu poate fi "transferată" către Direcţia Finanţelor Publice care nu putea să avizeze plata acestor sume atâta timp cât ele nu erau prevăzute în buget, în speţă fiind vorba de un refuz nejustificat al unui organ ale administraţiei centrale de a întreprinde demersurile legale pentru acordarea despăgubirilor cuvenite.

Astfel, potrivit prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic - în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă; cât şi prevederilor art. 1 din H.G. nr. 861/din 22.07. 2009 privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi cele proprietate public şi privată a unităţilor administrativ teritoriale: fundamentarea anuală a necesarului de fonduri pentru lucrările şi/sau acţiunile prevăzute la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 -Codul silvic se face de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, la propunerea structurilor teritoriale de specialitate din subordine, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind elaborarea, aprobarea şi finanţarea acţiunilor din fondurile bugetare (Anexa nr. 1, art. 1 din Normele metodologice).

Baza legală pentru acordarea acestor despăgubiri o reprezintă prevederile Legii nr. 46/2008- Codul Silvic şi Hotărârea de Guvern nr. 861/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond. Astfel, art. 6 alin. (1) din H.G.. 891/2009 prevede expres că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008-Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisie Europene privind ajutoarele de stat.

Aşadar, Hotărârea de Guvern nu prevede o altă condiţie pentru acordarea despăgubirilor decât decizia Comisiei Europene.

Mai mult, chiar şi Codul silvic în vigoare (Legea nr. 46/2008) la art. 138 prevede expres şi fără echivoc: "legislaţia subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, O.U.G. nr. 96/1998 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi O.U.G. nr. 139/2005 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislaţiei în condiţiile prezentului cod".

Articolul 11 invocat de minister nu are în vedere un alt act normativ ci doar că Schema propusă să fie publicată în Monitorul Oficial după ce va fi aprobată de Comisie.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică fiindcă, organul central al administraţiei publice, avea obligaţia legală să iniţieze şi să urmărească până la finalizare apariţia H.G de publicare în Monitorul Oficial a normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

O Hotărâre de Guvern trebuie dată pentru a se aproba normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.

Compensaţia nu constituie o formă ajutor de stat ci o despăgubire acordată persoanelor fizice şi/sau juridice pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Aşadar, după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor nu şi-a respectat obligaţiile legale prevăzute în Codul silvic, în H.G nr. 861/2009 şi în art. 1 al anexei nr. 1 la H.G nr. 861/2009 privind aprobarea normelor metodologice de a proceda la fundamentarea anuală a necesarului de fonduri şi de a înscrie în bugetele proprii banii necesari acordării acestor despăgubiri dar şi de a întreprinde demersurile legale pentru aprobarea (prin Hotărâre de Guvern) a normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.

Întârzierea nejustificată (care echivalează cu un refuz nejustificat) a elaborării normelor afectează dreptul de proprietate, drept protejat prin dispoziţiile dreptului naţional şi european în contextul în care nu se poate folosi în nici un fel de atributul dreptului de proprietate pentru un interval considerabil de timp, în condiţiile în care Statul Român, prin autorităţile de resort, nu a rezolvat această chestiune şi nici nu a prezentat dovezi că este pe cale să finalizeze un asemenea proces.

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-reclamantă prin care a arătat că Ministerul, în calitate de autoritate centrală, nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensaţiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecţie, motivat de inexistenţa la acest moment a cadrului legal adecvat care sa permită acordarea ajutoarelor de stat/compensaţiilor.

Dreptul reclamantului-intimat de acordare a ajutoarelor de stat privind compensaţiile, pentru terenuri forestiere, deţinute în proprietate şi situate în arii naturale protejate, supuse unor restricţii de folosinţă, nu a fost încălcat şi nici infirmat, sub adresa de răspuns adresată de M.M.A.P,ci coroborat cu prevederile legale în drept, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166.

M.M.A.P a întreprins toate demersurile ce îi reveneau conform atribuţiilor sale, prin elaborarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii, respins în procedura de avizare externă.

