UNBR quarterly meeting cycle exempts bar complaints from the standard 30-day resolution deadline in administrative law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial şi precizată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Călăraşi, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 800/27.11.2014, corelativ cu obligarea pârâtului să înscrie reclamanta în Tabloul avocaţilor incompatibili din cadrul Baroului Călăraşi, precum şi obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin cererea completatoare formulată la data de 04.02.2015, reclamanta a solicitat să se constate nesoluţionarea de către UNBR în termenul legal de 30 de zile a contestaţiei formulate împotriva refuzului apreciat nejustificat, manifestat explicit prin adresa nr. x/2014, de înscriere în Tabloul avocaţilor incompatibili din cadrul Baroului Călăraşi.

Prin Sentinţa 278 din 25 martie 2015 a Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi invocată de reclamantă şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii UNBR şi Baroul Călăraşi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1723 din 16 iunie 2015, a respins cererea de repunere pe rol şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Călăraşi şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1723 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurenta-reclamantă a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de acestea a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând în fond cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Baroul Călăraşi a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Uniunea Naţională a Barourilor din România, la rândul său, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

De asemenea, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 2 februarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a indicat faptul că prima instanţă a aplicat greşit norma de la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 întrucât a transformat cerinţa legală de nesoluţionare a cererii într-un interval de 30 de zile într-o condiţie a nesoluţionării (pur şi simplu, fără vreo limită temporală), conchizând ulterior că această cerinţă - contrară legii - nu este îndeplinită.

În speţă, este adevărat că intimata UNBR a răspuns contestaţiei reclamante prin emiterea deciziei nr. 1082/07.03.2015, dar această rezolvare a survenit cu evidenta depăşire a termenului legal de 30 de zile menţionat mai sus. Astfel, după cum rezultă din însuşi cuprinsul acestui act, contestaţia subsemnatei a fost înregistrată la UNBR sub nr. x/12.12.2014.

În realitate, textul respectiv care priveşte "nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen", nu este aplicabil în cauza de faţă cu referire la termenul de 30 de zile pentru că sunt incidente prevederile din Legea nr. 51/1995, respectiv ale art. 66 lit. p) din lege, care nu prevăd un termen pentru soluţionarea contestaţiei, şi ale art. 65 alin. (4) care stabileşte:

"Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R."

Ca atare, cum Consiliul U.N.B.R. se întruneşte la 3 luni, cererea recurentei nu putea fi soluţionată decât în interiorul acestui termen. Ţinând cont de multitudinea problemelor pe care Consiliul U.N.B.R. trebuie să le rezolve într-o şedinţă, termenul în care a fost soluţionată contestaţia reclamantei este unul rezonabil.

Raportat la motivul de recurs întemeiat pentru dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii, întrucât a investit instanţa cu "excepţia de nelegalitate privitoare la Decizia nr. 25/21.03.2011" emisă de Consiliul Baroului Călăraşi.

Prin această decizie s-a dispus anularea Deciziei nr. 21 din 28.06.2010 emisă de Consiliul Baroului Călăraşi prin care recurenta a fost primită în profesia de avocat, şi cum Decizia nr. 25/2011 nu a fost anulată, ea şi-a produs efectele în sensul că recurentei i-a încetat calitatea de avocat.

Cererea recurentei, formulată prin concluzii scrise depuse la prima instanţă după închiderea dezbaterilor, de a se constata nulitatea Deciziei nr. 25/2011 pe calea excepţiei de nelegalitate, i-a fost respinsă în mod corect cu motivarea că nu se mai pot face cereri noi după închiderea dezbaterilor şi că se poate invoca în recurs excepţia respectivă, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ. Derivat din acelaşi temei legal al art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este şi motivul de recurs referitor la nerespectarea termenului în care poate fi invocată excepţia de nelegalitate, raportat la Decizia nr. 25/2011 a Consiliului Baroului Călăraşi.

