Eligibility of event expenses under Government Decree 1860/2006 limits and mandatory verification of tourist facility classification in EU-funded projects

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, anularea "Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 5", emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. sub nr. x/2014, declararea ca fiind eligibile a sumelor declarate neeligibile la cererea de rambursare nr. 5 şi restituirea sumei de 7.028,81 RON la care se adaugă TVA în valoare de 1.657,82 RON.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1759 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în calitate de Organism Intermediar pentru Turism, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013, şi reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Tezaure etnoistorice bucovinene", având ca scop promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din Municipiul Rădăuţi.

Prin Cererea de rambursare nr. 5/16.07.2014, reclamanta a solicitat rambursarea unor cheltuieli în cuantum de 42.924,32 RON şi TVA aferent de 10.061,88 RON, în baza contractului menţionat.

Potrivit Informării nr. x/27.11.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate la Cererea de rambursare nr. 5, au fost excluse de la rambursare următoarele sume considerate ca fiind cheltuieli neeligibile: 6.808,33 RON fără TVA, reprezentând diferenţa între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru participanţii la evenimentul "Concert de colinde" ofertate de beneficiar şi valoarea cheltuielii efective cu acest tip de serviciu, conform centralizatorului de cheltuieli şi a anexei acestuia (10.540 RON - 2.097,67 RON, inclusiv TVA) - factura fiscală nr. x/10.03.2014, aferentă liniei bugetare 1.4 "Servicii privind organizarea de evenimente", furnizor S.C. A. S.R.L.; 27,66 RON fără TVA, reprezentând diferenţa între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru participanţii la evenimentul "Şezătorile iernii - Festivalul de datini şi obiceiuri" ofertate de beneficiar şi valoarea cheltuielii efective cu acest tip de serviciu, conform centralizatorului de cheltuieli şi a anexei acestuia (6.200-6.165,70 RON, inclusiv TVA) - factura fiscală nr. x/10.03.2014, aferentă liniei bugetare nr. x.4 "Servicii privind organizarea de evenimente", furnizor S.C. A. S.R.L.; 192,82 RON fără TVA (sumă aferentă serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de Turism "x" Cluj-Napoca martie 2014, considerată neeligibilă, întrucât societatea furnizoare a depus cererea standardizată pentru obţinerea certificatului de clasificare în data de 18.04.2014, abia în data de 06.08.2014, ANT emiţând nota de clasificare) - factura fiscală nr. x/21.03.2014, aferentă liniei bugetare nr. x.2 "Cazare", furnizor S.C. B. S.R.L.

Curtea a apreciat că actele administrative contestate au fost legal emise în raport cu documentele justificative şi centralizatoarele depuse la dosar.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 1759 din 18 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi.

Recurenta a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică, fiind greşit motivată, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

A precizat recurenta reclamantă că, prin Scrisoarea de solicitare de informaţii suplimentare nr. 1 emisă de Autoritatea Naţională pentru Turism - MDRAP nr. 7764/DFCT/12.09.2014, i s-a cerut, referitor la Contractul de servicii nr. x, încheiat cu S.C. A. S.R.L. Scheia, pentru servicii de organizare de evenimente, să transmită devizele de cheltuieli aferente evenimentelor facturate şi solicitate la rambursare în Cererea de rambursare nr. 5, pe tipuri de cheltuieli solicitate în Caietul de sarcini, precum şi documentele care fac dovada încadrării cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru participanţii la evenimente în limitele stabilite de H.G. nr. 1860/2006.

Pentru a răspunde la această solicitare, UAT Municipiul Rădăuţi s-a adresat prestatorului de servicii S.C. A. S.R.L. Scheia, care a pus la dispoziţie centralizatoare de cheltuieli pe tipuri de cheltuieli şi detalierea cheltuielilor de deplasare - transport, cazare, masa, conform H.G. nr. 1860/2006, cu menţiunea că diferenţa dintre suma ofertată (estimată iniţial) şi facturată, şi, respectiv, suma justificată prin tabelul detaliat conform H.G. nr. 1860/2006 "reprezintă profitul societăţii" pentru asigurarea acestui tip de servicii.

Recurenta consideră că H.G. nr. 1860/2006 se referă la drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, iar prestatorul S.C. A. S.R.L. Scheia este o societate, iar nu o instituţie publică.

Totodată, eligibilitatea cheltuielilor aferente implementării proiectului "Tezaure etnoistorice bucovinene - proiect pentru promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din Municipiul Rădăuţi", cod SMIS 18843, conform Contractului de finanţare nr. x, este reglementată prin Ordinul nr. 665/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie 5.3 "Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică" al axei prioritare "Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013.

Potrivit acestui ordin, în categoria cheltuielilor eligibile sunt incluse: "a) cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masa care sunt eligibile pentru participanţii la evenimente dacă au rol în atingerea obiectivului proiectului şi dacă sunt în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006, cu modificările şi completările ulterioare."

Astfel, în ceea ce priveşte deplasarea participanţilor la evenimente asigurată printr-o societate prestatoare de servicii, nu reiese că cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masă, pentru participanţii la evenimente sunt eligibile numai dacă se încadrează în prevederile H.G. nr. 1860/2006, ci că trebuie să fie în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, deoarece o societate prestatoare de servicii nu intră sub incidenţa prevederilor H.G. nr. 1860/2006, aşa cum rezultă chiar din denumirea actului normativ.

