Incompatibility of public office with company administration: primacy of internal resignation record over Trade Register formalities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 27.03.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/04.03.2015, ca fiind netemeinic şi nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 168 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/04.03.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii raportului de evaluare ca temeinic şi legal.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

4. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, intimata ANI a arătat, în esenţă, următoarele:

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Sentinţa civilă nr. 168 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 23.06.2015, în dosarul nr. x este nelegală, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de admitere a acţiunii reclamantului, cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului cu modificările şi completările ulterioare.

- Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ale art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 176/2010, precum şi ale Legii nr. 26/1990, motivat de faptul că, la momentul pronunţării acestei soluţii, instanţa de fond s-a limitat exclusiv la a avea în vedere doar înscrisurile depuse de reclamant, ignorând cu desăvârşire, şi fără just temei, apărările formulate, precum şi înscrisurile depuse în probaţiune de Agenţia Naţională de Integritate, cu referire la această stare de incompatibilitate.

- Instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ în aflarea adevărului, necesar pentru o justă soluţionare a cauzei.

La data de 06.01.2014, Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată în Lucrarea nr. 62/S/II/06.01.2014, cu privire la faptul că A., având funcţia de viceprimar în cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, Jud. Timiş, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, în sensul că acesta a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Municipiului Timişoara cât şi calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Se arată că sub aspect procedural au fost îndeplinite prevederile Legii nr. 176/2010 în ceea ce priveşte informarea persoanei evaluate, astfel că A. a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice şi, totodată, a fost înştiinţat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

În raportul de evaluare a fost menţionat punctul de vedere aparţinând reclamantului.

Raportul de evaluare, în concepţia legiuitorului, este elaborat subsecvent solicitării punctului de vedere al persoanei evaluate, prin valorificarea datelor şi informaţiilor comunicate de acesta în cadrul punctului de vedere, urmând ca inspectorul de integritate să întocmească raportul doar în măsura în care consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi după exprimarea acestui punct de vedere.

- În urma evaluărilor efectuate, s-a constatat că A., a deţinut simultan în perioada 22.06.2012 (data alegerii în funcţia de viceprimar) - 18.10.2012 (data dizolvări societăţii), atât funcţia de viceprimar în cadrul Primăriei Timişoara cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Urmare a evaluării, inspectorul de integritate nu a reţinut starea de incompatibilitate a intimatului şi, raportat la calitatea acestuia de administrator la S.C. C. S.R.L., având în vedere cele comunicate de ONRC prin adresa nr. x/2014, şi anume că, dl. A. a deţinut calitatea de administrator şi asociat în cadrul acestei societăţi comerciale, în perioada 17.03.2011 - 03.07.2012 (data cesionării părţilor sociale deţinute şi totodată a revocării din funcţia de administrator conform Hotărârii S.C. C. nr. 1 din data de 03.07.2012).

Aşadar, raţiunea, pentru care inspectorul de integritate a procedat în acest fel, o constituie faptul că renunţarea intimatului-reclamant la funcţia de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., precum şi cesionarea părţilor sociale deţinute au fost înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aspect deosebit de important în ceea ce priveşte activitatea de evaluare, pe care însă instanţa a înţeles să îl ignore cu desăvârşire, limitându-se la a da o interpretare greşită celor reţinute de inspectorul de integritate în cuprinsul raportului de evaluare.

- În ceea ce priveşte S.C. C. S.R.L., dl. A., a înţeles să efectueze demersurile legale la ONRC privind renunţarea la calitatea de administrator la această societate în termenul legal prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în timp ce, renunţarea la calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. nu a fost înregistrată la ONRC.

Consideră recurenta că informarea formulată de intimatul A. şi datată 30.09.2002, prin care îşi manifestă intenţia de a renunţa la mandatul de administrator la S.C. B. S.R.L., este un act pro cauza, îl constituie faptul că reclamantul nu a întreprins, pe parcursul a 10 ani, demersurile necesare pentru înregistrarea unei astfel de modificări, respectiv menţiuni la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În drept, în lumina legii, recurentul a continuat să deţină calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. până la data de 18.10.2012 (data dizolvării societăţii, conform datelor comunicate de ONRC).

Se arată că intimatului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât procedura de evaluare, informare şi de invitare a persoanei evaluate pentru a prezenţa punctul de vedere a fost pe deplin îndeplinită, şi respectată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010.

În ceea ce priveşte motivarea în fapt şi în drept a raportului de evaluare, se arată că acesta îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de legiuitor în Legea nr. 176/2010, astfel că, în cauză, nu se poate reţine că acesta a fost emis cu exces de putere de către inspectorul de integritate.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca persoana evaluată să depună simultan cel puţin două funcţii incompatibile, condiţie îndeplinită în cauza dedusă judecăţii, având în vedere faptul că dl. A. a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar cât şi funcţia de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Ca atare, este lipsit de relevanţă dacă recurentul-reclamant a săvârşit sau nu acte sau fapte de administrare în cadrul S.C. B., sau dacă a realizat sau nu venituri în calitate de administrator, fiind suficient pentru aplicabilitatea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ca acesta să depună calitatea de administrator la societate comercială.