Ministerului nu îi este imputabil faptul, că nu au fost aprobate normele legale, pe considerentul că nu se poate substitui atribuţiilor autorităţilor publice centrale, responsabile privind aprobarea şi publicarea normelor legale sus menţionate.

M.M.A.P nu poate dispune privind acordarea compensaţiilor solicitate de reclamant, cu implicaţii financiare majore, în lipsa documentaţiei verificată şi avizată de autorităţile dispuse prin lege cu astfel de atribuţii, implicit a condiţiei impuse prin Decizia Comisiei Europene, în această materie, respectiv aprobarea temeiului de lege, respectiv a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii proprietarilor ce deţin terenuri forestiere, în arii instituite cu reguli speciale de protecţie.

Este invocată în speţă, soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x, dată dezlegării unei chestiuni de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din C. civ., coroborat cu art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 s-a statuat că trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursului, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate de ambii recurenţi, a întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurenta-reclamantă depunând note scrise la data de 28.11.2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018, au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta Obştea A. şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, împotriva sentinţei civile nr. 415/2015 a Curţii de Apel Craiova, părţile fiind citate în şedinţă publică.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de recurenţi, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă susţine că este proprietara suprafeţei de teren cu vegetaţie forestieră de 2.560,76 RON inclusă în Aria Naturală Protejată Defileul Jiului ROSCI 0063 şi Nordul Gorjului de Vest ROSCI 0129 Situl Natura 2000, pentru care a formulat cererea de acordare a compensaţiilor nr. 1663/12.02.2015, în cuantum de 1.385.883 RON pentru anul 2014, cererea ce a fost înregistrată la Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Râmnicu Vâlcea, iar prin Raportul de Inspecţie Economico Financiară nr. CV 3232/07.05.2015, s-a stabilit că acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice şi juridice care deţin păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000 se poate face numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează.

Prin adresa nr. x/2015 emisă de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Râmnicu Vâlcea, s-a adus la cunoştinţa reclamantei că decontul justificativ, cu valoarea de 1.385.883,3 RON a fost respins de la avizare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, motivul respingerii fiind menţionat în Raportul de inspecţie economico-financiară nr. CV 3232 din 7 mai 2015, fiind comunicat recurentei-reclamante atât raportul menţionat cât şi decontul justificativ.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 1.385.883,3 RON, sumă expusă prin decontul justificativ şi refuzată la rambursare prin Raportul de Inspecţie Economico-Financiară nr. CV 3232/7.05.2015, motivarea în drept a acţiunii fiind dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 58.704,3 RON reprezentând compensaţia aferentă suprafeţei de 266,3 ha pentru anul 2014 dar nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt, ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care este obiectul şi limitele investirii, respectiv refuz nejustificat al autorităţii; anularea actelor administrative conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 sau obligaţia de a face.

În raport de motivele de fapt şi de drept invocate de părţi, instanţa în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., avea obligaţia să stabilească cu exactitate obiectul şi temeiul juridic al acţiunii, să solicite lămuriri şi explicaţii, respectând totodată regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii şi temeiul său juridic, aspecte care să permită exercitarea controlului judiciar.

Este evident că în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. - obiectul şi limitele procesului sunt stabilite, prin cererile şi apărările părţilor - aşa cum susţine recurenta, dar instanţa de fond nu a stabilit obiectul şi limitele investirii, respectiv: refuz nejustificat, anulare act, obligaţia de a face, motiv pentru care se impune admiterea recursurilor formulate în cauză, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, instanţa, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., va stabili obiectul acţiunii şi limitele investirii şi, în raport de obiectul acţiunii astfel stabilit, urmează a verifica competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa de control judiciar nu va mai analiza restul criticilor expuse de recurenţi, urmând ca instanţa de fond după stabilirea corectă a obiectului acţiunii, a temeiului de drept, a cadrului procesual, a competenţei materiale de soluţionare, să aibă în vedere toate criticile expuse de părţile litigante.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta Obştea A. şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Obştea A. şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 415 din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2018.