Jurisdiction for police officer service relations under Law 188/1999 in conflict with central administration

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne, a contestat Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2149/24.10.2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, raportat la dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 1 coroborat cu art. 248 C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că acţiunea promovată de reclamant are ca obiect anularea în parte a Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017 şi priveşte un act administrativ emis de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică conform dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I. aprobată prin Legea nr. 15/2008 cu modificările şi completările ulterioare, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa nr. 5 din 10 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei materiale a curţii de apel, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, precum şi suspendarea judecării cauzei.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că actul administrativ contestat de către reclamant a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, funcţionar public cu statut special, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, reclamantul fiind funcţionar public cu statut special, raportului său de serviciu aplicându-i-se Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar şi Legea nr. 188/1999 ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu şi nu exclude la art. 6 raportul de serviciu al poliţistului.

S-a mai considerat că Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, privind încadrarea reclamantului urmare a susţinerii şi promovării concursului de trecere în corpul ofiţerilor de poliţie, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică, reţinându-se prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti privind cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, din interpretarea cărora rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017, prin care reclamantul - şef adjunct de poliţie din cadrul Poliţiei Române - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Ilfov a fost trecut în corpul ofiţerilor şi i s-a acordat gradul profesional de subinspector de poliţie, ofiţerul fiind încadrat pe o perioadă de probă de 12 luni.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe".

Textul de lege menţionat reprezintă, aşadar, o normă derogatorie care stabileşte în favoarea secţiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2018.