Inadmissibility of revision based on a "new" document already in the claimant’s possession and known to them

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 18.12.2015 emis de pârâtă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 308/2016 din 28 decembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului A.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 308/2016 din 28 decembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, aspectele arătate în continuare.

Prin persoană fizică autorizată se înţelege, în sensul art. 2 lit. (a) şi (i) din O.U.G. nr. 44/2008 persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forţa sa de muncă.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 44/2008 "Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate şi autorizate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Conformându-se acestei obligaţii, recurentul-reclamant a solicitat şi obţinut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activităţii economice înregistrate.

Chiar dacă există la dosarul cauzei menţiuni în sensul că această activitate economică a încetat la data de 14.07.2014, se constată că recurentul-reclamant a încălcat regimul incompatibilităţilor, aşa cum în mod corect a reţinut Agenţia Naţională de Integritate, deţinând în mod simultan funcţia de primar cât şi funcţia persoană fizică autorizată, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect a reţinut că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care a exercitat simultan funcţia de primar şi pe cea de persoană fizică autorizată, iar în această din urmă calitate a realizat venituri.

Această interpretare ţine seama şi de statuările Curţii Constituţionale care, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 a arătat că,,nu se poate afirma nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. (…),calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz (…). De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că,, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, (…).

Or, în speţă nu se poate susţine că recurentul reclamant nu a desfăşurat o activitate economică, în condiţiile în care, conform înscrisurilor depuse la dosar fond, a realizat venituri (profit) din creşterea animalelor în gospodărie.

II. Cererea de revizuire formulată de A. şi apărările intimatei

Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ. şi a expus, în esenţă, criticile arătate în continuare.

Revizuentul a susţinut că după pronunţarea hotărârii a fost descoperit un înscris doveditor nou reprezentat de contractul de donaţie (dar manual), înscris sub semnătură privată, întocmit între revizuent şi sora acestuia, într-un singur exemplar. Prin acest contract de donaţie, revizuentul a dat sub formă de dar manual cele 12 capete de bovine surorii sale B. la sfârşitul anului 2011.

A precizat revizuentul că nu a fost în măsură să invoce şi să prezinte acest înscris nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de recurs datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa, deoarece, fiind încheiat într-un singur exemplar, i l-a dat spre păstrare surorii sale, care l-a rătăcit cu ocazia renovării locuinţei.

Prin urmare, nemaifiind proprietar de bovine, asociaţia nu mai putea desfăşura activitate.

Apărările intimatei

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, şi în subsidiar ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

III. Considerentele instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire

Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate de revizuent şi a cazului de revizuire invocat, prevăzute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Înalta Curte reţine că revizuirea unei hotărâri, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanţă şi să fie determinant pentru soluţionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voinţa ei sau pentru că a fost reţinut de partea potrivnică.

Înalta Curte constată, însă, că înscrisul doveditor de care se prevalează revizuentul nu a fost descoperit după darea hotărârii, întrucât acesta exista înainte de declanşarea procesului prin introducerea cererii de chemare în judecată la data de 07.01.2016, iar revizuentul avea cunoştinţă de existenţa acestui înscris, fiind parte a contractului de donaţie, invocat ca înscris nou.

Susţinerile revizuentului în sensul că înscrisul, reprezentat de contractul de donaţie, s-a încheiat într-un singur exemplar, înmânat surorii sale, de asemenea parte a contractului, şi care a fost rătăcit cu ocazia renovării locuinţei acesteia, nu demonstrează caracterul de noutate al înscrisului şi nu înlătură supoziţia că revizuentul avea posibilitatea reală şi efectivă de a invoca înscrisul respectiv şi de a efectua în cadrul litigiului demersurile necesare obţinerii de probe în susţinerea interesului său procesual.

De asemenea, în cauză nu este îndeplinită nici cerinţa ca înscrisul invocat să fie doveditor, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, deoarece revizuentul nu a expus o teză probatorie relevantă, aptă să conducă la revizuire, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între soluţia de respingere a cererii sale ca nefondată şi înscrisul nou pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire.

De altfel, Înalta Curte reţine că, prin susţinerile invocate sub aspectul motivului de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., revizuentul tinde în realitate să obţină o nouă judecată a cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru considerentele expuse şi văzând prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3646 din 17 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2018.