Legea interzice, în mod expres, cumulul de funcţii, respectiv deţinerea simultană a acestora, fapt care i se aplică şi viceprimarului A..

Consideră recurenta că trebuie avută în vedere în mod obligatoriu şi dispoziţiile Legii nr. 26/1990, cu modificările şi completările ulterioare, care în cadrul primelor două articole defineşte calitatea de comerciant şi obligativitatea ca acesta să se supună reglementărilor privind înregistrarea sau activitatea societăţilor comerciale stabilite de legea de funcţionare a Registrului Comercial.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Recursul intimatei ANI a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerându-se că instanţa de fond a interpretat greşit raportul de evaluare.

Referitor la nelegala reţinere de către instanţa de fond a motivării raportului de evaluare

Se constată că în speţă, reclamantul nu a invocat o lipsă de apărare, fiind evident că s-a solicitat punctul de vedere al persoanei evaluate, ceea ce a reţinut instanţa de fond într-o apreciere eronată ca nemotivare şi nerespectarea dreptului la apărare, este de fapt, o necorelare a succesiunii datelor privind regimul societăţii S.C. B. şi a concluziei raportului de evaluare. Totuşi, este evident că după ce a arătat, în esenţă, elementele privind regimul juridic al incompatibilităţilor dar şi punctul de vedere al reclamantei şi datele/informaţiile relevante solicitate în acest context, în raport de concluziile raportului de evaluare, este evident că ANI nu şi-a însuşit punctul de vedere şi argumentele exprimate de reclamantă, aceasta neînsemnând nemotivarea actului administrativ sau încălcarea de la apărare, neexistând o obligaţie prin care ANI trebuie să răspundă concret la fiecare detaliu, aceste amănunte fiind implicit neîmpărtăşite prin concluzia raportului de evaluare. Au fost respectate disp. art. 20 şi 21 din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce priveşte fondul constatării stării de incompatibilitate şi aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

Se reţine că instanţa de fond a analizat în mod corect situaţia de fapt în raport cu temeiul de drept invocat de ANI.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d:

"Funcţia de primar şi de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de (...) administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale".

În raport de S.C. B. S.R.L., faţă de care intimata-recurentă ANI a constatat starea de incompatibilitate pentru perioada 22.06.2012, data numirii în funcţia de viceprimar al oraşului Timişoara şi data dizolvării societăţii - 18.10.2012, instanţa de fond a reţinut corect că prin cererea reclamantului adresată Adunării Generale a Asociaţilor S.C. B. S.R.L. la data de 30.09.2009, acesta şi-a dat demisia, a renunţat la mandatul său de administrator al societăţii, precizând că societatea nu desfăşoară activitate comercială şi nu realizează venituri. Această cerere de renunţare a fost înregistrată la registratura societăţii la aceeaşi dată sub nr. xB .

Nu poate fi primită critica recurentei că la Registrul Comerţului nu au fost făcute formalităţile prevăzute de Legea nr. 26/1990 referitoare la înscrierea în Registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este cerută de lege.

Este real faptul că în raport de datele oficiale ale Registrului Comerţului se poate ajunge la concluzii care nu corespund unei realităţi privind intenţia unei persoane de a renunţa la mandatul de administrator al unei societăţi (cazul de faţă), însă din punct de vedere al regimului incompatibilităţilor, factorul volitiv este prioritar şi de esenţă, faţă de celelalte formalităţi la care se referă recurenta, cu condiţia ca intenţia să fie materializată şi înregistrată, împărtăşită celor cu funcţie de decizie şi însuşită la nivel societar, condiţie îndeplinită în cauză, existând o înregistrare certă în evidenţele societăţii (Decizia de principiu a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 noiembrie 2013).

Este constantă practica instanţei supreme în această privinţă, iar autoritatea pârâtă are îndatorirea de a se alinia deopotrivă acestor dezlegări.

În speţă, nu poate fi reţinută culpa sau intenţia reclamantei în neefectuarea formalităţilor privind înscrierea menţiunii privind renunţarea la mandatul de administrare la Registrul Comerţului şi nu s-a probat că înscrisul a fost făcut pro causa.

Menţiunile din registrul comerţului au, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, rolul de a asigura opozabilitatea faţă de terţi, însă efecte juridice sub aspectul existenţei sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, au înscrisurile prin care reclamantul a renunţat la calitatea de administrator şi a înregistrat în evidenţele societăţii această intenţie, conform celor arătate mai sus.

- Referitor la adresa DGFP Timiş nr. 23256/19.03.2014, arătată de recurentă, din care rezultă că persoana evaluată a realizat în perioada 2012-2013 venituri din contracte şi convenţii civile, se reţine că în aceasta se face referire la declaraţia informativă nr. Cod205 depusă de Senatul României şi de către Fundaţia D., elemente pe care recurenta nu le-a evidenţiat în analiza sa şi concluziile raportului de evaluare.

Rezultă, prin urmare că motivele de recurs invocate nu sunt fondate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 168 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2018.