Raportat la acelaşi text incidentmai sus invocat al art. 394 C. proc. civ., în mod temeinic şi legal Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Un ultim motiv de recurs, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin statuarea Curţii de apel asupra faptului că obiectul analizat este refuzul nejustificat al intimatei Baroul Călăraşi de soluţionare a cererii recurentei de înscriere în tabloul avocaţilor incompatibili.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit întrucât Consiliul Baroului Călăraşi nu şi-a depăşit atribuţiile la emiterea Deciziei nr. 25/2011 ci a constatat, conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma de la data adoptării deciziei, că recurenta nu şi-a rezolvat starea de incompatibilitate în termenul de două luni de la emiterea deciziei. Cum primirea în profesia de avocat era condiţionată de rezolvarea stării de incompatibilitate, această decizie a devenit caducă, în sensul că recurenta nu a dobândit calitatea de avocat.

Susţinerea recurentei că Baroul Călăraşi trebuia să o treacă în Tabloul avocaţilor incompatibili nu poate fi reţinută deorece prioritare erau prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, iar recurenta, prin neîndeplinirea condiţiei prevăzută de acest text de lege, nu a avut calitatea de avocat, calitate ce era prevăzută sub condiţie.

Nu sunt aplicabile în cauză condiţiile referitoare la nedemnitate pentru că organele competente ale profesie de avocat nu au avut în vedere această împrejurare atunci când au soluţionat cererile recurentei.

Nici invocarea Deciziei nr. 297/2014 a Curţii Constituţionale nu este justificată pentru că această decizie are aplicabilitate de la data publicării ei, or, decizia nr. 25/2011 s-a emis cu mult timp înainte, iar la data publicării deciziei Curţii Constituţionale recurenta nu avea calitatea de avocat.

Prin cererea de recurs recurenta a "reiterat" şi excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 25/21.02.2011, motivat pe următoarele considerente:

- Consiliul Baroului a depăşit sfera atribuţiilor sale prin emiterea acestei decizii;

- Decizia Baroului are la baza un caz de nedemnitate in care reclamanta nu aflai niciodată;

- Decizia este nelegala deoarece a stabilii un termen de sancţionare care a fost declarai neconstituţional.

Se apreciază ca emiţând decizia nr. 25/2011 Baroul Călăraşi a acţionat dincolo de limitele recunoscute de lege, substituindu-se în competenta jurisdicţională recunoscuta instituţiilor judecătoreşti.

Relevant în acest sens este aceea că recurenta a solicitat prin adresa nr. x/2010 înscrierea pe Tabloul Avocaţilor incompatibili al Baroului precizând ca " nu înţelege sa renunţe la starea de incompatibilitate in care se afla."

Solicitarea a fost respinsa prin decizia Baroului Călăraşi nr. 40/18.10.2010. decizie rămasa definitivă prin decizia UNBR 147/C/05.11.2010, neatacată la instanţa.

Având in vedere deciziile de mai sus Consiliul Baroului Călăraşi a emis decizia nr. 25/21.03.2011 prin care a constatat ca reclamanta nu a făcut dovada încetării până la acea data a stării de incompatibilitate in care se afla ( activitate salarizata in cadrul altei profesii) şi apreciind ca sunt incalcate dispoziţiile legale, respectiv art. 14 lit. a) art. 24 alin. (2)3 din Legea nr. 51/1995 şi art. 16 alin. (3) şi 4 din Statutul profesiei de avocat, a anulat decizia nr. 21/28.06.2010. Solicitanta a fost de altfel decăzuta din dreptul de a cere înscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei urmare menţinerii stării de incompatibilitate.

De altfel, ca aceasta decizie nu a fost contestata niciodată de reclamanta in faţa instanţei de judecata sau la UNBR.

Astfel, prin decizia contestată doar s-a formalizat o situaţie preexistentă analizată anterior printr-o decizie necontestată, aplicându-se prevederile art. 24 alin. (23) din Legea nr. 51/1995.

În concluzie, în raport de motivele de recurs şi criticile invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Motivul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum faţă de cele mai sus considerente, recursul nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1723 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2018.