Date fiind aceste menţiuni, consideră ilegală declararea ca neeligibilă a diferenţei între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masă pentru participanţii la evenimente ofertate şi valoarea cheltuielilor pentru acest tip de servicii conform centralizatorului de cheltuieli cu anexă întocmit conform H.G. nr. 1860/2006.

Cu privire la declararea neeligibilă a cheltuielilor aferente serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de Turism "x", a susţinut recurenta reclamantă că societatea prestatoare S.C. B. S.R.L. Cluj-Napoca a emis factura nr. x/21.03.2014 pentru servicii de cazare, nu pentru alt tip de servicii, ceea ce denotă faptul că cel puţin unul din obiectele de activitate ale societăţii era pentru structură de cazare.

Dat fiind faptul ca serviciile de cazare pot fi prestate doar de structuri de primire turistică clasificate, consideră că prestatorul a emis factura pentru acest tip de servicii in conformitate cu structura de cazare pe care o deţine.

Structura de cazare în discuţie avea denumirea de "C." şi era semnalizată ca structură de primire turistică, având afişat numărul de 3 stele, avea pagină web proprie (www.x.ro) şi beneficia de publicitate pe numeroase site-uri de turism.

La cazare, recurenta a solicitat verbal confirmarea că structura de cazare este de 3 stele, întrucât nu era organ de control care sa îi permită să solicite operatorului economic prezentarea certificatului de clasificare emis de ANT, pentru a verifica dacă locaţia de cazare este o structura de primire turistica de 3 stele.

De aceea, consideră că nu are nicio culpă şi, deci, este ilegală declararea ca neeligibilă a sumei privind cazarea pentru participarea la Târgul de Turism "x", Cluj-Napoca.

III. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susţineri din recurs.

Prin încheierea din 2 februarie 2018, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă.

În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.

IV. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, susţinerile recurentei se subsumează, de fapt, motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând aplicarea normelor de drept material în raport cu aprecierea dovezilor de la dosar.

Astfel, recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Informarea nr. x/27.11.2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate la Cererea de rambursare nr. 5, având în anexă Nota de neconformitate nr. x, prin care s-au constatat neeligibile cheltuieli în cuantum de 7.028,81 RON, cu TVA aferent.

Recurenta nu contestă situaţia de fapt rezultată din probele administrate, dar susţine că diferenţele dintre sumele ofertate pentru cheltuielile cu deplasarea participanţilor la evenimente şi cele cheltuite efectiv au fost declarate neeligibile printr-o aplicare greşită a legii.

Critica este nefondată. La art. 5 din Contractul de finanţare nr. x părţile au convenit că sunt considerate eligibile cheltuielile care au fost efectuate în conformitate cu H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi cu Ordinul comun al Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 665/2008 şi al Ministrului economiei şi finanţelor nr. 2604/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică", cu condiţia ca aceste cheltuieli să fie cuprinse în Anexa V "Bugetul proiectului" a contractului şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile acestuia.

Or, conform art. 7 alin. (2) lit. a) din Ordinul nr. 665/2008, categoriile de cheltuieli eligibile pentru organizarea de evenimente şi misiuni cu rol în creşterea circulaţiei turistice în România includ cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare şi masă, care sunt eligibile pentru participanţii la evenimente dacă au rol în atingerea obiectivului proiectului şi dacă sunt în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi în limitele stabilite de H.G. nr. 1.860/2006.

În speţă, aşa cum a arătat şi judecătorul fondului, cheltuielile în discuţie nu se încadrau în limitele prevăzute de H.G. nr. 1.860/2006, astfel că sumele care depăşesc aceste limite au fost corect considerate neeligibile.

În acest context, Înalta Curte constată, contrar opiniei recurentei, că nu societăţii prestatoare de servicii S.C. A. S.R.L. Scheia i s-au aplicat prevederile H.G. nr. 1860/2006, ci recurentei înseşi, care şi-a asumat prin contractul de finanţare obligaţia de respectare şi a legislaţiei naţionale aplicabile contractului.

În ceea ce priveşte cheltuielile în cuantum de 192,82 RON fără TVA, aferente serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de turism "x" Cluj Napoca, menţionate în factura nr. x/21.03.2014 şi considerate neeligibile, instanţa de recurs reţine că - faţă de prevederile art. 5 din Contractul de finanţare, coroborate cu cele ale art. 26 alin. (1) din H.G. nr. 1860/2006 - sunt eligibile doar cheltuielile de cazare în structurile de primire turistice clasificate, ceea ce nu era cazul structurii de cazare în discuţie.

Înalta Curte nu poate primi nici apărările recurentei în sensul că nu a cunoscut faptul că, la data achiziţionării serviciilor de cazare (21.03.2014), societatea B. S.R.L. nu deţinea certificat de clasificare pentru hotelul x.

Astfel, recurenta, în calitatea sa de beneficiar al finanţării, responsabil pentru implementarea corespunzătoare a proiectului, avea obligaţia de a efectua verificări privind existenţa clasificării structurii de turism.

De asemenea, avea şi posibilitatea efectivă de a face personal aceste verificări - chiar dacă nu era "organ de control" - atât prin solicitarea adresată societăţii de a prezenta dovada clasificării, înainte de angajarea cheltuielilor, cât şi prin verificări la ANT (fiind vorba de informaţii publice).

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

În consecinţă, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., va menţine ca legală şi temeinică hotărârea atacată, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi împotriva sentinţei nr. 1759 din 18 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2018.